Victima ideală
Când „România” a decis să adere la Uniunea Europeană și NATO, crezând că va curge lapte și miere, nimeni nu știa în ce direcție va curge, dar toți românii se și vedeau conectați la câte un robinet cu lapte, unul cu miere și câteva conducte de vin, bere, țuică, bașca hamburgeri și șaorme, mititei și sărmăluțe, la greu. Toți credeau că l-au apucat pe Dumnezeu de picior și că intrarea în „lumea mare” va face din România „o țară ca afară”.
Nu vreau să fac bilanțul mărețelor realizări, nu acesta este subiectul, dar unde am ajuns se vede, unde vom ajunge știu alții, nu e nevoie să știm noi. Intrarea în UE proclamată și aclamată în 2007, s-a făcut după intrarea în NATO, trei ani mai devreme.
Primul pas real, oficial, concret pentru intrarea în NATO s-a făcut în februarie 1993 când Ion Iliescu se întâlnește la sediul NATO cu Manfred Worner și anunță intenția României de a adera la Alianță. A urmat programul Mil to Mil, apoi PfP, exerciții, instruiri, interoperabilitate etc. Printre condițiile de aderare, au stat „restructurarea” armatei, reconsiderarea sau mai bine spus distrugerea producției proprii de tehnică și armament, renunțarea la „tehnica învechită” de proveniență / inspirație socialistă, ca să putem fi „interoperabili”, pentru a atinge țelul suprem, un fel de „comunism” de esență NATO, treapta supremă, „commonality”, adică practic să avem tot, doctrină, strategie, resurse, organizare, regulamente, armament, proceduri, de proveniență NATO / SUA. E adevărat, din toate astea, doar resursele fie ele umane sau naturale erau ale noastre, în rest totul era venit / impus de afară.
Asta a însemnat sacrificii. Primii sacrificați pentru intrarea României în structurile Euro-Atlantice, cum ne place să spunem, au fost deci militarii. Reducerea efectivelor, desființarea unităților a însemnat militari pe drumuri, dați afară, mutați, „reciclați”, în multe cazuri familii destrămate, soțiile fără serviciu, copii lăsați pe la bunici, pentru că tații erau prin unități sau cămine și multe altele. Licuriciul s-a angajat să acorde niște bani pentru decimarea armatei, „tentarea” cadrelor să plece de bună voie, practic a fost primul act de cumpărare și la propriu și la figurat a militarilor. Văzând că merge, opera de cumpărare / desconsiderare a militarilor a continuat cu „cursuri în străinătate” pentru instruirea viitorilor „ofițeri NATO”. Era bătaie pe locurile la cursuri, apoi pe includerea pe statele de „misiuni” unde se câștiga un ban în plus și uite așa militarul român s-a învățat să își cumpere locul sau să își vândă demnitatea, acceptând sau chiar cerând anumite „beneficii” de moment.
Când România a intrat în NATO, numai militarii știau cu ce sacrificii, dar nimeni nu realiza că sacrificiile erau abia la început.
După intrarea în Uniunea Europeană au început și celelalte categorii sau domenii să treacă la „economia de piață”, sau mai bine spus de tarabă, pentru că România a pus la vânzare resursele la prețuri de gunoi și a primit gunoaie la preț de materie primă și la propriu și la figurat. Nu mai sunt secrete, nici secretizate, afacerile cu depozitarea rezidurilor de toate felurile, inclusiv toxice sau nucleare ale țărilor „europene” în România, devenită cu adevărat groapa de gunoi a Europei. Armata la rândul ei a continuat tradiția, recepționând gunoaiele altora pe post de „ultime cuceriri”. A se vedea afacerile cu fregatele, corvetele, F16. Astfel s-a trecut de la scarificarea militarilor, la sacrificarea apărării țării, a sistemului de apărare, a intereselor de securitate națională mergându-se pe ideea că în caz de atac ne apără trupele NATO, articolul 5 sau mama lui Ștefan cel Mare.
Când a avut loc prima recesiune modernă – e drept și aia tot importată pe bani grei, de la băncile americane – din 2007-2010, militarii au fost din nou luați la țină. S-a modificat legea pensiilor militare, aceștia au fost trecuți pe contributivitate, deci o recalculare a pensiilor, pe alt sistem, fără posibilitatea de a-și păstra cuantumul cel mai avantajos. În plus s-a trecut și la micșorarea salariilor cu 25% în condițiile în care armata era angajată deja în misiuni în afara granițelor.
În 2015, se părea că reapare soarele pe strada militarilor, căci se modifica iarăși legea pensiilor militarilor, se promulga Legea 223 care era mulțumitoare la data apariției, dar au avut grijă politicienii să o modifice înainte de a intra în vigoare, și uite așa a reînceput sacrificarea militarilor. Pensiile le-au fost înghețate, apoi limitate, pentru că erau „nesimțite”. A fost o perioadă rușinoasă pentru societatea românească, asmuțită de câțiva analfabeți ajunși prin ministere dar și prin televiziuni care loveau în militari spunând că primesc banii de pomană, că nu au făcut și nu fac nimic deși, ori de câte ori generalul „iarnă” găsea autoritățile nepregătite, tot militarii erau chemați să scoată satele din nămeți, inundații, sau alte cataclisme. Doar atunci „armata e cu noi”, în rest, militarii aveau salarii și pensii nesimțite.
Și pentru că armata, militarii, atât cei activi cât și cei în rezervă nu au reacționat și nu reacționează unitar și ferm, deși au înființate câteva sute de asociații dintre care 10 recunoscute ca „de utilitate publică”, sacrificarea acestora continuă. Și nu are cum să nu continue atâta vreme cât liderii asociațiilor dau o mână de ajutor prin lipsa de interes, lipsa de pregătire și înțelegere a jocului politic și a legilor, urmărirea unor interese personale sau de grup, orgolii nemăsurate, lene, dezbinare și unii chiar pactizarea cu „dușmanul”.
După luni de zile de abureli și declarații mai mult sau mai puțin oficiale, date de liderii partidelor aflate la volan, miniștri de resort în frunte cu generalul prim ministru, însuși „Ciucă al nostru”, prin care susțineau că pensiile militare nu sunt pensii speciale, că nu se va trece din nou pe contributivitate, că însăși Banca Mondială a spus că „nu e cazul să se umble la pensiile militare”, uite că în sfârșit vine și momentul adevărului. Presa și chiar politicienii, ministrul Budăi, mister Ciolacu, anunță că totuși reprezentanți ai Băncii Mondiale s-au întâlnit cu Budăi și membrii ai guvernului pentru a discuta problema proiectului privind pensiile speciale aflat la Senat. Deși aceștia nu vor să spună încă ce s-a discutat sau eventual hotărât, presa ne anunță că „Banca Mondială a propus pentru calcularea pensiilor militarilor și polițiștilor o cotizare de 45% pe ultimele 12 luni de activitate sau 65% din venitul mediu din întreaga carieră. Ministerul Muncii a elaborat un proiect de lege în acest sens care a intrat în dezbaterea Senatului”.
Informația poate fi reală, dar așa cum e formulată dovedește mari lacune și exprimări lipsite de fundament, pentru că proiectul aflat la Senat nu prevede măsuri „în acest sens” cum spune HotNews. Pe de altă parte, acum două luni Banca Mondială spunea altceva legat de pensiile militarilor.
Rămâne de văzut care e adevărul și ce se va decide, însă cert este că din nou militarii sunt băgați la malaxor, din nou toată lumea vorbește despre pensiile lor, sunt din nou arătați cu degetul, nu e nimeni îngrijorat de participarea României la război, la extinderea acestuia, probabil toți sunt liniștiți, ne apără 101 și articolul 5, nu mai avem nevoie de militari, nu mai avem nevoie de armată.
Și pentru că sacrificarea armatei, a apărării, a militarilor, a rezerviștilor nu era suficientă, iată că sub adăpostul generalisim al premierului României, Cimitirul din Valea Uzului este „atacat de instanță”. O instanță din Bacău a decis că Crucile ridicate pe mormintele eroilor români de primăria Dărmănești este necesar să fie distruse, pentru că au fost ridicate ilegal. Nu știu dacă asta este o compensație pentru scandalul de la meciul U Craiova – Sepsi, dar mă întreb, de ce nu s-a dat aceeași soluție și la ridicarea ilegală a depozitului LIDL de la Cîrcea? De ce acolo MApN a venit cu o propunere care să „împace și capra și varza”, dar mai mult Kapralainen, iar aici nici MApN care are niște structuri specializate și asociații care se ocupă de Cultul Eroilor și alți mucenici, nici Guvernul României, nici BOR, nu au intervenit (ca intervenienți) în proces și nu au propus o soluție de compromis? Românii și ungurii nu pot sta nici sub pământ împreună? După ce ne-a fost luat aurul, pădurile (Chereștoi Attila știe ce spun), apele minerale, pământurile, acuma ni se confiscă și morții pentru că „țara are nevoie de stabilitate” iar guvernul de voturile UDMR.
Răspunsul, dacă ne uităm la tot ce s-a petrecut cu militarii, armata, dotarea și înzestrarea ei în ultimii 30 de ani, e unul singur : s-a dat ordin să se aleagă praful! Militarii reprezintă victima ideală pentru guvernele României, de la militari se iau terenurile, poligoanele, gradele, pensiile, și se dau altora, oricui, numai să nu le mai aibă „nesimțiții”. „Marea Mută” a devenit „Marea Moartă”, pentru că nu are cine să lupte pentru apărarea ei. Tuturor le-a stat și le stă în gât militarul român, pensionarul militar, iar partenerul strategic, cel care ar fi fost necesar să facă în așa fel încât România să „asigure flancul Estic al NATO”, a luat toate măsurile ca Armata română să nu mai conteze nici măcar în ochii propriilor concetățeni. Faptele dovedesc acest aspect, nu e nevoie de declarații.
Suntem victima ideală pentru că:
– la conducerea armatei sunt numiți de fiecare dată habarniști, politicieni care ori nu au făcut măcar armata, dar au tras cu arcul, ori urăsc armata pentru că nu au învățat decât să coasă nasturi cât au fost militari în termen, ori se târăsc prin partid nebăgați în seamă și fac orice ca să prindă și ei un os de ros;
– la conducerea militară a armatei sunt numiți comandanți carieriști, lipsiți de coloană verticală, care urmăresc doar obținerea gradelor ca activi, apoi o pensie babană și o sinecură de partid;
– la conducerea asociațiilor ajung aceiași comandanți care au urmărit doar interese personale și se mai vor iarăși comandanți, ai rezervei;
– militarii sunt dezbinați, împărțiți în sute de asociații, nu se respectă între ei, nu se mai respectă nici ca grade, nici ca oameni;
– în România, armata este sluga de serviciu a guvernărilor, societatea nu mai vede în ea forța de lovire a invadatorului, ci forța de muncă; polițiștii și serviciile secrete, SPP-ul, Jandarmeria sunt instrumente de forță care nu apără legea ci pe nelegiuiții legiuitori.
Și pentru că Armata și militarii reprezintă victima de serviciu a tuturor guvernelor, inclusiv a acestui guvern condus de un general, de prea mult timp, după atâția ani de opresiune se constată că s-a dezvoltat și sindromul Stockholm în rândul victimelor. Nu mai e nicio scăpare.
Ca să nu spună însă cineva că nu ne-am realizat obiectivul fixat când am decis aderarea la structurile euro-atlantice, se poate spune că laptele și mierea curg, curg din belșug, dar nu în România, ci dinspre România, înspre structuri, sau mai bine spus spre cei care le conduc. E adevărat, câte o cănuță primesc și politicienii noștri care facilitează acest proces, că fără ei, nu aveau stăpânii ambrozie.
Autor: Col. (r) Marin Neacșu
Citiți și:
Ilie Șerbănescu: «Occidentul a preluat România în NATO şi UE şi, în numai zece ani, cu o viteză inimaginabilă la scară istorică, a terminat-o!»
80 de tone de aur pentru ca România să fie acceptată în NATO!! (I)
yogaesoteric
27 martie 2023