Uleiurile vegetale rafinate sunt un pericol pentru sănătate

 

Astăzi, majoritatea covârşitoare a uleiurilor destinate consumului uman, care se găsesc pe piaţă, este reprezentată de cele rafinate, acestea având şi cele mai accesibile preţuri. Cât de bune sunt însă ele pentru sănătate?

Către anul 1940, metoda producerii uleiurilor alimentare a suferit o modificare importantă: s-a trecut, în masă, de la presarea la rece la cea la cald, apoi la utilizarea solvenţilor chimici.

Această schimbare a tehnicii de extracţie s-a făcut din raţiuni economice şi pe baza progreselor tehnologice: dacă prin metoda presării la rece se obţineau doar 30% până la 50% din lipidele conţinute în materiile prime, prin metoda presiunii la cald, combinată cu utilizarea solvenţilor chimici, procentul de extracţie este de 100%, de aici decurgând şi un preţ de vânzare mai mic.

Presarea la rece, care se face la o temperatură de până la 50 grade C, este utilizată şi astăzi, rezultând un ulei care păstrează majoritatea proprietăţilor materiilor vegetale din care provine. Acesta se poate regăsi la vânzare sub denumirea de „ulei presat la rece” sau sub forma produselor „ulei virgin” şi „ulei extravirgin”.

Majoritatea uleiurilor alimentare din comerţ sunt rafinate

Însă majoritatea uleiurilor pe care le găsim în magazine sub denumirea simplă de ulei de floarea soarelui, ulei de măsline, ulei de arahide etc. reprezintă uleiuri rafinate. Acestea se pot obţine prin două metode:

– prin presarea mecanică la cald, la temperaturi între 160 şi 200 grade C, urmată de rafinare (filtrare, albire, dezodorizare, colorare) şi adăugarea de conservanţi chimici. Resturile de seminţe rămase după presare pot fi tratate cu un solvent chimic pentru extragerea totală a uleiului din ele;

– direct, prin tratarea materiilor prime vegetale cu solvenţi chimici. Această tehnologie este cea mai utilizată în prezent.
Solventul chimic, de obicei hexanul, care este un derivat ieftin al petrolului, se separă de uleiul rezultat din materiile prime prin vaporizare la temperaturi înalte. În acest mod, se obţine un ulei brut care este apoi „cosmetizat”, folosindu-se substanţe precum soda caustică, acidul sulfuric sau acidul fosforic. Poate părea greu de crezut, însă în acest mod se filtrează chimic şi decolorează uleiul brut.

Apoi, pentru îndepărtarea mirosurilor nedorite, uleiul „se spală” cu un abur supra-încălzit (300 grade C), care ridică din nou temperatura uleiului până la 170 grade C. În acest proces i se poate introduce şi o anumită cantitate de apă, pentru a creşte rentabilitatea economică.

După ce i se mai adaugă o culoare de un galben frumos, din categoria E-urilor, şi un conservant pentru a nu râncezi uşor, uleiul rafinat este gata pregătit pentru vânzare.

Uleiul rafinat = produs mort

Cât de bun este acest ulei rafinat pentru sănătate? Deşi cei mai mulţi dintre noi îl consumăm zilnic, tratându-l ca „un combustibil” obişnuit pentru organism, este bine de ştiut că acest proces al rafinării are efecte nedorite, printre care: sunt distruse majoritatea calităţilor nutritive ale materiile vegetale folosite (vitamine, minerale, enzime), uleiul conţine urme de produse chimice (hexan) şi acizi graşi saturaţi (grăsimi trans).

În aceste condiţii, afirmaţia unor specialişti care numesc uleiul rafinat „un produs mort şi dăunător sănătăţii” nu este deloc hazardată. Acest aliment este devitalizat, lipsit de factori esenţiali pentru buna funcţionare a organismului, pentru reînnoirea ţesuturilor şi realizarea funcţiilor cognitive.

Acizi graşi saturaţi

Grăsimile trans sau acizii graşi saturaţi cu care se „îmbogăţesc” uleiurile în urma rafinării sunt incriminaţi în numeroase afecţiuni, printre care bolile cardiovasculare, colesterol mărit, diabet, alergii, cancer, boli degenerative ale articulaţiilor. Efectul nociv al acestora devine şi mai mare prin utilizarea uleiului la prăjeli repetate.

Depresii şi tulburări de comportament

De remarcat că odată cu producerea în masă a uleiurilor rafinate s-a constatat o creştere a numărului de depresii şi tulburări de comportament, semn că un astfel de produs nu i-a picat prea bine creierului nostru.

Medicul David Servan-Schreiber, care a făcut numeroase studii legate de alimentaţia anti-cancer, are câteva constatări interesante legate de consumul acestor uleiuri. El a asemuit creierul nostru cu un motor de înaltă performanţă, programat să funcţioneze cu benzină premium, însă pe care noi îl alimentăm zilnic cu motorină de cea mai slabă calitate. Consecinţele nu întârzie să apară.

Varianta uleiurilor presate la rece

Pentru toţi cei care consideră îngrijorătoare aceste informaţii legate de uleiurile rafinate, există varianta uleiurilor presate la rece. Deşi sunt puţin băgate în seamă, datorită abundenţei pe piaţă a uleiurilor rafinate, folosirea lor în bucătărie reprezintă un pas în folosul sănătăţii. Preţurile mai mari nu este cazul să descurajeze, deoarece sunt mai spornice la gătit.

Citiţi şi:

Studiu despre uleiurile vegetale de pe piața românească

Cum se obţine zahărul rafinat, otrava dulce care dă dependență
Brânză de cauciuc din ulei de palmier, un experiment social pe stomacul românilor! De la săpun, la brânză!

 

yogaesoteric
8 aprilie 2020


 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More