Viața în Europa, din ce în ce mai precară. Ce fac liderii aleși să protejeze viețile oamenilor?

Recent, la tribunalul din Salisbury, un afgan în vârstă de 21 de ani, cu un lung istoric de violență, a fost condamnat pentru uciderea brutală a lui Thomas Roberts.

Un alt caz: un palestinian ar fi înjunghiat mortal două persoane într-un tren german.

În aceeași zi, în Spania, un marocan care se afla sub incidența unui ordin de expulzare a fost arestat după ce un preot a fost ucis cu o macetă, iar un altul a fost grav rănit în două atacuri conexe în orașul Algeciras.

Între timp, în Franța, un algerian și un kosovar se află în arest după două incidente petrecute la începutul lunii ianuarie, unul la Paris și celălalt la Strasbourg, unde au fost folosite cuțite pentru a provoca răni teribile unor trecători.

Europenii au fost victime ale acestor tipuri de atacuri cel puțin din 2014, notează The Spectator. În acest timp, sute de politicieni au închis ochii și mii de cuvinte au fost rostite, inclusiv multe clișee fără sens despre „învățarea lecțiilor”. Și cu ce efect?

În martie 2018, Ahmed Hassan, un refugiat irakian în vârstă de 18 ani, a fost găsit vinovat de încercarea de a detona o bombă în metroul londonez. După pronunțarea verdictului, Ben Wallace, în prezent ministru al Apărării, dar ministru al Securității la Ministerul de Interne la acea vreme, a declarat că există „lecții de învățat” din acest caz.

Lecțiile nu sunt niciodată învățate. Dacă ar fi fost așa, Lawangeen Abdulrahimzai nu ar fi putut să-l ucidă pe Thomas Roberts pe o stradă din Bournemouth anul trecut. Faptul că a făcut-o s-a datorat greșelilor făcute de oficialii Ministerului de Interne, care au crezut că avea 14 ani și au permis ca acesta să fie plasat în centre de plasament fără a efectua verificări amănunțite ale trecutului său, care ar fi dezvăluit că era un om foarte periculos, respins de Norvegia.

Recent YouGov a publicat un sondaj cu privire la politica de imigrație a guvernului britanic și 72% dintre respondenți au criticat modul în care acesta gestionează problema.

Întrebați dacă sunt prea mulți migranți în Franța, 66% dintre susținătorii lui Emmanuel Macron au răspuns afirmativ. Cifra a fost de 97% pentru votanții lui Marine Le Pen și de 82% pentru cei care s-au identificat ca republicani de centru-dreapta.

Macron a recunoscut că există o problemă și a promis că va aborda imigrația și azilul „mai rapid eficient”. La fel ca guvernul britanic, liderul de la Elysse se dovedește spectaculos de incompetent: cifrele publicate arată că Franța a primit un număr record de migranți și solicitanți de azil în 2022.

Un alt sondaj realizat în decembrie în Germania a produs aproape exact aceeași proporție: 68 la sută dintre oameni au spus că există prea multă imigrație.

În Marea Britanie, ca și în Franța, alegătorii au votat în mod constant pentru lideri care au promis că vor controla imigrația. Dar au fost trădați de prim-miniștri și președinți prea slabi și prea speriați.

Citiți și:
Chiar dacă studiile arată că migranții aduc cheltuieli de zeci de miliarde statului francez, Emmanuel Macron încearcă să rescrie istoria: Migrația în masă este o „parte a ADN-ului Franței”
O nouă idee perfidă a Bruxelles-ului: Imigranții vor primi drept de vot

yogaesoteric
19 martie 2023