80 de tone de aur pentru ca România să fie acceptată în NATO!! (I)

 

Vă prezentăm în continuare un document de interes național în care se dovedește, din nou, monstruozitatea manipulării la care a fost și este supus poporul român, sub dominația perfidă a binomului mediatico-politic post decembrist. Acest document incendiar ne arată fără echivoc și cu lux de amănunte faptul că toate partidele politice (fără excepții!) sunt angrenate într-un război total împotriva Neamului Românesc!

Acestă conspirație își are geneza în spatele evenimentelor din decembrie ’89 atunci când, pentru justificarea noului regim iudeo-fesenist (Silviu Brukner, Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu V. Voiculescu și guvernatorul „coloniei româneˮ, Mugur Isărescu), au fost asasinați mișelește peste 1200 de revoluționari – răpind destinele României și distrugând de atunci milioane de vieți!

Manipularea la care am fost supuși nu ar fi fost posibilă fără sprijinul și complicitatea așa-zisei „prese libere”, fără controlul și confiscarea radicală a informației de către mass-media internațională din România.

Faptul că informațiile de interes național nu mai ajung la populație, fiind blocate tocmai de cei care ne jefuiesc, ar fi necesar să-i mobilizeze pe cei care își pun întrebări și emit anumite dubii în privința variantelor „oficiale” să-și continue liniștiți drumul în căutarea adevărului, lăsându-i pe teoreticienii „teoriei conspiraționiste” să producă mai departe concepte, false informații, gândire și memorie conformă, pentru abonații de drept comun ai penitenciarului capitalist în care, din păcate, am fost ademeniți întru jecmănirea patrimoniului național și distrugerea României!

Sesizări pe care SRI le făcea cu privire la săvârșirea unor fapte penale care vizau siguranța națională…

Procurorul militar col. (r) Gheorghe Oancea a făcut dezvăluiri incendiare cu referire la dosarul Roșia Montană pe care l-a instrumentat ca procuror militar în secția parchetelor militare.

În 30 de ani de activitate, procurorul militar Gheorghe Oancea nu şi-a trecut în „palmares” vreo achitare. Profesionist pur-sânge, discret, ferit de ochii presei, a instrumentat dosare grele ale României postdecembriste. A ales să iasă, dezamăgit de evoluția situaţiei, din magistratură, însă, aşa cum spune el: „când am dorit, pe ușa din față, pe unde am şi intrat”. A instrumentat și dosarul Roșia Montană (da, există acest dosar, care ar putea lămuri rapid multe aspecte de pe scena bătăliei pentru aurul românesc, dar şi de pe scena politică şi a serviciilor) şi, bărbat de onoare, nu se fereşte să vorbească despre el.

Informațiile din dosarul Roşia Montană, conform declarațiilor procurorului militar col. (r) Gheorghe Oancea, vi le prezentăm mai jos:

„Asasinii economici” ai Roşiei Montane

„Eu, ca procuror militar în secţia parchetelor militare, în anul 2002 în toamnă, am fost sesizat de Serviciul Român de Informaţii cu privire la săvârşirea unor fapte penale care vizau siguranţa naţională.
 
Un ofiţer MAPN a cartografiat zăcămintele, a vândut şi a ajuns director la RMGC.

În vizorul SRI era un maior din Direcţia Topografică a MApN care în perioada ’95-’96 (sau mai târziu, nu mai reţin chiar exact perioada), desemnat să desfăşoare misiuni topografice, făcuse în zona Roşia Montană o mulţime de cercetări de specialitate, în ideea că în acea zonă erau amplasate şi nişte unităţi militare. Din elicopter, sau de la sol, s-au făcut fotograme, măsurători de tot felul legate de amplasarea şi structura întregii zone, înregistrate pe nişte dischete. Apoi acest ofiţer şi-a dat demisia din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi a devinit unul dintre directorii companiei canadiene Gabriel Resources [principalul acționar al Roșia Montană Gold Corporation (RMGC)].

Sesizarea a venit la mine împreună cu alte documente care indicau faptul că acest ofiţer a săvârşit nişte fapte penale. Fireşte că am început cercetările în acea cauză şi nu m-am limitat doar la transmiterea de date secrete cu caracter militar către persoane neautorizate ce aducea atingere siguranţei naţionale.

Am pătruns mai în profunzimea acestei afaceri care se numeşte astăzi «Roşia Montană».

Ce am constatat?

Ambasadorul Gâf Deac l-a adus pe Frank Timiş

Prin 1996, la ambasada României din Sydney a fost numit ambasador un anume domn Gâf Deac, care anterior îndeplinise funcţia de ministru secretar de stat la Ministerul Industriilor şi avea în responsabilitate activitatea minieră. Acest domn ambasador a intrat în legătură cu un cetăţean australian de origine română, un anume Frank Timiş (n.n. – fost Vasile Timiş) care, deşi nu avea nicio specializare în domeniul minier, şi-a arătat aplecarea pentru a investi în mineritul din România.



Frank Timiş

Roşia Montană, afacere de aventurier, nu proiect

Acest Frank Timiş, după datele existente la dosar la acea vreme, era suspectat de tot felul de infracţiuni legate de traficul de droguri. Fireşte că a atras atenţia autorităţilor noastre la vremea aceea, după ce şi-a început activitatea în România, dar, vedeţi dumneavoastră, instituţiile se pare că nu erau încă aşezate, în serviciile secrete se schimbau generaţii, au fost aduşi tineri care poate aveau veleităţi, dar nu aveau experienţa şi organizarea care presupuneau o activitate foarte serioasă.

Cert este că Frank Timiş a venit în România, i s-au deschis toate uşile la Ministerul Industriilor, la Regia Cuprului şi Aurului Deva, la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi implicit la mina Roşia Montană.

Vânzarea aurului a început cu Protocolul de colaborare pentru exploatarea haldelor de steril

Prin ’97, după aceste tatonări, s-a realizat, domnule, un protocol de cooperare. Chiar aşa se şi numea, Protocol de Cooperare între firma Gabriel Resources (patronată de acest Frank Timiş), un off-shore care-şi avea sediul în Insula Jersey din Channel Islands, şi Regia Cuprului şi Aurului Deva.

La momentul acela, activitatea minieră la Roşia Montană trecea prin mari dificultăţi. Toată activitatea era subvenţionată de stat. Aici Frank Timiş l-a cunoscut pe Ovidiu Tender (n.a. – se spune că Tender şi Timiş sunt de fapt rude prin alianţă). Tender preluase în 1995 Institutul de Cercetări Mineralogice, institut care, vă daţi seama, după atâţia ani de activitate, deţinea extraordinar de multe date privind mineritul din România; analize, prospecţiuni, cercetări…

Cert este că după ce s-a realizat acest protocol, s-a observat, foarte interesant, că în consiliile de administraţie ale Gabriel Resources şi Tender Group S.A. existau funcţionari ai statului, foşti sau chiar activi, din Regia Cuprului şi Aurului Deva sau ANRM. Foarte ciudat. Ori aşa, ori aşa!

Pe listele Gabriel Resources apare şi acest director, maiorul din MApN care-şi dăduse demisia şi transmisese, conform serviciilor, date secrete ce afectau siguranţa statului.

Călin Popescu Tăriceanu şi Radu Berceanu au avizat proiectul de societate mixtă cu Gabriel Resources

Mi-aduc aminte că în dosar se vorbea foarte clar de plângeri făcute de reprezentanţii unor firme serioase din Europa. Toate au fost tratate cu dispreţ total, în mod ciudat şi suspect. Domnule, la un moment dat prin 1997 – că aici este problema extraordinară – s-a redactat un Proiect de Contract de asociere între Gabriel Resources şi Regia Cuprului şi Aurului Deva (ulterior Minvest) vizând asocierea în vederea realizării unui obiectiv – şi atenţie la o chestiune care este esenţială!, propunerea partenerului străin, a lui Gabriel Resources, avea ca element de esenţă reexploatarea haldelor de steril, domnule!

Reexploatarea sterilului, nicidecum exploatarea perimetrului virgin, neexploatat… prin tehnologie avansată… Acest aşa-zis contract – ţin minte că avea scris sus, în stânga, pe prima pagină, titulatura „Proiect” – a fost semnat de 6-7 persoane cu responsabilităţi majore din cadrul Întreprinderii Roşia Montană, Regiei Deva, ANRM… Mai mult, la dosar se află două adrese semnate de doi miniştri în funcţie în acea perioadă, Călin Popescu Tăriceanu şi Radu Berceanu, care deşi au văzut că e vorba de o firmă fără experienţă în domeniul minier, cu sediul într-un paradis fiscal, fără să obiecteze în vreun fel, şi-au dat acordul pentru constituirea acestei societăţi mixte.

La momentul respectiv, prin protocolul de colaborare şi ulterior prin proiectul de contract, societatea ce urma a fi nou înfiinţată a dobândit dreptul de explorare, deşi – mare, mare atenţie acum la o chestiune foarte subtilă! – iniţial se stipula reexploatarea haldelor de steril. Dom’le, punct! Pentru ca mai apoi să treacă pe şest şi la exploatare… Ceea ce e cu totul altceva.

Ei au previzionat de la început că vor primi şi dreptul de exploatare. Au plecat 80 de tone de minereu pentru expertiză. Mai mult, odată cu dreptul de explorare, această companie care nu era încă înfiinţată a făcut nişte sondaje, mai exact a recoltat opt containere de minereu, circa 80 de tone, care au fost expediate în Australia. Minereul în discuţie a devenit obiect de cercetare a uneia dintre cele mai prestigioase firme din lume, specializată în determinarea conţinutului de metale preţioase dintr-un minereu prezentat spre analiză.

Mi-aduc foarte bine aminte că în perioada aceea am solicitat directorului adjunct al SRI ca, prin mijloacele specifice pe care dumnealor le au la dispoziţie, să-mi identifice locaţiile din zona Roşia Montană de unde s-au prelevat acele 80 de tone de minereu puse în containere. Sunt documente vamale care atestă acest transport.

Şi au venit doi ofiţeri SRI la mine şi le-am spus că există suspiciuni, că era clar pentru mine ca anchetator că, atâta timp cât ei preconizaseră reexploatarea haldelor de steril, n-aveau de ce să trimită sterilul în Australia să constate nu-ştiu-ce conţinut care deja era ştiut. Le-am spus de asemenea să verifice de unde s-au prelevat cele 80 de tone de minereu.

După vreo 8-10 zile au revenit cei doi ofiţeri şi mi-au spus:
«Domnu’ procuror, domnu’ colonel, nu am reuşit să identificăm locaţiile şi de unde au fost expediate cele 80 de tone către Australia!» – ceea ce mi s-a părut extraordinar de suspect.

Deja, din acel moment am intrat în nişte îndoieli majore vizând obiectivitatea cercetărilor şi a datelor care în ultima vreme nici nu mai veneau. Mai mult, pe parcursul acestor cercetări prealabile, mi-a apărut la dosar un document din partea MApN care, vezi tu Doamne, stabilea că datele care făceau obiectul infracţiunii pentru care era cercetat maiorul au fost desecretizate, deci nu mai sunt secrete de stat. Un alt aspect deosebit de ciudat.

De unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia şi cu ce drept?

Partea română a examinat această operaţiune? Contractul nu era în vigoare. Clar, s-au făcut foraje extra-perimetru. Aurul de la Roşia, dat pe preţul unei case!

Şi-acum ţineţi-vă bine! E un aspect despre care nu vorbeşte nimeni. În acel proiect de contract este trecut preţul plătit de Gabriel Resources pentru cele 80% din acţiunile minei Roşia Montană. Şi mi-aduc aminte că este vorba de suma de un miliard şi vreo două sute şi ceva de milioane de lei vechi, sumă echivalentă la acea vreme cu circa 250.000 de dolari.
Cam aşa ceva…

Unul dintre directorii din 2003 de la Agenţia Naţională de Resurse Minerale îmi spunea: «Păi, domnule procuror, cu aceşti bani nu s-au plătit nici eprubetele din laboratoarele minelor.»
Deci asta reprezenta preţul minei, 80% din asociere, două sute şi ceva de mii de dolari.
80% dintr-un activ subevaluat. Care ar fi realitatea în privinţa zăcămintelor din subsolul Roşiei?
80% din mina Roşia Montană, din Întreprinderea Minieră Roşia Montană, ăsta este obiectul contractului.”

Citiţi a doua parte a acestui articol

Citiţi şi:

De ce proiectul de la Roșia Montană este un act de trădare a interesului national

Un model pentru Roșia Montană – Un orășel din Columbia a învins o multinațională care voia să exploateze aur în valoare de 35 miliarde de dolari!

Roșia Montană – un proiect de jaf național (I)


 

yogaesoteric
23 mai 2020

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More