Transcrierea înregistrării audio-video ce a fost trimisă de Gregorian Bivolaru special pentru procesul de la Cluj (II)

Citiți prima parte a articolului

În acea perioadă [regimul Ceaușescu, n.r.] am fost în repetate rânduri victima neputincioasă atât a represiunii sălbatice, cât şi a abuzurilor cutremurătoare şi a terorii ce au fost exercitate asupra mea de către organele sinistrei Securităţi.
Ţin să amintesc că în anii ’80, atunci când toate practicile sisistemului Yoga au fost complet interzise în România, am îndrăznit totuşi să înfrunt teroarea comunistă şi am continuat să practic Yoga pe ascuns, în ilegalitate. După aceea curajul meu a fost aspru pedepsit şi am fost închis de mai multe ori, iar cu ocazia anchetelor aberante la care am fost supus am fost bătut şi torturat cu sălbăticie uneori zile în şir. Dându-şi seama că, în ciuda tuturor acestor tratamente inumane la care am fost supus, nu voi renunţa niciodată să practic Yoga, au decis până la urmă, în acelaşi mod abuziv, ca în anul 1989 să fiu internat forţat în Spitalul de Psihiatrie de la Poiana Mare, spital ce este actualmente binecunoscut ca fiind locul unde erau trimişi spre a fi exterminaţi disidenţii politici ai regimului Ceauşescu.

Actualmente este binecunoscut faptul că în România, înainte de anul 1989, organele Securităţii instituiseră drept practică uzuală compromiterea necruţătoare, sistematică, a persoanelor ce deveniseră indezirabile pentru regimul comunist, ca urmare a diferitelor forme de rezistenţă politică pe care o manifestau. Aceste persoane erau, după cum se ştie, supuse diferitelor înscenări şi tocmai de aceea apoi erau acuzate şi condamnate pe nedrept pentru infracţiuni de drept comun sau, în cazurile extreme, erau chiar internate cu forţa în spitalele de psihiatrie. Ţin să precizez că la fel s-a procedat şi în cazul meu.
 
Având în vedere că am sperat că după anul 1990 mi se va face, aşa cum era firesc, dreptate, țin să precizez că încă pe vremea odioasei dictaturi a regimului Ceauşescu am solicitat, atunci când s-a dispus internarea mea ca fiind iresponsabil, efectuarea unei contraexpertize psihiatrice, dar cu toate acestea cererea mea de atunci a fost respinsă atât la judecarea fondului, cât şi la judecarea recursului pe care l-am solicitat.

Ţin să amintesc că atunci când am fost internat forţat la Spitalul de la Poiana Mare am supravieţuit în nişte condiţii cumplite, fiind adeseori silit să iau medicamente psihotrope puternice şi totodată mi s-au făcut injecţii cu unele substanţe psihotrope periculoase, toate acestea cu scopul de a-mi distruge astfel atât sistemul nervos, cât şi sănătatea. Aceste tratamente psihiatrice abuzive, criminale, au vizat distrugerea mea lentă atât psihică, dar şi mentală şi chiar trupească.

Ţin să amintesc că în respectivul spital psihiatric de la Poiana Mare condiţiile de atunci erau cumplite din toate punctele de vedere, inclusiv în ceea ce priveşte absenţa hranei, absenţa căldurii, iar în acea perioadă am asistat neputincios la zeci şi zeci de decese ale unor aşa-zişi pacienţi, care mureau datorită condiţiilor de lagăr de exterminare ce erau perpetuate cu o mare cruzime în acel spital. O parte dintre aceste aspecte zguduitoare sunt de altfel reliefate în detaliu în lucrarea intitulată „Reprimarea mişcării Yoga în anii ’80” în care au fost publicate rezultatele unor cercetări minuţioase ce au fost efectuate de dl. Gabriel Andreescu în cadrul arhivelor CNSAS.

Cu ocazia declanşării revoluţiei din decembrie 1989, dat fiind faptul că se ştia chiar foarte bine faptul că am fost internat acolo în mod abuziv, fără a fi în realitate bolnav psihic, am fost imediat pus în libertate de o comisie de medici psihiatri, fără a mi se fi infirmat cu acea ocazie diagnosticul. Vă rugăm să observaţi că, deşi este ceva paradoxal, chiar şi actualmente sunt pus într-un mod abuziv în două ipostaze juridice contradictorii ce se exclud reciproc, în sensul că deşi diagnosticul psihiatric ce mi-a fost atribuit în anul 1989 nu a fost apoi niciodată infirmat şi chiar mi s-a specificat de către medicii cu care am discutat că acest diagnostic va rămâne întotdeauna neschimbat pentru mine în România, cu toate acestea iată că în acest dosar am fost trimis în judecată în prezenta cauză ca o persoană ce are discernământul faptelor sale.

Ţin să precizez că atunci când am discutat cu un avocat din Suedia despre acest aspect, el mi-a declarat uluit că „aşa ceva este imposibil şi inadmisibil”. La această remarcă eu i-am răspuns că, din nefericire, actualmente România este ţara tuturor posibilităţilor, mai ales în rău.

Ţin să precizez cu această ocazie că nici după eliberarea mea din respectivul spital psihiatric, cu toate că se cunoştea chiar foarte bine că fusesem victima unei internări la comandă politică, nu mi s-a admis solicitarea de modificare a respectivului diagnostic psihiatric ce îmi fusese zice-se stabilit în perioada comunistă. Prin urmare, acest diagnostic psihiatric de persoană iresponsabilă nu a fost niciodată infirmat.

Referitor la acest aspect ţin să vă mărturisesc despre o situaţie care este aş putea spune cutremurătoare. În anul 1996, dat fiind faptul că din nou devenisem o aşa-zisă persoană periculoasă pentru regimul politic, mai precis spus pentru PSD, cu toate că pare de necrezut, a existat totuşi o tentativă de a fi din nou internat forţat într-un spital de psihiatrie şi pentru aceasta, pe baza unor aşa-zise reclamaţii, am fost invitat în două rânduri consecutiv să mă prezint în faţa unei comisii de medici psihiatri la Institutul Medico-Legal din Bucureşti.

Dat fiind faptul că am beneficiat de asistenţa inteligentă a unui avocat care m-a sfătuit să nu dau curs acelor invitaţii care erau abuzive, ba chiar ilegale, am scăpat în felul acesta de o nouă şi inevitabilă internare într-un spital psihiatric ce urma să survină datorită vechiului diagnostic de persoană iresponsabilă. În felul acesta, cu acea ocazie m-am ales doar cu o amendă. Însă un student la medicină care mă cunoştea şi care făcea practică în acea perioadă la IML m-a informat în mod confidenţial că în cele două zile am fost aşteptat ore în şir de o comisie de medici psihiatri ce urmau zice-se să mă consulte, spre a mă trimite apoi într-un spital psihiatric printr-o internare forţată.

Cu toate acestea, deşi am continuat să fiu încadrat ca persoană iresponsabilă, în mod paradoxal, în anul 2004 am fost arestat, iar vechea încadrare ca persoană iresponsabilă a fost şi a rămas pur şi simplu ignorată, dar nu anulată. Acest grav abuz, această ilegalitate inadmisibilă într-un stat democratic persistă chiar şi acum, şi ea este inadmisibilă. Având în vedere aceste aspecte grave, mă întreb ce atitudine veţi lua dvs. cu privire la aceste aspecte ce evidenţiază din punct de vedere juridic o dublă ipostază ce a fost utilizată cu viclenie rând pe rând, după cum ambele regimuri – atât regimul comunist, cât şi actualul regim – au considerat că slujeşte scopurilor lor murdare, inumane, ce batjocoresc ideea de justiţie în această ţară. Având în vedere aceste aspecte deosebit de grave, îndrăznesc să vă întreb pe dumneavoastră, ca om al legii, ce justiţie este aceasta care ea însăşi încalcă în mod grav şi grosolan legile şi în acelaşi timp pretinde ca cetăţenii acestei ţări să respecte legile existente? Mă întreb ce reacţie veţi avea dumneavoastră aflând despre această gravă ilegalitate cu care m-am confruntat şi care nu a fost singura.

Citiți a treia parte a acestui articol
 

Citiți și:

Gregorian Bivolaru a fost persecutat politic de regimul comunist și condamnat pe nedrept, conform deciziei irevocabile a Curții de Apel București

Umbrele comunismului trăiesc printre noi

«Reprimarea mişcării YOGA în anii 80» – istoria rescrisă

yogaesoteric
23 februarie 2015