Trandafirul

Renumitul poet german Reiner Maria Rilke şi-a petrecut un anumit timp al studenţiei sale la Paris.

Pentru a ajunge la universitate, străbătea zilnic, în compania unei prietene franțuzoaice, o stradă foarte aglomerată.

Într-un colţ al acestei străzi era tot timpul o cerşetoare. Ea şedea mereu în acelaşi loc, nemişcată ca o statuie, cu mâna întinsă şi cu ochii fixaţi în pământ.

Rilke nu-i dădea niciodată nimic, în timp ce prietena lui adesea îi întindea câţiva bănuţi.

Într-o zi, ea l-a întrebat pe poet:

– De ce nu-i dai nimic acestei sărmane femei?

– Este mai bine să-i dăm ceva pentru inimă, nu să-i punem în mâini, îi răspunse el.

A doua zi, Rilke a venit cu un trandafir abia înflorit. L-a pus în mâna cerşetoarei şi a vrut să plece.

Atunci s-a petrecut ceva neaşteptat: cerşetoarea şi-a ridicat ochii, l-a privit pe poet, s-a ridicat de pe sol, a luat mâna poetului şi i-a sărutat-o. Apoi a plecat strângând trandafirul la piept.

O săptămână întreagă n-a mai văzut-o nimeni. După opt zile, femeia era din nou aşezată la colţul ei obişnuit, tăcută şi nemişcată ca întotdeauna.

„Din ce-o fi trăit ea în toate aceste zile în care nu a primit nimic?”, l-a întrebat tânăra pe Rilke.

„Din esența trandafirului”, i-a răspuns poetul.

Citiți și:
Aforisme şi cugetări despre DAR ŞI DĂRUIRE
Melcul și trandafirul

yogaesoteric
8 octombrie 2022