Trei procese pentru o sentinţă care deja a fost dată

de Cătălin Dobrescu
 

Fiecare dintre victimele jafului armat comis în martie 2004 de autorităţile române împotriva yoghinilor are o poveste uluitoare. Povestea lui Andrei Gămulea depăşeşte cu mult orice limită a absurdului. Pe 18 martie 2004, lui Andrei i-au fost confiscate la grămadă cărţi de spiritualitate, documente, plante medicinale şi alte bunuri de valoare. Nici până astăzi lui nu i-au fost date înapoi toate aceste lucruri, deşi există o sentinţă judecătorească definitivă de restituire.
 
 
În 2004, Andrei Gămulea a făcut o plângere pentru a denunţa reţinerea abuzivă a unei cantităţi impresionante de lucruri care îi aparţin, bunuri confiscate în cadrul percheziţiei desfăşurate pe 18 martie 2004 “in rem” adică fără a exista acuzaţii precise care să vizeze o anumită persoană, cu atât mai puţin pe el. La început a mizat pe buna credinţă a procurorilor. Le-a adus la cunoştinţă acestora că el este proprietarul bunurilor, dovedind cu acte şi martori. Buna credinţă a procurorilor însă lipsea cu desăvârşire. Ei ştiau foarte bine cui îi aparţin lucrurile, ştiau că realizează o percheziţie “in rem” şi că reţinerea lor era ilegală. Trecuseră chiar numele lui Andrei Gămulea pe procesele verbale întocmite la faţa locului, care conţineau însă doar o parte din bunurile reţinute. Tehnica a fost folosită de mulţi anchetatori în martie 2004, dându-le acestora posibilitatea să păstreze pentru propria folosinţă sau să vândă restul de obiecte. Pentru a acoperi furtul, autorităţile au refuzat sau au ignorat cererile de restituire a bunurilor. Singura soluţie care i-a rămas lui Andrei Gămulea a fost să îi acţioneze în justiţie. Justiţie care a făcut tot posibilul să acopere abuzurile procurorilor, mutând dosarul de colo-colo şi sperând să îl descurajeze pe yoghin.
 

Ia dosarul, na dosarul!

 
Procesul lui Andrei Gămulea a fost strămutat de la Tribunalul Bucureşti la Tribunalul Sibiu. După nouă luni în care a trebuit să se deplaseze de mai multe ori pe propria cheltuială la Sibiu, i s-a adus la cunoştinţă că de fapt dosarul nici nu trebuia să ajungă acolo, fiind de competenţa Tribunalului Bucureşti. Aşa că dosarul s-a întors de unde a plecat. După ceva vreme însă, Tribunalul Bucureşti a mai făcut o “scamatorie” şi a pasat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. A trecut astfel 1 an şi jumătate.
 
Dosarul care a plecat de la Tribunalul Bucureşti a ajuns până la urmă tot la Tribunalul Bucureşti, pentru că şi Înalta Curte de casaţie şi Justiţie “s-a spălat pe mâini”. În cele din urmă, la 30 septembrie 2005, Tribunalul Bucureşti s-a văzut nevoit să dea sentinţa, pe care o putea da de la bun început. S-a dispus restituirea bunurilor, adică i s-a dat câştig de cauză lui Andrei Gămulea. Era vorba de o sentinţă definitivă, inatacabilă. Firesc era ca în acel moment el să îşi primească înapoi bunurile.
 
În loc de bunuri, în decembrie 2005 Andrei a primit… o citaţie! O citaţie privind un nou proces la Tribunalul Bucureşti, care viza restituirea bunurilor – acele bunuri pe care tot Tribunalul Bucureşti tocmai ce decisese să i le restituie. Andrei Gămulea este un om cu simţul umorului. A solicitat Tribunalului Bucureşti încetarea acestui al doilea proces, întrucât cauza fusese deja soluţionată. Se aştepta ca judecătorul să ia act de această situaţie şi să închidă noul “dosar”. Mai ales că dosarul fusese întocmit pe baza unor copii trimise de… Tribunalul Sibiu (puţin probabil să fie vorba de o încurcătură nevinovată).
 
După cinci luni de la obţinerea sentinţei care hotăra restituirea bunurilor, Andrei Gămulea a mai depus o petiţie în care se plângea de situaţia creată. Credeţi că s-a ţinut cont de ea? Nuuu. În replică, i s-a creat încă un dosar, în aceeaşi cauză. Culmea absurdului a fost atinsă în data de 6 aprilie 2006 când la secţia penală a Tribunalui Bucureşti s-au judecat atât dosarul ilegal constituit pe baza copiilor primite de la Sibiu, cât şi acest al treilea dosar, ambele într-o cauză care fusese deja soluţionată!!! Şi nici unul dintre reprezentanţii instituţiilor în cauză nu părea deranjat de ridicolul situaţiei.
 

Culmea mirării juridice:  Şi după doi ani insistaţi în continuare să vă dăm bunurile înapoi?!!

 
Au trecut doi ani şi jumătate de când Andrei Gămulea este deposedat de bunuri şi trebuie să se judece din nou într-o cauză în care Justiţia i-a dat dreptate printr-o sentinţă favorabilă lui, definitivă. De ce nu îşi primeşte pur şi simplu bunurile înapoi? De ce a fost nevoie să se creeze două noi dosare abuzive în loc să se dispună măsura firească de restituire a bunurilor? Oare pentru a acoperi un furt realizat chiar de procurori? Poate pentru că obiectele respective au fost de mult vândute prin vreun târg, iar  cărţile stau pe post de ornament  în biblioteca vreunui procuror?
 
Ca şi cum absurdul nu ar fi atins o cotă suficient de înaltă, Andrei Gămulea a primit de curând încă o citaţie în care este întrebat dacă mai insistă să i se restituie bunurile! În citaţia semnată de judecător Mona Lisa Neagoe apare următoarea frază hilară, bizară: “Vă solicităm să precizaţi dacă mai insistaţi în cerere (de restituire a bunurilor) şi, în caz afirmativ, să faceţi precizări cu privire la bunurile a căror restituire o solicitaţi.” Aceasta după doi ani si jumătate de plângeri, reclamaţii şi procese în care Andrei insista tocmai să i se restituie aceste bunuri!
 
Judecătorii sunt uimiţi, se pare, de… perseverenţa yoghinului. S-au obişnuit ca tergiversările lor să fie mai eficiente. Cea mai mare parte dintre cetăţenii români păgubiţi şi înjosiţi de autorităţi acceptă fără a crâcni să se lase umiliţi şi batjocoriţi de procedurile unei justiţii corupte. Yoghinii dovedesc însă o perseverenţă greu de înţeles pentru autorităţi. Yoghinii fac în continuare mitinguri, depun plângeri, luptă cu toate mijloacele legale pentru a le fi respectate drepturile. Şi cine ştie, poate într-o zi acest sistem va admite greşeala pe care încearcă într-un mod atât de ridicol să o acopere din 2004.
 

Din cele câteva camioane cu lucruri reţinute abuziv la percheziţiile ilegale din 18 martie 2004 care i-au vizat pe yoghini, au fost returnate în 2 ani şi jumătate doar câteva cutii. Reprezentanţii instituţiilor judiciare la care au fost făcute plângeri tergiversează soluţionarea acestora şi îşi “aruncă pisica” de la unii la alţii. Andrei Gămulea este doar unul dintre cei 80 de cetăţeni români care au avut de suferit în 18 martie.

7 octombrie 2006
yogaesoteric