Un nou interviu acordat de Gregorian Bivolaru, de data aceasta site-lui Wowbiz.ro

Gregorian Bivolaru vorbește despre modul abuziv în care a fost extrădat din Franța și despre interesul pe care l-a trezit practica yoga în penitenciar

Prezentăm prima parte a interviului care a fost publicat ieri, 16 mai 2017, de site-ul Wowbiz.ro.

WOWbiz.ro a stat de vorbă cu Gregorian Bivolaru, liderul spiritual MISA, care se află
în acest moment în penitenciar

WOWbiz.ro publică azi prima parte a unui interviu exclusiv cu unul dintre cei mai controversați români din ultimii 25 de ani. Gregorian Bivolaru a revenit în țară încătușat, anul trecut, fiind extrădat din Franţa, după ce anterior primise azil în Suedia.

Gregorian Bivolaru susţine însă că este nevinovat şi acuză interese oculte care au stat la baza condamnării lui. În premieră, el vorbeşte despre viaţa din închisoare şi face dezvăluiri extrem de interesante, cum ar fi aceea că a dat în judecată statul francez la CEDO.

WOWbiz.ro: Domnule Bivolaru, care este situaţia dumneavoastră în acest moment?

Gregorian Bivolaru: Actualmente execut o pedeapsă profund nedreaptă la penitenciarul Bistriţa. Am fost victima unor maşinaţiuni politice care au făcut să fiu condamnat definitiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la o pedeapsă în mod evident excesivă de 6 ani de închisoare pentru o aşa-zisă relaţie sexuală cu o minoră, care era în vârstă de 17 ani şi care a negat însă permanent în mod vehement că ar fi existat între ea şi mine o astfel de relaţie. Această condamnare este cu atât mai stranie dacă avem în vedere că am fost achitat succesiv de două instanțe, atât cea de fond, cât şi cea de apel, care au constatat că fapta nu există. Instanţa de recurs nu numai că m-a condamnat exact pe baza aceloraşi aşa-zise dovezi pe baza cărora fusesem iniţial achitat, dar în plus a refuzat să mă audieze în Suedia aşa cum de altfel s-a admis printr-o comisie rogatorie. Împotriva acestei decizii definitive am formulat o plângere la CEDO, căci aceasta este singura cale de atac care mi-a mai rămas după ce mi s-a făcut această nedreptate.

Care este starea dumneavoastră de sănătate?

Nu am nici o problemă de sănătate, deoarece practic diferite tehnici yoga zilnic. Se ştie de altfel că practica yoga în mod perseverent abordată ne permite totodată să ne păstrăm sănătatea şi vitalitatea chiar până la vârste foarte înaintate. Este însă firesc că nu mă încântă pierderea libertăţii fizice, mai ales că aceasta a survenit ca urmare a unui proces atât de nedrept aşa cum a fost procesul meu.

Cum v-aţi acomodat în închisoare, în condiţiile în care sunteţi, totuşi, o celebritate?

Ţin de asemenea să menţionez că am fost şi sunt de peste 20 de ani victima constantă a unor campanii furibunde aş putea spune ale mass-media, care printre altele au incitat populaţia la ură şi inclusiv la violenţă fizică împotriva mea. Este aproape de la sine înţeles că o persoană care a fost atât de des denigrată şi stigmatizată de mass-media poate fi expusă în această situaţie unor reale riscuri pe perioada detenţiei. Aceste riscuri au fost anterior constatate de Suedia şi toate acestea au fost unul dintre motivele pentru care mi-au acordat statutul de refugiat în ianuarie 2006, statut ce este valabil chiar şi în prezent. Fiind o persoană calomniată şi stigmatizată adeseori în spaţiul public, perioada petrecută în închisoare implică pentru mine eforturi considerabile de a face faţă unor posibilele persecuţii şi chiar de a supravieţui.

Care este relaţia dumneavoastră cu ceilalţi deţinuţi?

Deţinuţii care au ajuns să mă cunoască, ulterior unii dintre ei au început să mă aprecieze în mod sincer. Câţiva deţinuţi au fost foarte curioşi să afle câte ceva despre practica HATHA YOGA şi despre spiritualitate în general. Alţi deţinuţi care aveau diverse probleme sau care trec prin situaţii dificile au venit către mine dornici să îmi ceară sfatul. Am urmărit de multe ori să ajut, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu tot ce pot pe oamenii care suferă din jurul meu. Există o tainică lege spirituală cunoscută sub numele de LEGEA DĂRUIRII OCULTE care menţionează că prin tot ceea ce dăruim bun celorlalţi, în realitate ne dăruim, totodată, şi nouă înşine o anumită parte din acel bine.

Cum apreciaţi măsura autorităţilor franceze, care v-au extrădat la puţin timp după ce aţi fost dat în consemn prin Europol?

În primul rând consemnul Europol menţiona în protocolul său fapte cu mult mai grave decât cele pentru care am fost de fapt condamnat. S-a afirmat, spre exemplu, pe acel site, în mod fals, cum că aş fi fost condamnat pentru exploatarea sexuală a copiilor, adică pentru trafic de minori, şi chiar pentru pornografie infantilă. În realitate, pentru acuzaţia de trafic de minori fusesem definitiv achitat, iar pentru pornografie infantilă nici măcar nu am fost vreodată cercetat sau judecat şi cu atât mai puţin condamnat. Infracţiunea pentru care fusesem, de fapt, condamnat nu era de competența Europol, dar cu toate acestea iată că de aceea s-a apelat la această mârşavă stratagemă. Această dezinformare intenţionată a fost realizată cu scopul de a fi efectiv vânat de populaţia indignată şi toate acestea demonstrează încă o dată lipsa de corectitudine şi de echitate ce a fost şi cu această ocazie manifestată de statul român în raport cu mine. La cererile agresive ale României de a fi predat, abuzul s-a perpetuat după aceea şi în Franţa, fapt pe care nu îl afirm doar eu. Decizia nedreaptă de trimitere a mea în România i-a uimit pe unii specialişti francezi în drept şi a fost considerată „cel puţin discutabilă”. A apărut ulterior chiar un articol cu privire la această decizie, pe site-ul celei mai prestigioase edituri juridice din Franţa, Dalloz, care arată că decizia de retrimitere a mea în România a fost rodul unei interpretări în mod vădit greşite a legilor europene. Poate că şi de aceea judecătorul ce a dat decizia respectivă a şi ieşit la pensie la scurt timp după ce a finalizat într-un mod aberant acest dosar. Este o contradicţie evidentă pe care avocaţii francezi au semnalat-o de la bun început: Convenţia de la Geneva din 1951, la care Franța a aderat, stipulează clar că un refugiat trebuie să fie protejat de toate statele semnatare şi că el nu poate fi niciodată returnat în statul de origine unde riscă după aceea să fie supus la persecuţii. Practic instanța franceză a ignorat complet şi pe nedrept statutul meu de refugiat, în ciuda faptului că Suedia i-a reconfirmat că îmi menţine acest statut, dar în mod uimitor acest lucru nu a contat în decizia de a fi predat, ceea ce face ca acum eu să mă aflu în această situaţie bizară într-o închisoare din România.

Ce argumente au folosit avocaţii dumneavoastră şi cum s-a ajuns, totuşi, la condamnări?

Am fost condamnat într-un singur dosar, cel care este legat de un presupus act sexual cu o minoră, minoră care a negat constant existența faptei şi care a declarat atât în faţa instanţei, cât şi public de nenumărate ori că i s-a smuls iniţial o declaraţie falsă sub şantaj, prin ameninţare şi la presiunile îndârjite ale anchetatorilor. Cu alte cuvinte, iată că sunt condamnat pentru o faptă care nu există, pentru o faptă fără victimă. Cred că toate aceste aspecte sunt nişte argumente suficient de puternice pentru a ilustra absurdul situaţiei în care mă aflu.

Aţi invocat de multe ori abuzuri ale autorităţilor române asupra dumneavoastră. Ce se întâmplă cu cei care au ales să rămână lângă dumneavoastră?

Sunt multiple şi evidente abuzurile autorităţilor de la momentul percheziţiilor din martie 2004, de care probabil vă amintiţi, deoarece au fost prezentate pe toate posturile de televiziune drept „cea mai mare acţiune împotriva traficului de droguri şi a crimei organizate”. Pretextul folosit pentru a da buzna în locuinţa mea şi a altor practicanţi yoga a fost acela că am fi avut arme şi droguri, ori aceasta era extrem de ridicol, în condiţiile în care SRI-ul ne monitorizează permanent (atât pe mine, cât şi şcoala de yoga MISA) încă din anii ‘90. Dacă ar fi existat cu adevărat ceva ilegal ar fi fost găsite dovezi în tot acest timp, fără a se ajunge să fie terorizaţi nişte tineri nevinovaţi, cu o violenţă şi cu o brutalitate greu de imaginat, pentru a le smulge apoi unora dintre ei declaraţii false incriminatoare. Au intrat în casele oamenilor spărgând fără motiv uşi şi ferestre, inclusiv uşile care erau descuiate, au ridicat (de fapt au furat) bunuri de valoare pentru care nu aveau mandat, i-au bătut şi i-au ameninţat pe oameni cu arme de foc, i-au filmat aproape dezbrăcaţi şi au dat imediat jurnaliştilor imaginile şi alte informaţii confidenţiale din dosar. Este o listă foarte lungă a acestor abuzuri pentru care statul român a fost dat în judecată la CEDO şi a pierdut de curând procesul, iar victimele percheziţiilor abuzive au primit despăgubiri de aproape 300.000 de euro.

Ţin să amintesc că judecătorii suedezi au făcut o cercetare foarte serioasă înainte de a-mi acorda azil politic, peste care autorităţile şi presa din România au trecut extrem de uşor. Suedezii au audiat cu multă atenţie martori, inclusiv pe presupusa victimă, au cerut rapoarte şi expertize, au cerut statului român dovezile pe care şi-au construit cazul. În final concluzia autorităţilor suedeze a fost că în România sunt persecutat datorită convingerilor mele spirituale, religioase şi s-a constatat că nu pot avea parte de un proces corect, aşa că au luat decizia de a-mi acorda azil politic. S-au făcut apoi chiar şi în România plângeri penale împotriva celor care au comis aceste abuzuri, iar dosarul respectiv a fost instrumentat de generalul Dan Voinea, şeful Parchetelor Militare, dar „cineva” a fost foarte deranjat de concluzia spre care se îndrepta ancheta, aşa că dl. Dan Voinea a fost scos „brusc” la pensie, iar dosarul respectiv ce îi indică pe cei care au încălcat în mod flagrant legea a fost imediat clasat.

Ştiu că aţi dat statul român
în judecată! În ce stadiu se află în acest moment dosarul şi care este nivelul despăgubirilor solicitat?

Am dat statul român în judecată la CEDO în anul 2004, 2012 şi în anul 2013. La 28 februarie 2017, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a obligat statul român să mă despăgubească cu 7.000 de euro pentru faptul că am fost în mod ilegal privat de libertate. Reamintesc că pe 28 martie 2004 am fost reţinut în clădirea vămii din Nădlac, în timp ce mă interesam asupra unei eventuale interdicţii de a părăsi ţara, interdicţie care s-a aflat ulterior că nu există. Pe 29 martie 2004 am fost acuzat de încercare de trecere frauduloasă a frontierei, iar pe 30 martie s-a dispus reţinerea mea şi, deşi pe 1 aprilie 2004, la ora 12, Curtea de Apel Bucureşti a decis eliberarea mea de îndată, dar poliţia a refuzat să mă pună în libertate, reţinându-mă în mod ilegal.

Plângerile ulterioare, din anul 2012 şi 2013 fac parte din acelaşi dosar, care se află în ultimă fază, urmând a se da decizia. Despăgubirile financiare nu sunt importante pentru mine, ele pot aduce doar o compensaţie parţială şi în mod evident neînsemnată în raport cu situaţia în care am fost pus în urma acţiunilor nelegale ale autorităţilor române, cu unele consecinţe iremediabile pentru mine. Mult mai important este să se constate că drepturile mele fundamentale au fost grav încălcate de statul român.

În ceea ce priveşte cele petrecute în anul 2016, am dat în judecată statul francez la CEDO pentru că a decis predarea mea în România deşi aveam statut de azilant politic în Suedia.

Autor: Radu Constantin

yogaesoteric

17 mai 2017