Unui băiat evreu, în vârstă de 15 ani, i-a fost revelat viitorul cutremurător al Israelului și al lumii în timp ce era în moarte clinică (I)

 

Natan, un băiat evreu în vârstă de 15 ani, a avut în data de 27 septembrie 2015 o experiență la granița dintre viață și moarte (EGVM). El a fost în moarte clinică timp de 15 minute, perioadă în care susține că a mers în Shamayim (Rai, în ebraică) unde i-au fost revelate anumite aspecte despre viitorul lumii, al Israelului și a posibilei declanșări a celui de-al Treilea Război Mondial, care includ referiri exacte la SUA si Orientul Mijlociu, mai precis Siria.

Ca o sincronicitate, la această dată evreii au sărbătorit prima noapte de Sucot (una dintre cele trei mari sărbători evreiești). În plus, mai merită menționat un eveniment astronomic deosebit care a avut loc în acea noapte. Este vorba despre Super Luna Plină Sângerie (denumire datorată aspectului roșiatic pe care îl capătă Luna în acele momente de eclipsă). Super Luna este Luna Plină sau Luna Nouă, atunci când satelitul natural al Pământului se află cel mai aproape de Terra, punct numit perigeu. O Super Lună arată cu 12-14% mai mare decât contrapartida sa, Micro Luna.

Comunitatea evreiască afirmă că sincronizarea acestor evenimente susține validitatea divină a acestor profeții și că ar fi unul din cele șapte semne biblice prevăzute în tradiția iudaică referitoare la Apocalipsă.

Chiar dacă Natan nu a studiat niciodată într-o ieșiva (instituție evreiască tradițională de învățământ superior religios în care copiii, adolescenții și tinerii de sex masculin studiază Tora în sensul larg al acestui cuvânt, adică scrierile sfinte ale religiei iudaice), el menționează în profețiile sale, cu lux de amănunte, detalii, citate din textele sacre despre sfârșitul timpurilor. Băiatul afirmă că singura scăpare din fața evenimentelor catastrofale care vor urma o reprezintă căința, umilința, dăruirea sinceră față de Dumnezeu și abandonarea credinței formale. Dumnezeu știe deja ce se află în sufletul fiecăruia dintre noi și după această credință sinceră vom fi mântuiți sau nu.

 
Redăm în continuare fragmentele semnificative din interviul în cadrul căruia Natan face aceste dezvăluiri:

Rabbi Rami Levy: Tânărul care se află aici lângă mine se numește Natan. El nu locuiește în Ierusalim. Voi face o scurtă introducere și menționez că el a trecut printr-o experiență foarte dificilă și ne va povesti ce a văzut în timpul acesteia și ce mesaj ne este transmis. Este greu pentru cei din public să înțeleagă, comparativ cu ce va relata, că, în realitate, el are doar 15 ani. Atunci când sufletul părăsește trupul, acesta poate asimila în câteva minute un volum considerabil de informații. Cu alte cuvinte, în lumea de dincolo este posibil să învățăm foarte repede ceea ce unei persoane din această lume i-ar lua ani de zile. Acest adolescent are multe să ne spună așa că îi este dificil să exprime tot. În plus, nu găsește cuvintele adecvate pentru a descrie ceea ce a văzut, pentru că este vorba despre aspecte care nu aparțin acestei lumi. Dar de ieri, am petrecut mult timp împreună cu el, l-am încurajat și încet-încet a început să spună multe aspecte. În prima zi de Sucot, împreună cu mama sa au fost invitați acasă la unchiul său în orașul Modiine. După-amiază, a început să tremure și i s-au răcit mâinile și picioarele. A crezut că doar are nevoie să se odihnească. S-a dus să se întindă în pat și apoi ce s-a petrecut a fost uluitor. A simțit cum iese din corp prin nări. La început a plutit deasupra trupului neștiind ce se petrece cu el: cine era el, persoana întinsă în pat sau cea care plutea deasupra? Natan, e corect ce spun?

Natan: Da. Iată ce s-a petrecut: m-am simțit foarte rău în acea zi. Cu o zi înainte m-am simțit foarte amețit și chiar am leșinat. A doua zi după-amiază s-a petrecut la fel, nu eram bine și tremuram foarte mult. M-am întins în pat și m-am acoperit cu o pătură pentru că îmi era frig. Dintr-odată am simțit cum ies din trup și mă priveam din afară, cam la doi metri deasupra patului, cum stăteam întins. Nu înțelegeam cine sunt: cel de pe pat sau cel care plutea deasupra? Nu puteam să înțeleg asta. Apoi am început să mă înalț ca și cum aș fi urcat cu un lift invizibil. M-am ridicat din ce în ce mai mult în aer până când am părăsit camera și am ajuns să văd planeta din afară. Apoi am continuat să mă înalț până când am ajuns într-un fel de tunel imens la capătul căruia puteam vedea o luminiță. Este foarte greu de descris acest tunel. Avea o formă spiralată și puteam vedea nenumărate suflete acolo. Am început să merg către acea luminiță și, pe măsură ce mă apropiam de ea, se făcea din ce în ce mai mare, până când am ajuns la ea. Nu știu cum să descriu această lumină, dar ce pot spune este că simțeam mult bine, iar ea emana siguranță și iubire.

RRL:
O poți compara cu ceva din această lume?

N: Nu, este imposibil, nu știu cum. Era ca și cum această lumină mi-ar fi vorbit în cuvinte, dar telepatic. Mi-a vorbit, mi-a pus întrebări, printre care și dacă vreau să mor. Am înțeles că dacă aș fi trecut de limita la care se afla lumina nu m-aș mai fi putut întoarce înapoi pe pământ. Am răspuns că nu știu și că nu aveam nicio idee despre ce să fac. Apoi pur și simplu am plecat de acolo. Dintr-odată am intrat într-o sală foarte mare, gigantică. Erau mulți oameni acolo. Toți erau îmbrăcați în haine frumoase, apoi m-am văzut pe mine care purtam haine rupte, mânjite de sânge. Mi s-a făcut foarte rușine. Toți acei oameni erau acolo pentru mine, erau fericiți și mă aplaudau. Am intrat în acea sală în care l-am întâlnit și pe Rabbi Ovadia Yosef care mi-a strâns mâna. Am întâlnit foarte mulți oameni cunoscuți care au murit, dar și mulți oameni necunoscuți. Acolo era o scenă foarte înaltă. Pe această scenă se aflau trei lumini: una foarte sus, la mijloc, și două lumini mici în stânga și în dreapta.

RRL:
Ce erau acele lumini?

N: Sunt precum niște martori care enumeră faptele tale: cea din dreapta faptele rele și cea din stânga cele bune.

RRL:
Știi dacă existau judecători acolo, precum un prezidiu?

N: Da.

RRL:
Știi cine făcea parte din el? Era și Rabbi Ovadia Yosef?

N: Da, era cel care îl prezida, avea rolul de av beit din (n.r.: președintele Curții).

RRL:
Și mai cine se afla acolo? Mai era și alt rabbi acolo cu el?

N: Cred că Rabbi Eliyachiv.

RRL:
Și al treilea?

N: Nu îmi aduc aminte. Încerc să îmi aduc aminte, dar nu pot.

RRL:
Există yetzer hara (tendința către rău) și yetzer hatov (tendința către bine)?

N: Da. Erau cele două lumini. În dreapta este yetzer hara și în partea stângă yetzer hatov. Nu vedeam ceva concret, ci doar aceste lumini despre care pur și simplu știam ce reprezintă.

RRL:
Știai de la sine fără ca cineva să îți fi explicat?

N: Da. Pur și simplu știam ce reprezentau. Și apoi, dintr-odată, s-a făcut liniște. Dintr-odată toată gălăgia din acea sală, toate acele sute de oameni au tăcut brusc. Era o liniște deplină. În acel moment, lumina din dreapta a început să enumere tot ce am făcut rău în această viață. Absolut toate lucrurile rele. Sunt foarte stricți cu fiecare amănunt. Îți este arătat fiecare lucru pe care l-ai făcut în viață. Absolut fiecare și mă întreba „De ce ai făcut/zis asta?”

RRL:
Păcatele?

N: Da, absolut toate.

RRL:
Și ce simțeai în acele momente?

N: Îmi era extraordinar de rușine, o rușine pe care nu o pot exprima în cuvinte. Toată lumea se uită la tine în timp ce îți sunt arătate păcatele pe care le-ai comis în timpul vieții. Este foarte stânjenitor. Pe măsură ce mi se arătau, eram și întrebat „De ce ai făcut asta?”.

RRL:
Până când îți sunt arătate faptele?

N: Până la ieșirea din corp.

RRL:
Totul din viața ta?

N: Da.

RRL:
Chiar și Netilat yadaïm (spălarea mâinilor)? Totul?

N: Da. Și nu doar mitzvot (faptele bune) și păcatele. Îți este arătată fiecare secundă din viață. După ce vocea din dreapta a relatat toate păcatele mele, vocea din stânga a început să enumere faptele mele bune. După toată rușinea îndurată pentru faptele mele rele, orice mică faptă bună făcută aici, acolo era considerată enormă. Simțeam o fericire indescriptibilă pentru fiecare lucru bun pe care l-am făcut. Cel mai mic lucru acolo răstoarnă lumi. Nu știu cum să explic, e ca și cum…

RRL:
Ca o răsplată? De unde știi că ești răsplătit pentru acestea?

N: În momentul în care ești răsplătit toți strigă „Tzadik, Tzadik!” (cel virtuos) despre tine. Cu cât ai mai multe merite, cu atât mai mare este acea lumină din stânga.

RRL:
Și în cazul păcatelor ce se petrece?

N: Înainte de toate trebuie să spun că acolo există ființe care sunt numite „îngeri ai distrugerii”. Sunt mici de statură, au bărbi și flăcări în ochi. Îți arată păcatele pe care le-ai comis și de fiecare dată apare foc și toată lumea strigă „Rasha, rasha!” (desemnează ființa care cedează în fața instinctelor animalice). Așa cum strigă Tzadik atunci când ai făcut ceva bun, strigă Rasha când ai făcut ceva rău. Este un amestec de stări de bine și de rău. Este foarte stânjenitor. Nu știu cum să explic. Apoi, am fost luat de două ființe cu aripi. M-au luat pur și simplu de brațe. Nu aveau brațe. Am văzut totul. Am văzut ceva în față și în spate.
 
RRL:Puteai să vezi în spate, în față și în lateral?

N: Da, în toate părțile. Simțeam tot ce se petrecea cu trupul meu în acele momente și ce se petrecea aici, în planul fizic. Știam totul, dar nu mă interesa, nu îmi păsa, nu era interesant ce se petrecea pe pământ. Aceste ființe m-au dus într-un subplan, într-un paradis inferior. A apărut brusc o poartă care s-a deschis și am putut vedea ființe care studiau Tora. Am văzut lumină acolo, era un sentiment copleșitor. Era atât de frumos. Lumina pe care am văzut-o la început era nimic în comparație cu aceasta. Emana foarte mult bine. Imaginați-vă cum este în părțile superioare ale Paradisului dacă aici, în partea de jos, era așa.

RRL:
Poți descrie?

N: Nu, este imposibil. Este un sentiment de bine, de frumos, îți vine să rămâi acolo și să studiezi Tora. Pur și simplu vrei să rămâi acolo pentru totdeauna.

RRL:
Ce vezi? Ce auzi? Ce miroși?

N: Este un miros foarte frumos. Nu poate fi descris în această lume, nu există termen de comparație. Pur și simplu vrei să rămâi acolo pentru eternitate. Acolo nu există lucruri materiale ca aici, acolo totul este spiritual. Trăiești un sentiment minunat!

RRL:
Și știi că aceasta este doar intrarea în Paradis?

N: Da, simțeam că era doar intrarea. Înăuntru există niveluri și mai rafinate. Unde eram eu era locul cel mai de jos numit „Paradisul de jos”.

RRL:
Îți arată și cealaltă parte?

N: Da. Hashem (Dumnezeu) a creat și opusul. Acei îngeri ai distrugerii despre care v-am povestit sunt îmbrăcați în negru și au niște bărbi foarte, foarte lungi, iar în ochii lor este foc. Acele ființe cu aripi au vrut să mă ducă în acel Paradis de jos, dar cei doi îngeri ai distrugerii nu le-au dat voie spunând că vor să mă ducă altundeva. Așa că m-au luat pur și simplu și m-au dus într-un loc unde era un cântar cu niște talere enorme în care erau puse păcatele și faptele mele bune. Absolut fiecare lucru. Așa cum am spus mai înainte, cel mai mic lucru bun avea puterea de a răsturna lumi acolo. Primești răsplăți imense. Când faci o binecuvântare este considerat un lucru enorm. Dar la fel este și în cazul păcatelor. Cea mai mică greșeală este considerată foarte gravă, chiar nu merită să facem păcate, nici cea mai mică faptă rea. Pe talerele cântarului au fost puse atât faptele bune, cât și cele rele. La început părea că sunt mai multe rele, dar până la urmă au fost mai multe bune. Am fost foarte fericit.

RRL:
Ești norocos că ai mai puțin de 20 de ani.

N: Da. Apoi mi-au spus că dacă rămân acolo mai mult de trei ore nu mă mai pot întoarce aici. Simțeam că fusesem acolo ani de zile, dar mi-au spus că trecuseră doar câteva minute. Și era adevărat. Când am revenit în planul fizic nu trecuseră decât 15 minute.

RRL:
Spune-ne câte ceva despre Gehenom (Iad). Doar câteva lucruri.

N: Bine. La început am urcat din ce în ce mai sus și am văzut nenumărate lucruri minunate pe care nu le pot descrie. Dar am auzit și văzut și lucruri înfricoșătoare. Am auzit niște țipete teribile, nu vă puteți imagina. Toate păcatele de pe pământ ne fac să ajungem acolo, dar pur și simplu nu se merită să le facem. Credeți-mă, nu se merită să trecem prin chinurile acelea. Nu vă puteți imagina ce am văzut acolo. Oamenii se auzeau țipând de jos. Din câte am înțeles, în Gehenom (Iad) există mai multe niveluri. Cu cât cobori mai jos, cu atât e mai rău. Simțeam cum trăiesc ființele de pe acele niveluri. Este înspăimântător!

RRL:
Știi cum se numesc aceste locuri?

N: Da, îmi aduc aminte de unele dintre ele.

RRL:
Ni le poți spune?

N: Unul se numea „Tzalmavet”. Acesta nu era un loc deloc bun. Altul se numea „Bor” (nume precizate și în Scripturi). Am văzut ca niște săli de clasă din care ieșeau flăcări. Nu știu cum să explic. Era foarte înfricoșător!

RRL:
Și aceste nume le știi de acolo?

N: Da, le știu de acolo unde am fost plecat. Și mai știu ce fel de oameni erau acolo și de când erau acolo și cum se simte acolo. Nu era deloc plăcut.

RRL:
Ce mai era acolo?

N: Am văzut pur și simplu universul. Și multe, multe suflete rătăcind prin univers.

Cineva din public:
Ce este un suflet? Cum l-ai văzut? La ce te referi când spui că ai văzut un suflet?

N: Nu știu cum să explic. Un suflet e precum o adiere de vânt. Nu are mâini sau picioare, ochi sau gură. Chiar dacă nu poți vedea un trup, o față, pur și simplu știi despre cine este vorba și poți vorbi cu acea ființă. Îi auzi vocea și cunoști totul despre ea.

Cineva din public:
Ai întrebat de ce ai mers acolo?

N: Da. Mi-au spus tot. Mi-au spus totul despre lume, despre Rai căci trebuia să merg acolo.

RRL:
Haide să revenim la călătorie. După ce ți-a fost arătat Raiul și Iadul, răsplata pentru faptele bune și pedeapsa pentru cele rele, ce s-a petrecut? Te-au trimis înapoi aici? Te-au învățat ceva de genul cum să alegi?

N: Da, tu ești cel care alege. Dar este evident că vei alege binele și nu răul. Dar există cazuri în care nu poți alege, dacă ai mai multe păcate. Atunci ți se spune că trebuie să rămâi acolo…

RRL:
Dar toți oamenii din această lume pot alege, au liber arbitru. Dacă faci fapte bune primești o răsplată, dacă faci păcate, primești o pedeapsă. Totul se petrece conform cu alegerile făcut în timpul vieții?

N: Da. Dar acolo nu mai poți alege. După ce ai murit nu mai poți face fapte bune. Ce ai făcut nu mai poate fi îndreptat.

Cineva din public:
Ai trecut printr-o experiență minunată.

N: Da, atât plăcută, cât și neplăcută.

RRL:
Nu vrea să își aducă aminte de cele neplăcute. A ales să se căiască. Și după ce va trăi 120 de ani, se va întoarce în Rai.

N: Apoi, m-au întrebat dacă vreau să rămân acolo sau nu, căci dacă rămân mai mult de trei ore nu mă mai pot întoarce. La început, în momentul în care am văzut Raiul am spus că vreau să rămân acolo. Dar după ce mi-au arătat partea cealaltă, m-au întrebat din nou dacă vreau să rămân, iar de această dată am răspuns că prefer să mă întorc pentru că aș putea să mai fac fapte bune și să acumulez mai multe recompense pentru a urca într-un Paradis mai înalt. După ce am spus că prefer să mă întorc, m-au trimis înapoi.

Cineva din public:
Ți-au spus de ce ai mers acolo? Ai avut vreun merit anume? Care a fost acela?

N: Da, mi-au spus că am un merit pentru aceasta. Mi-au spus că nu am ajuns acolo din întâmplare.

Mai vreau să vă spun că atunci când mă întorceam am văzut ceva mai înfricoșător decât toate celelalte lucruri de până atunci. Au spus că nu este nicio problemă, mă pot întoarce.

RRL:
Spune-ne cum s-a desfășurat procesul. Noi nu eram acolo.

N: Bine. La început nu am înțeles despre ce era vorba. Am văzut un om normal, avea mâini și picioare, dar era foarte înalt, gigantic, parcă nu se mai termina. Nu puteam vedea unde se termină trupul lui.

RRL:
Cum arăta?

N: Avea ochi peste tot pe trup din care ieșeau flăcări. Era foarte înfricoșător! Simțeam că nu pot fugi de el. Nu poți scăpa orice s-ar petrece. E cu tine peste tot, nu te părăsește niciodată.

RRL:
Cine era această ființă?

N: Era îngerul morții (descrierea este conformă cu ceea ce se regăsește în Chazal – înțelepciunea rabinică). Asta am înțeles din ceea ce am văzut acolo.

RRL:
Ai înțeles că era îngerul morții?

N: Da.

RRL:
Ți-a vorbit?

N: Da. M-a ținut. Avea un fel de furcă în mână și mă ținea așa.

RRL:
Câți dinți avea?

N: Furca avea trei dinți. Apoi a venit către mine și pur și simplu mă ținea de piept cu furca. Era atât de înfricoșător, atât de teribil încât nu pot descrie! Conform cu cele relatate până acum contează de care parte a corpului mă ținea – de piept.

RRL:
Și ce ți-a spus?

N: Mi-a spus să fac multe fapte bune pentru că voi fi răsplătit după ce voi face. Și chiar dacă nu voi face nimic, tot voi primi ceea ce merit. A mai adăugat cu o voce înfiorătoare că ceea ce am văzut până atunci a fost nimic.

RRL:
Cum era vocea lui? Plăcută? Blândă?

N: Nu, deloc plăcută. Foarte puternică, nu glumesc, foarte înspăimântătoare.

Cineva din public:
Cât ai stat acolo? Câte zile? Nopți?

N: 15 minute.

Cineva din public:
Doar 15 minute și ai atâtea de povestit?

N: Da.

Citiţi aici a doua parte a articolului

 

Citiți și:

Realitatea tainică a experiențelor la granița dintre viață și moarte (I)

Crasa şi adeseori nebănuita boală a prostiei are întotdeauna leac (IV)

 

 

yogaesoteric
18 aprilie 2016

 

Also available in: Français