Triumful isteriei. Este dialogul o crimă?

Pentru că Stânga nu mai distinge între sfera privată și sfera publică, orice critică la adresa lui Barack Obama poate fi considerată rasistă și orice respingere a lui Hillary Clinton e vinovată de sexism. În cazul lui Joe Biden, vorbim probabil despre gerontofobie.

Radicalii progresiști nu se mai ocupă de citirea textelor, ci de citirea conștiințelor. Și tot ceea ce se mulțumesc să facă ideologii marxiști este să atribuie intenții discriminatorii la adresa adversarilor politici. Asistăm, așa cum s-a mai spus, la dispariția lentă a discernământului personal.

Psihoza colectivă se hrănește cu narațiuni maniheiste și simplificatoare, oricât de complicată ar fi situația de pe teren.

Frica de-a nu fi considerat omul rușilor i-a făcut pe mulți să prefere tăcerea. Totuși, Donald Trump a vorbit și a spus că își dorește o pace negociată la masa tratativelor între SUA, Uniunea Europeană, Ucraina și Federația Rusă. Pentru cei care nu contează realitățile îngrozitoare ale războiului, nici pierderile de vieți omenești, nici foametea declanșată la nivel global de scumpirea energiei, o asemenea propunere a părut neserioasă.

Vladimir Putin este necesar să fie eliminat cu orice preț, spun vocile intransigente de la Washington DC și Bruxelles. Chiar dacă a pornit un conflict ilegitim cu Ucraina, Vladimir Putin este necesar să rămână un partener de dialog, spun vocile prudente din Occident. De ce? Pentru a nu ajunge la un al Treilea Război Mondial.

Dar dacă Putin este echivalentul lui Hitler și Trump este deschis la dialog cu Putin, asta-l face obligatoriu nazist pe liderul republican, nu-i așa? Doar că Winston Churchill și F.D. Roosevelt au negociat și ei, în 1945, pacea lumii împreună cu Stalin. Erau liderii lumii occidentale niște comuniști? Nicidecum. În plus, condițiile impuse est-europenilor au fost nedrepte. Noi, românii, am pierdut o populație de peste cinci milioane și teritoriul Basarabiei, fiind totodată supuși controlului politic și economic al sovieticilor.

A fost o catastrofă pentru noi, dar mulți s-au obișnuit cu ea. Până deunăzi, politicienii, ziariștii și intelectualii au fost perfect resemnați, acceptând gândul ca Republica Moldova să rămână independentă de țara-mamă. Aceeași analiști și-au declarat uluirea în fața gândului că peninsula Crimeea ar putea rămâne, după anexarea din 2014 și după războiul din 2022, parte a Federației Ruse (din care, istoricește vorbind, Crimeea a și făcut parte). Ceea ce nu înțeleg este cum unui patriot român poate să-i pese mai mult de regiunea Donbas, decât de soarta orașului Chișinău.

Sunt acceptabile modificările unor frontiere geografice ale țărilor suverane? Nu, în principiu. Revizionismul teritorial este periculos. Doar că jocul marilor puteri este cinic, aproape fără excepție.

Da, cred și eu că Federația Rusia merită pedepsită pentru agresiunea la adresa Ucrainei. Izolarea internațională a liderilor de la Moscova mi se pare justificată, ca și numărul mare de sancțiuni aplicate de țările occidentale. Totuși, un anumit tragism al istoriei te obligă, uneori, să alegi răul cel mai mic (sau mai scurt ca durată).

Merită sacrificate câteva teritorii ucrainene cu o semnificativă populație rusofonă pentru a obține pacea-n regiune? Poate da, poate nu.

În orice caz, propunerea de pace a lui Donald Trump nu-l face nici Hitler, nici omul Rusiei, așa cum Churchill n-a devenit stalinist după întâlnirea de la Yalta din 1945.

Președintele Franklin D. Roosevelt (centru), premierul Winston Churchill (stânga) și dictatorul Iosif V. Salin (dreapta) în luna februarie 1945.

Ce ar fi făcut Ronald Reagan dacă ar fi fost confruntat cu un lider sovietic precum Vladimir Putin? Ce-ar fi zis George W. Bush Sr.? Nu știm.

Nu sunt diplomat și nici istoric militar pentru a prezenta eu soluții unor probleme complexe. Tot ceea ce-mi doresc să aud este o dezbatere serioasă între mai multe personalități raționale, animate de intenții curate. Salvarea de vieți omenești mi se pare o prioritate. Sunt creștin și Biblia ne învață să căutăm pacea.

Apostolul Pavel le spunea credincioșilor din primul veac: „Urmăriți pacea cu toţii şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12:14). Citim apoi îndemnul adresat creștinilor din Cetatea Eternă: „Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii (Romani 12:18). Din epistola către Galateni (5, 2) aflăm că „roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare.”

Pacea reprezintă un deziderat legitim. Nu cu orice preț, desigur.

Teologii din vechime au justificat războiul de apărare. Lupta pentru apărarea propriului teritoriu nu exclude inițiativa diplomatică. Iisus ne-a propovăduit împăcarea, nu dihonia între neamuri. Demonizarea reciprocă a popoarelor este opera celui rău. Diavolul dezbină, Hristos unește.

Știu că alții au păreri diferite decât cele exprimate aici și nu mă deranjează deloc diversitatea de opinii. Dimpotrivă: mă bucur să știu că există oameni înțelepți de la care pot învăța aspecte noi.

În ceea ce mă privește, cred că Occidentul este necesar să se întărească, însă ideologia woke și postmodernismul produce oameni slabi, nesiguri de propria lor identitate și sexualitate. Cum pot niște tineri dezorientați și debusolați să reprezinte pentru China sau Rusia o amenințare?

Fie că vorbim despre război, fie că vorbim despre avort, important este să recunoaștem importanța dialogului. O mamă nu va lua decizia corectă dacă nu discută cu oameni din biserică, cu psihoterapeuți sau cu anumite familii care au adoptat deja copii.

Pentru Stânga radicală, întreruperea de sarcină se impune să fie făcută fără nicio dezbatere etică. Deși există nenumărate probe care atestă bătaia inimii-n fătul de numai șapte săptămâni, partizanii avortului necondiționat vor refuza probele științifice și vor susține moralitatea avortului exact așa cum ar îmbrățișa o operație de chirurgie estetică. În numele unei lupte imaginare cu patriarhatul, feministele elimină șansa multor fetițe de a se naște.

Triumful isteriei în relațiile internaționale este nu doar îngrijorător, ci și amenințător pentru pacea lumii.

Autor: Cornel Petrișor

Citiți și:
Despre „putiniști”
Sinucidere prin progres – sfârșitul civilizației occidentale (I)

 

yogaesoteric
17 iulie 2023

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More