Citiți prima parte a articolului
Experimentul 1
Rațiunea Experimentului 1 a fost de a genera indici normativi pentru a răspunde altruist față de refugiați, pe baza unei sarcini ce implica stimularea donării unei sume, în contextul crizei europene a refugiaților. Acest pattern a fost compus din 50 de scurte prezentări de cazuri autentice care descriau pe scurt nevoile personale ale unor oameni săraci, dintre care jumătate erau portretizați ca refugiați (din afara grupului) și, respectiv, jumătate ca nativi (din interiorul grupului). Nevoile personale au cuprins elementele pe care Națiunile Unite le-au definit drept standarde minime pentru a duce o viață sigură și demnă; adică accesul la hrană, locuință adecvată sau participarea la viața socială și culturală. Alocarea cazurilor din interiorul grupului / din exteriorul grupului a fost echilibrată între participanți pentru a exclude părtinirea sistematică. Subiecților le-au fost dați 50 de euro din care puteau să doneze maximum 1 euro pentru fiecare caz, restul (de la 0 la 50 de euro, în funcție de câți bani donau) rămânându-le ca plată personală. Înainte de testare, atitudinile ostile ale subiecților față de refugiați au fost evaluate prin măsurarea indicelui individual de xenofobie (Xi).
În experimentul 1, un total de 76 de studenți sănătoși de sex feminin (53) și de sex masculin (23) (cu vârsta medie 21,2 ± 3,0 ani) au finalizat sarcina de donare. În scopul de a genera o normă altruistă, subiecții au fost adunați într-o sală de lectură, permițând manifestarea presiunii de reputație pentru a determina potențialii donatori să răspundă mai generos. Într-adevăr, rezultatele arată că participanții au donat mai mult de 30% din suma care le-a fost oferită. Interesant este faptul că donațiile dedicate refugiaților au fost cu 19% mai ridicate (8,03 ± 6,74 euro) decât cele acordate localnicilor [6,71 ± 6,86 euro]. Această înclinație indică o preferință altruistă pentru cei dinafara grupului și a fost cea mai scăzută la cei cu scoruri mari ale indicelui de xenofobie (Xi) (r = -0,34; P <0,01) (Figura 1A). O analiză suplimentară care a inclus genul ca variabilă pentru subiecți a arătat că nici donațiile pentru localnici și refugiați, nici prejudecățile față de cei din afara grupului (donații către refugiați minus donații către localnici) nu au fost influențate de sex (toate P ≥ 0,86).
Figura 1. Condițiile socio-biologice care reduc efectele xenofobiei prin facilitarea comportamentului prosocial față de refugiați. (A) În Experimentul 1 (n = 76), donațiile altruiste pentru grupul extern au fost cele mai scăzute la cei care au înregistrat valori mari ale indicelui Xi (scoruri variind de la 1 = scăzut la 10 = ridicat). (B) În experimentul 2, un eșantion independent de 107 participanți de sex masculin a primit intranazal ocitocină (OXT) (n = 51) sau placebo (n = 56) înainte de a îndeplini sarcina de donare. OXT a favorizat o creștere a sumelor donate de 68% (pentru cei din afara grupului) și de 81% (pentru cei din grup). (C) Pe baza scorurilor Xi obținute de subiecți la evaluarea scalei de 7 elemente a inventarului amenințării realiste, eșantionul a fost median-dihotomizat (n = 54 scoruri Xi joase, n = 53 scoruri Xi ridicate). Persoanele cu scor Xi redus care au primit OXT (n = 26) și-au dublat donațiile către ambele grupuri, în timp ce peptida nu a generat generozitate la cei cu scoruri Xi mari (n = 25). (D) Asocierea OXT cu normele induse social în Experimentul 3 a determinat subiecții cu scoruri Xi mari să-și mărească donațiile pentru cei din afara grupului cu 74%.
OXT + Norm, oxitocină intranazală asociată cu o normă indusă social;
PLC + Norm, placebo intranazal asociat cu o normă indusă social.
Barele de eroare indică SEM. #P = 0,056; *P < 0.05; **P < 0.01.
Experimentele 2 și 3
Experimentele 2 și 3 au fost efectuate în cadrul acelorași studii controlate randomizate și au inclus un eșantion independent de 107 participanți de sex masculin (vârsta medie ± SD, 24,1 ± 3,2 ani). Înainte de testare, atitudinile lor ostile față de refugiați au fost măsurate prin indicele pentru xenofobie (Xi). Subiecții și-au auto-administrat intranazal o doză de de 24 UI ocitocină (OXT) sau placebo (PLC), cu instruirea și sub supravegherea unui experimentator orb (care nu știa ce conțineau dozele, placebo sau OXT), în conformitate cu cele mai recente recomandări standardizate. Ulterior, subiecții au fost plasați singuri în cabine de testare separate și li s-a dat să îndeplinească sarcina de donare stabilită în Experimentul 1 (Figura S1). În ceea ce privește valorile indicelui Xi al subiecților, eșantionul a fost median-dihotomizat, rezultând n = 53 scoruri Xi mari și n = 54 scoruri Xi mici.
O analiză a măsurătorilor variației în funcție de substanța administrată subiecților (OXT, PLC) și indicele Xi (scăzut, înalt), variabila „cadru” a cazurilor (din interiorul grupului, din afara grupului) și sumele donate ca variabilă dependentă a generat efectele principale ale tratamentului [F (1,103) = 4,64; P = 0,03; η2 = 0,04], indicele Xi [F (1,103) = 13,51; P <0,01; η2 = 0,12] și cadrul [F (1,103) = 24,70; P <0,01; η2 = 0,19]. Mai exact, OXT a promovat generozitatea atât față de cei dinafara grupului [OXT, 4,41 ± 5,73 EUR; PLC, 2,62 ± 3,00 EUR; t (73,90) = 2,00; P = 0,05; d = 0,40] cât și față de cei din interiorul grupului [OXT, 3,62 ± 5,44 EUR; PLC, 1,99 ± 2,58 EUR; t (69,88) = 1,94; P = 0,06; d = 0,39], evidențiată printr-o creștere a sumelor donate cu 68% (pentru cei din afara grupului), respectiv 81% (pentru cei din interiorul grupului) (Fig.1B). Mai mult, am detectat o interacțiune a încadrării într-o anumită categorie cu indexul Xi [F (1,103) = 12,15; P <0,01; η2 = 0,11]; adică, indiferent de tratamentul OXT, donațiile celor cu scoruri Xi mici au fost cu 31% mai mari pentru cei dinafara grupului decât pentru cei din interiorul grupului [t (53) = 4.99; P <0,01; d = 0.22], care reproduce favorizarea celor dinafara grupului observată în Experimentul 1. Așa cum era de așteptat, această înclinație către cei dinafara grupului a fost absentă la subiecții cu scorurile Xi mari, ale căror donații nu au fost semnificativ diferite pentru cele două grupe [dinafara grupului / din grup; t (52) = 1,43; P = 0,16; d = 0,09]. O interacțiune suplimentară între tratament și indexului Xi [F (1,103) = 5,43; P = 0,02; η2 = 0,05] reflectă ineficiența tratamentului cu OXT ca unică măsură pentru a induce generozitatea la subiecții cu scorurile Xi ridicate (toate valorile P> 0,75), în timp ce peptida a dublat donațiile celor cu scoruri Xi mici atât pentru cei din afara grupului [t (34,52) = 2,40; P = 0,02; d = 0,68] cât și pentru cei din interiorul grupului [t (31,20) = 2,37; P = 0,02; d = 0,68; Fig.1C].
Figura S1. Proiectul sarcinii experimentului 2. Sunt date exemple de prezentări ale unor cazuri de persoane din interiorul grupului și din exteriorul grupului, utilizate în Experimentul 2. În total, sarcina a constat din 50 de astfel de prezentări care descriu pe scurt nevoile personale ale oamenilor săraci, jumătate dintre aceștia fiind încadrați ca refugiați (din afara grupului) și cealaltă jumătate ca indigeni (din interiorul grupului).
Pentru a răspunde la întrebarea dacă asocierea unei norme induse social și administrarea intranazală de OXT ar putea amplifica răspunsurile altruiste la persoanele cu scoruri pentru xenofobie (Xi) mari, sarcina a fost reiterată în Experimentul 3, însă de această dată fiecare prezentare de caz a inclus, de asemenea, media donațiilor făcute de toți subiecții de sex masculin și feminin înscriși în Experimentul 1 (Figura S2). O măsurare repetată ANOVA cu „normă” (prezentă, absentă) ca o variabilă suplimentară în ceea ce-i privește pe subiecți a evidențiat o interacțiune în trei sensuri între tratament, indexul Xi și norma indusă social [F (1,103) = 5,51; P = 0,02; η2 = 0,05].
Fără a fi surprinzător, abaterea de la normă a fost relativ scăzută pentru persoanele cu valori scăzute ale Xi datorită tendinței lor altruiste distincte afișate în Experimentul 2, care este în concordanță cu un efect cu tendință-spre-semnificativ al administrării normei la subiecții tratați cu PLC [din afara grupului, t (27 ) = 1,73 (P = 0,095; d = 0,34); (27,0) = 1,87 (P = 0,07; d = 0,35)] și niciun efect asupra subiecților tratați cu OXT (toate valorile P> 0,40). În mod incitant, aplicarea OXT împreună cu norma altruistă i-a determinat pe subiecții cu scoruri Xi ridicate, care au fost rezistenți la oricare dintre aceste intervenții aplicate separat (toate valorile P> 0,64), să-și mărească donațiile pentru cei dinafara grupului cu 74% [3,11 ± 3,37 cu normă vs 1,79 ± 2,14 EUR fără normă; t (24) = 2,61; P = 0,02; d = 0,47; Fig. 1D]. Acest efect a fost mai slab pentru cei din interiorul grupului [2,46 ± 2,93 EUR cu normă, față de 1,51 ± 2,00 EUR fără normă; t (24) = 1,81; P = 0,08; d = 0,38]. Facilitarea altruismului observat la cei cu scoruri Xi mari devine și mai evidentă atunci când se compară sumele donate cu rezultatele obținute în Experimentul 1; raportat la acest indicator de referință de 100%, donațiile la cei cu scorurile Xi mari au crescut de la 23% la 38% ca urmare a asocierii administrării de ocitocină cu norma socială altruistă.
f4
Figura S2. Modelul sarcinii din Experimentul 3. Sunt date exemple corespunzătoare de prezentări de caz ale unor persoane din interiorul grupului și din afara grupului, utilizate în Experimentul 3. În contrast cu Experimentul 2, prezentările conțin stimulente normative (participanții au fost, de asemenea, informați despre sumele medii pe care colegii lor le-au donat în Experimentul 1 pentru fiecare caz).
Citiţi a treia parte a articolului
Citiți și:
Experimente realizate pe oameni – o incursiune în culisele murdare ale puterii
MKULTRA. Odioase experimente de control mental şi manipulare comportamentală realizate de CIA
yogaesoteric
18 iulie 2018
Also available in:
English