Un monstru nu chiar atât de sacru: Victor Rebengiuc. Despre abnegația față de Lenin și Partid a unui propagandist vaccinist mai comunist decât prevede legea bunului simț

Victor Rebengiuc este cu adevărat un mare actor. Dar cum este ca om?

Redacţia ActiveNews i-a lansat la rândul ei „o provocare”, după cea cu vaccinarea oferită de Guvern și îmbrățișată, desigur, cu total dezinteres financiar, de marele actor. Provocarea jurnaliştilor este mai simplă, pentru că nu privește o problematică medicală pe care un actor nu are cum să o cuprindă, profesia sa fiind destul de puțin compatibilă cu cea a virusologul francez, câștigător al Premiului Nobel pentru Medicină, Luc Montagnier, de exemplu, care afirmă că „vaccinarea este o eroare uriașă… provoacă decese”.

Noi ne adresăm laturii morale, etice, a unei personalități gigantice ca Victor Rebengiuc, un „monstru sacru” cum se spune în lumea cinematografiei – scrie Active News. Și dilemele noastre vin în urma descoperirii unor documente de arhivă nu chiar așa de secrete, ba chiar dimpotrivă, publice, din perioada regimului comunist, pe care le prezentăm aici, după mulți-mulți ani. Unde se vorbește tocmai despre acest „profil moral”…

Întrebarea noastră este simplă: Când ați mințit domnule Rebengiuc: când făceați propagandă asiduă pentru PCR și vă bălăceați în avantajele vieții de ginere de torționar securist sau astăzi, când sunteți anticomunist post-comunism și faceți propagandă (tot) pentru PCR – testul – cât și pentru campaniile noului regim, oricare ar fi el?

„Vocal pe scena publică, Rebengiuc a reușit, la Revoluția din 1989, să ofere o imagine unică, atunci când, în studioul TVR, a adus un sul de hârtie igienică. Marele actor român a răspuns invitației jurnalistului Sebastian Zachmann și, duminică, 30 mai, de la ora 11.00, este prezent în studioul Insider Politic. Într-un interviu-eveniment, Victor Rebengiuc a abordat cu nonșalanță teme precum monarhia, comunismul, înscrierea în Partidul Comunist Român sau… întâlnirea cu Ion Iliescu”, suna un promo la emisiunea numită de la Prima TV.

Anunțul de promovare a emisiunii, publicat înainte de difuzarea ei, nu uită să ne dea și fragmentul-cheie din interviul aranjat: „Revenind la actualitate, marele actor i-a mărturisit lui Sebastian Zachmann cum a trecut prin pandemie, cum a supraviețuit infectării cu covid și cum a primit vaccinarea cu Pfizer. «M-am vaccinat. Ambele doze, nu am avut nimic împotrivă. Chiar mă așteptam să apară un vaccin care să ne dea o siguranță. Nu am negat coronavirusul, nu mă duce mintea să neg așa ceva. Cu multă bucurie am făcut vaccinul și nu s-a petrecut nimic. Am trecut și prin boală. Din fericire, nu a fost grav. L-am luat din pripă, am avut temperatură și diaree. Am mers cu soția la spital, ne-au făcut analize de dimineață și până seară și am primit ordinul să rămânem în casă două săptămâni. Am rămas cu plăcere în casă 2 săptămâni. Mie mi-a plăcut să rămân în casă, nu am simțit nevoia de libertate, să merg la terase.»” Rebengiuc a privit cu milă la cei care dădeau foc măștilor – ca simbol al îmbotnițării – în protestele anti-restricții, și care nu înțeleg că acea mască „salvează vieți”, aflăm din interviul cu Zachmann.

Actorul însă s-a infectat anul trecut cu tot cu masca despre care susține că ar proteja de coronavirus. Iată cum relata situația în noiembrie 2020 tribuna guvernamentală Digi 24: „Actorul a spus că nu știe cum s-a infectat, cu atât mai mult cu cât este adeptul respectării regulilor de prevenire a răspândirii bolii. „Mască port toată ziua, doar aici, acasă nu port și nu mă deranjează, n-am deloc niciun fel de impresie neplăcută în legătură cu masca, m-am obișnuit. Port masca și respect măsurile de securitate care s-au luat. Și cu toate acestea, am fost și eu infectat.” Bravo, logică!

Zachmann ne informează în prezentarea pe care i-o face lui Rebengiuc de față cu el în studio că actorul a trecut prin toate formele de regimuri, meritoriu, „fără să facă pactul cu diavolul”. Așa să fie?

Interviul este preluat rapid, în aceeași zi, de News.ro, Adevărul, G4 etc, unde, fezandat, face zile la rând, cel puțin vizual, „top”-ul accesărilor.

După alte câteva zile, cam pe aceleași canale, plus cele TV arondate sistemului – reîncălzirea personajului fiind gata – apare și clipul vaccinist. Aflăm cu neprecupețită mândrie proletară că „actorul Victor Rebengiuc a răspuns provocării (vă dați seama?) lansate de secretarul de stat Andrei Baciu (fotomodelul masculin) și a spus, într-un clip difuzat pe pagina de facebook RoVaccinare, ce conține vaccinul anti-covid, din punctul lui de vedere.

«Ce conține vaccinul? Pentru mine conține siguranță. Siguranța că pot ieși în lume fără mască, că pot participa la spectacole, că pot merge la mall să îmi cumpăr ce am nevoie. Înseamnă speranță, că voi putea fi împreună cu familia mea, fără probleme, fără pericol, așa că, sfătuiesc pe toată lumea să se vaccineze. Este cel mai bun lucru pe care îl facem», spune marele actor.” Am încheiat citatul. Subliniem că această campaniei este total ilegală și se încadrează la publicitate înșelătoare și periculoasă pentru sănătatea umană – interzisă explicit chiar de Ministerul Sănătății, într-un ordin mai vechi, acum uitat chiar de cei care este necesar să-l respecte, așa cum avertizează avocat Elena Radu.

Ilegalitatea deja nu mai contează în România. Toate măsurile plandemiei au fost ilegale fiind bazate pe un fals. Dar imoralitatea? Mai contează? Mai ales când este vorba, nu-i așa? – după cum îngâna Brucan – de un „mare actor”…

Rebengiuc, anticomunistul de azi, era la Cannes pe vremea regimului comunist (foto Agerpres) cu un film produs de regimul comunist, în care juca și viitoarea sa soție, Mariana Mihuț. Toate pe banii Partidului. N-avea smoking, se plânge, și atunci i l-a dat Catinca Ralea, fiica lui Mihai Ralea. Chiar smokingul tatălui ei, ministrul, diplomatul, politicianul și propagandistul marxist-leninist.

El spune și ce dizident a fost ca actor în vremea comunismului: în loc să recite o poezie dedicată lui Ceaușescu pe scena Sălii Palatului doar a citit-o. Se intitula „Au chipul munților eroii și al apelor din țara lor”.

Stătea adeseori la coadă, pe vremea lui Ceaușescu, la carne, la tot felul, zice Rebengiuc.

Când nu stătea la coadă, viziona filme rusești cu Ion Iliescu acasă la Bujor Sion, mărturisește candid Rebengiuc, amintind de o astfel de vizionare, împreună cu soția sa, Mariana Mihuț. Dar nu i-a plăcut de Iliescu după 1989, mai ales că revoluția a fost, pentru el, „o mare păcăleală”, spune anticomunistul de azi. Aceasta nu l-a împiedicat să intre în GDS, care primise ditamai sediul și alte avantaje materiale de la FSN, și să-l voteze în 2000 chiar pe Iliescu, tartorul Minieriadei și Revoluției.

Cât despre PCR, el nu s-a înscris niciodată în Partidul Comunist. „Nu aveam pentru ce să lupt eu în Partidul Comunist. Propunea numai minciuni, numai bancuri, ca să ne ia ochii. A fost o perioadă, în 1964-1965, când s-a zis că acum trebuie să intre intelectualii. Ciulei a intrat atunci. «Trebuie să intrăm, să ridicăm calitatea vieții și a structurii partidului, să fie și intelectuali acolo». A fost o minciună, o păcăleală mare de tot. Eu nu am vrut.”

Actorul mai afirmă în interviul comandat că după gestul lui regizat cu sulul de hârtie igienică, de la TVR, din decembrie 1989, a primit scrisori de amenințare de la Securitate.Cum așa? De la colegii socrului său?

Cunoscutul fotbalist Cornel Dinu: „Până prin 1964, președintele clubului Dinamo era colonelul Mihuț, tatăl actriței cu același nume, Mariana, căsătorită cu Rebengiuc! Nu l-am cunoscut. Mai bine. Am auzit că se lăuda, adesea, că a stârpit «bandiții» din Munții Făgărașului, după război. De fapt a participat la distrugerea sângeroasă a rezistenței naționale din munți.” „Un criminal. Bine că nu ne-am intersectat”, scrie Cornel Dinu, la pagina 195 din cartea autobiografică Zâmbind din iarbă, publicată în 2007.

Nu o să intrăm în detaliile acest caz odios, al unui monstru care a fost între primii angajați criminali ai Securității bolșevice și a executat partizani cot la cot cu agentul sovietic și primul șef al Securității NKVD din România, Pantiușa Botnarenko, alias Gheorghe Pintilie. De el s-a ocupat, magistral, cu documente și mărturisiri șocante, jurnalistul Costin Ștucan în ProSport, în articolele „Președinte la Dinamo, criminal, torționar, tată de actriță celebră. Jivago mutilat, episodul I: povestea celor cinci tineri uciși fără milă în Mehedinți” și „Președinte la Dinamo, criminal, torționar, tată de actriță celebră. Jivago mutilat, episodul 2: lichidarea grupului Arnota și moartea prin tortură, la Craiova” cât și celebrul ziarist de la Cotidianul, Ion Spânu, în articolul antologic „De ce intrați în noroi‎, domnule Rebengiuc?”, unde ni se prezintă și figura lui „tata-socru”:

Reținem, pentru anecdotica fatidică, cum a luat primul premiu din viața ei, la Râmnicu Vâlcea, marea actriță Mariana Mihuț, potrivit propriilor ei amintiri: „când eram în clasa a doua și am spus o poezie cu Stalin”…

Acum, după ce ați aflat cine era socrul lui Victor Rebengiuc, cam la câte cozi la carne credeți că a stat pe vremea regimului comunist, al cărui braț armat și criminal a fost colonelul Nicolae Mihuț, ditamai președintele Clubului de Fotbal al Securității?

Dacă ne-am lămurit că o viața a trăit în pat cu o fiică a unui mahăr al Securității, haideți să vedem cum era și relația sa cu Partidul Comunist. Ne edifică Revista Teatrul Nr. 6, anul V. iunie.1960, paginile 67-77, ajunsă acum un document din arhiva comunistă a Institutului Național al Patrimoniului (cimec.ro). Redăm citatele antisecuristului și anticomunistului (evident e nevoie să puneți dvs. ghilimelele de rigoare) Victor Rebengiuc, cu o ultimă întrebare: A consumat pe gura lui hârtia igienică din 1989? Că-i mai putem trimite noi niște baxuri.

„REVISTA TEATRUL

De vorbă cu…

Gheorghe Cozorici, Tatiana Ieckel,  Gheorghe Popovici-Poenaru, Victor Rebengiuc, Sanda Toma

despre

• TEATRU ŞI REALITATE
  • SPIRITUL DE PARTID ÎN ARTA ACTORULUI
  •  PROFILUL MORAL AL TÎNĂRULUI ACTOR

Există oare o problematică specifică tinerei generaţii de artişti? Are această generaţie o fizionomie spirituală proprie? Da, se poate vorbi despre toate acestea, răspund tinerii actori. În acest caz, cum priviţi, de pildă, raporturile dintre teatru şi realitatea zilelor noastre? Care trebuie să fie, după părerea dv., contribuția artistului la realizarea unei mai strînse legături a artei noastre cu actualitatea, a unei prezenţe mai masive a contemporaneității pe scenă?

Victor Rebengiuc: În teatre, noi căutăm să ducem mai departe ceea ce am învățat la Institut. Trebuie să căutăm, pe zi ce trece, să ne îmbogățim și gîndirea, și mijloacele artistice, și calitățile fizice, morale, pentru a ne desăvîrşi.

Ce factori favorizează în teatru acest efort creator al tinerilor actori?

Victor Rebengiuc: Dacă am înțeles bine, ați pus în discuție o problemă ce mi se pare esențială: dacă în teatru actorii tineri sunt favorizați să dezvolte creator ceea ce au învățat în școală. În ceea ce privește Teatrul Municipal, trebuie să spun că, din fericire, atît direcția cît și organizația de partid și organizația de tineret se ocupă de dezvoltarea creatoare a tinerilor actori. În primul rînd, prin distribuirea lor atentă în roluri felurite. Apoi, prin metoda studiului științific al pieselor. De pildă, pentru buna pregătire a spectacolului cu piesa sovietică Pîine și trandafiri, oglindind aspecte din războiul civil, s-a ținut o lecție specială în cadrul învăţămîntului de partid. Lecția a fost urmată de ample discuții în care fiecare actor și-a putut lămuri poziția față de personaje. Firește, acesta e un aspect al muncii colective. Dar un asemenea studiu îi incumbă fiecărui actor în parte. Doar așa am învățat la Institut și așa trebuie să facem și în teatru.

Este dramaturgia originală unul din factorii care favorizează creația dv., a tinerilor actori ?

Victor Rebengiuc: Și din alte puncte de vedere sîntem interesați îndeosebi de dramaturgia originală. Acesta e și scopul spectacolelor noastre cu piese actuale! Ca spectatorul să se regăsească într-un fel sau altul în lumea prezentată pe scenă.

În ceea ce mă privește, nu pot să-mi exprim decît regretul că – din motive independente și de direcție și de mine – nu am fost distribuit încă în nici un spectacol cu o piesă originală. Socot de datoria mea, ca actor-cetățean, să interpretez eroi ai zilelor noastre pe care-i îndrăgesc în viață. Mă bucur că aproape toți actorii tineri joacă în spectacole cu piese româneşti și că cei mai mulți joacă foarte bine, cum e de exemplu în Vlaicu și feciorii lui, dacă voi fi întrebat.

SPIRITUL DE PARTID ÎN ARTA ACTORULUI

Cum trebuie să înțelegem spiritul de partid în arta actorului? Cum își afirmă tinerii actori poziția lor politică în artă? Cum favorizează regizorii climatul general al teatrului în care jucați, afirmarea dv. ca artiști-cetățeni?

Victor Rebengiuc: Nu poate exista o ruptură între artă și politică. Arta teatrală militează ca orice altă artă, într-un fel sau altul, pentru o politică. Spunînd că teatrul este cel mai activ mijloc de agitație în masă, Lenin atrăgea atenția și asupra marii însemnătăți politice a teatrului în viața socială. Iar noi azi, cînd facem teatru bun, transmitem publicului mesaje politice sub forma artistică.

Pe ce căi și prin ce mijloace putem mări gradul de eficiență politico-socială al unui spectacol? Exista o contribuție specifica a actorului tînăr la ridicarea eficienței politice a spectacolului teatral contemporan?

Victor Rebengiuc: Cred că nu greșesc afirmînd că, în măsura în care actorul e animat de un spirit militant mai dezvoltat, contribuția sa la mărirea eficienței ideologice și artistice a spectacolelor este la rîndul ei sporită. Noi dorim ca fiecare rol să reflecte, să demonstreze poziția noastră partinică. Și nu numai că o dorim, dar facem totul ca s-o afirmăm clar.

Ce anume vă îndeamnă în mod expres la aceasta?

Victor Rebengiuc: Aşa am fost crescuți de partid, așa am învățat la Institut. Acolo a început să se cristalizeze conștiința noastră politică și profesională. Aș vrea însă să adaug un cuvînt și despre marea, profunda influență a realității înconjurătoare în care trăim, asupra fixării poziției noastre partinice.

Unii din noi avem și contacte directe, inspiratoare, cu realitatea, mergînd în întreprinderi, făcînd deplasări la sate, instructaj la echipele amatoare.

CUM SE DEZVOLTĂ TÎNĂRA GENERAŢIE DE ACTORI?

Cum evoluează tînăra generație în teatru în momentul de față, care sunt factorii care determină creșterea tînărului actor și ce condiţii credeţi că-i sunt neprielnice? Se dezvoltă oare bine generaţia tînără de actori? Ce posibilităţi de afirmare au tinerii în teatre, cum îi sprijină colegii din celelalte generaţii și care sunt raporturile între actorii de diferite vîrste?

Victor Rebengiuc: Despre teatrul nostru, Municipal: poate că o să vi se pară curios, dar de abia în ultimii doi-trei ani au fost descoperiți aici o serie de actori tineri, plini de posibilităţi – Mircea Basta, Mircea Albulescu, Lucia Mara…

Toți aceștia au evoluat cu destulă repeziciune. Principala condiție a afirmării lor o constituie faptul că nu mai sunt „etichetaţi”, ci consideraţi apți pentru orice gen de roluri. În al doilea rînd, sunt bine cunoscuţi de regizori. Ne-a produs o mare satisfacție cînd, la ultima şedinţă sindicală, tov. Ion Olteanu, prim-regizor al teatrului, a făcut o caracterizare largă fiecărui actor tînăr. În al treilea rînd, tinerilor li se încredinţează chiar și cele mai grele roluri (vezi Hamlet, Azilul de noapte și altele). Aceasta îi stimulează într-un mod excepţional.

În ce privește legătura noastră cu actorii de frunte ai teatrului nostru, la noi se poate observa un fel de simbioză între generaţii. N-a fost clipă cînd să am nevoie de un sfat de la actorii noştri de frunte și să nu-l capăt.

Cunoașteți și situația colegilor tineri din alte teatre?

Victor Rebengiuc: Fac parte din biroul nou-înființatului „Cenaclu al tînărului actor” de la A.T.M. și cred că am putut cîştiga întrucîtva o privire de ansamblu. În general, situația tineretului e bună.

Unii sunt de părere că ar fi bine să se caute o posibilitate de a se formula în toate ziarele și revistele un singur punct de vedere asupra tuturor spectacolelor…

Victor Rebengiuc: Nu, dar o oarecare unitate de vederi ar fi necesară.

Care e profilul moral, nivelul intelectual, condiția culturală a tînărului actor de azi? Totuși, se pare că unii tineri întrebuințează prea mult timp pentru acțiuni cu totul neproductive din acest punct de vedere.

Victor Rebengiuc: În legătură cu acest punct, eu aș zice că trebuie să pornim de la ceea ce constituie idealul, pe care l-aș defini în aceste două cuvinte, rostite aici: ARTIST CETĂȚEAN.

Către asta trebuie să tindem cu toții, să devenim intelectuali de tip nou, așa cum o cere de la noi partidul. Mulţi dintre noi merg cu bucurie pe un asemenea drum. Foarte mulţi citesc, studiază. Dar la unii dintre noi există și o doză de comoditate. Dacă am fi mai puțin comozi, am avea o mai strînsă legătură cu uzina, cu satul. Suntem însă și puțin comozi, ceea ce nu ne stă bine deloc acum, în această epocă de efort general al întregii țări.

TREI ÎNTREBĂRI FINALE

Îngăduiți-mi să vă mai pun și cîteva întrebări mai scurte – solicitînd și răspunsuri mai scurte – pentru a-l ajuta pe cititorul nostru să vă cunoască mai bine. Prima întrebare: la ce rîvniţi mai mult în momentul de față?

Victor Rebengiuc: Eu rîvnesc… să ajung un actor mare. Posibilități pentru aceasta îmi sunt create. Tot ce mai rămîne de făcut, îmi rămîne numai mie. Dacă voi putea ajunge sau nu să-mi realizez această mult rîvnită dorință a mea, depinde numai de mine, de munca mea. Dacă nu voi reuși, numai eu voi fi răspunzător.

A doua întrebare: dacă n-ați fi fost ceea ce sunteți, ce ați fi vrut să fiți?

Victor Rebengiuc: În orice aș face, n-aș dori altceva decît să fiu folositor societății.

Dacă ați fi în situația de a vă afla în faţa tuturor spectatorilor dv., care ar fi aspectul cel mai important pe care ați dori să li-l transmiteți direct?

Victor Rebengiuc: Sincer să fiu, întrebarea m-a emoţionat. Îmi închipui că dacă ar avea loc o asemenea întîlnire, aș fi cuprins de o emoție paralizantă. Și, adresîndu-mă la expresia primară de mimică și de gest, aș căuta să-i fac să înțeleagă că ceea ce a călăuzit străduințele mele pe scenă, a fost dragostea și recunoștința ce o port partidului și poporului, publicului nostru nou, care ne înconjoară pe noi, tinerii, cu atîta prețuire. Și dacă aș putea încheia eu un angajament, el ar suna cam așa: «Mă voi strădui din toate puterile mele să nu vă înșel încrederea pe care o aveți în noi, reprezentanții tinerei generații!»

Întrucît dumneavoastră ați realizat astfel un adînc consens, îngăduiți-mi să-l folosesc drept fericită încheiere a acestei convorbiri colective. Cuvintele dumneavoastră au și ajuns pe această cale, a tiparului, la toți spectatorii…

Valentin Silvestru”

Citiţi şi:
„Ce conține vaccinul?“. Claudiu Târziu (AUR) răspunde provocării lansate de colonelul Gheorghiță: Vaccinul conține anormalitate, discriminare și frică. Asta conține pentru cei mai mulți dintre noi!
Mădălin Hodor, suspendat din CNSAS și anchetat disciplinar după ce a publicat o listă de persoane prezentate drept colaboratori ai fostei Securități
Despre securiștii de ieri și de azi (I)

yogaesoteric
31 iulie 2021