„Wiki-Gate”: Julian Assange a fost înșelat de oamenii care l-au susținut (I)

„Assange a fost arestat pe 11 aprilie 2019, sub acuzația că a ajutat-o pe analista de informații a armatei americane Chelsea Manning să acceseze și să divulge peste 700.000 de documente militare clasificate care descriu guvernul SUA și armata sa ca nechibzuite, iresponsabile și vinovate pentru mii de morți civili. [Chelsea Manning se numea Bradley Edward Manning înainte de schimbarea de sex; n.tr]

Printre materialele divulgate de Manning s-au numărat videoclipul Crimei Colaterale (aprilie 2010), jurnalele de război din Afganistan (iulie 2010), jurnalele de război din Irak (octombrie 2010), un sfert de milion de telegrame diplomatice (noiembrie 2010) și dosarele de la Guantánamo (aprilie 2011).

Divulgarea Crimei Colaterale a inclus înregistrări video de la două elicoptere americane AH-64 Apache angajate într-o serie de atacuri aer-sol, în timp ce echipajul aerian râdea de unele victime. Printre victime s-au numărat doi corespondenți Reuters care au fost împușcați după ce camerele lor au fost confundate cu arme dar și un șofer care a oprit pentru a-l ajuta pe unul dintre jurnaliști. Cei doi copii ai șoferului, care se aflau în dubă în momentul în care forțele americane au tras asupra acesteia, au suferit răni grave.

Într-un autentic stil orwellian, guvernul ar vrea să ne facă să credem că Assange și Manning sunt adevărații criminali, pentru că au îndrăznit să dezvăluie dedesubturile subțiri ale mașinii de război.” – „Poliția pentru controlul conștiinței: Războiul guvernului împotriva crimelor de gândire și a adevărului”, de John W. Whitehead și Nisha Whitehead, 20 februarie 2022

Nota autorului și actualizare

În octombrie 2021, guvernul SUA a început o acțiune în justiție pentru extrădarea lui Julian Assange din Marea Britanie „cu scopul de a răspunde acuzațiilor de încălcare a Legii privind spionajul”. Ulterior, Curtea Supremă a Regatului Unit a respins apelul lui Assange de a „opri extrădarea lui în Statele Unite”.

Este important să înțelegem istoria: despre modul în care Assange a fost trădat și indus în eroare de cei care se presupune că l-au susținut.

Julian Assange a fost inițial lăudat și susținut de mass-media. În 2008, The Economist, care este deținut parțial de familia Rothschild, a acordat lui Assange Premiul New Media.

A fost aceasta o susținere reală a angajamentului lui Assange față de „libertatea presei”? Sau a fost un truc de relații publice?

Assange a fost trădat de cei care l-au susținut: The Guardian, The New York Times, The Economist, Vaughan Smith, George Soros, Rothschild, Council on Foreign Relations ș.a.

Assange este acum acuzat de aceeași mass-media corporativă care și-a lăudat realizările că a acționat ca „bufon al lui Putin” în numele Kremlinului.

Privind retrospectiv, a fost o operațiune atent planificată. „Dezvăluirile” Wiki au fost „supravegheate” selectiv.

Iată detalii despre câțiva dintre principalii jucători:

Cine este Vaughan Smith?

Prietenul apropiat și mentorul lui Assange?

Henry Vaughan Lockhart Smith, un fost căpitan în Garda Grenadierilor Britanici, i-a venit în ajutor. Assange a primit refugiu la casa lui din Norfolk. Aveau o prietenie strânsă.

Vaughn Lockhart Smith a fost fondatorul Clubului Frontline din Londra (care este susținut de Institutul pentru Societatea Deschisă al lui George Soros). În 2010, Frontline Club a servit drept „sediu” de facto în Marea Britanie pentru Julian Assange.

Vaughan Smith a colaborat cu NATO ca reporter și cameraman încorporat în mai multe teatre de război SUA-NATO. În 1998 (înainte de atacul NATO asupra Iugoslaviei) a lucrat ca jurnalist video în Kosovo într-o producție intitulată The Valley, care consta în „documentarea” presupuselor atrocități sârbe împotriva albanezilor kosovari în numele SUA-NATO, care a invadat Iugoslavia la 24 martie 1999.

Producția video a fost realizată cu sprijinul Armatei de Eliberare a Kosovo (KLA), al cărei lider, Hashim Thaci, a devenit președinte al Kosovo. În 1998, Thaci era pe lista Interpolului. Douăzeci de ani mai târziu, Thaci a fost inculpat de Tribunalul de la Haga pentru crime împotriva umanității, inclusiv „crimă, dispariții forțate, persecuție și tortură”.

Cine este David E. Sanger

The New York Times a fost complice: David E. Sanger, corespondentul șef la Washington al NYT, a fost implicat în redactarea WikiLeaks, consultându-se în acest sens cu Departamentul de Stat al SUA:

„Am analizat [telegramele] atât de atent pentru a urmări să redactăm materiale, încât am crezut că ar putea fi dăunătoare persoanelor sau ar putea submina operațiunile în curs. Și chiar am făcut pasul foarte neobișnuit de a arăta aproximativ 100 de telegrame ale guvernului SUA despre care scriam și îi întrebam dacă au sugestii privind editări suplimentare.” (Vezi Interviul PBS; Redactarea și selecția documentelor WikiLeaks de către Corporate Media, interviul PBS despre „Aer proaspăt” cu Terry Gross: 8 decembrie 2010, subliniere adăugată).

David E. Sanger este membru al Consiliului pentru Relații Externe (CFR).

Este de remarcat faptul că mai mulți jurnaliști americani, membri ai Consiliului pentru Relații Externe au intervievat WikiLeaks, printre care Richard Stengel de la Time Magazine (30 noiembrie 2010) și Raffi Khatchadurian de la The New Yorker. (WikiLeaks și Julian Paul Assange: The New Yorker, 11 iunie 2007)

Michel Chossudovsky, GlobalResearch, 31 martie 2022

**********

Wiki-Gate: Julian Assange a fost trădat de oamenii care l-au sprijinit

de Michel Chossudovsky

GlobalResearch, 22 aprilie 2019.

Arestarea lui Julian Assange (după aproape șapte ani în Ambasada Ecuadorului) constituie un act hidos și ilegal. El este închis în închisoarea de maximă securitate Belmarsh din Marea Britanie, în așteptarea extrădării sale în Statele Unite.

Declarațiile procurorilor americani sugerează că Assange nu ar fi acuzat în temeiul Legii de spionaj din 1917. Ceea ce este avut în vedere sunt acuzații de conspirație „pentru a comite o intruziune ilegală pe computer pe baza presupusului său acord de a încerca să o ajute pe doamna Manning să spargă o porțiune codificată a codului de acces, care i-ar fi permis să se conecteze la o rețea militară secretizată sub identitatea altui utilizator”. (NYT, 11 aprilie 2019).

Desigur, acuzațiile pot fi schimbate și mutate. Bolton-Pompeo va juca, fără îndoială, un rol. Într-o declarație din 2017, când era directorul CIA, Mike Pompeo s-a referit la WikiLeaks drept un „serviciu de informații ostil non-statal, care era necesar să fie eradicat”.

Assange este acuzat de mass-media corporativă în mod necruțător de trădare și că a acționat în numele Kremlinului. Un rechizitoriu care invocă Legea Spionajului din 1917 rămâne o posibilitate distinctă în vederea depășirii Primului Amendament al Constituției SUA care garantează libertatea de exprimare.

Este oare Assange o nouă poveste media de tipul Rusia-Gate? Arestarea sa coincide cu publicarea versiunii redactate a raportului Mueller.

Pregătiți-vă pentru Wiki-Gate: o procedură legală lungă și îndelungată, care va face obiectul unei acoperiri mass-media extinse cu scopul de a induce publicul în eroare.

Obiectivul nespus al acuzării lui Assange este de a crea un precedent legal care să permită Washingtonului și aliaților săi să aresteze fără discernământ jurnalişti independenţi şi anti-război.

Ceea ce este în joc – dezvăluit de WikiLeaks – este că politicienii în funcții înalte sunt arhitecții crimelor de război. Pentru a le proteja și a-și susține legitimitatea, ei urmăresc să suprime libertatea de exprimare, care necesită la rândul ei „incriminarea justiției”.

În mod ironic, de la bun început (pe o perioadă de peste 12 ani) nu a existat niciodată un efort concertat din partea Washingtonului (și a aparatului său de informații de securitate națională) pentru a suprima divulgarea informațiilor secrete ale guvernului SUA sau pentru a închide Proiectul WikiLeaks. De fapt, a fost chiar invers.

De ce?

Deoarece citatele WikiLeaks atent selectate și redactate de mass-media mainstream au fost folosite pentru a oferi legitimitate „politicii externe” a SUA, precum și pentru a ascunde (prin omisiune) multe dintre crimele comise de informațiile americane și de Pentagon.

WikiLeaks și mass-media

Este important de menționat că Julian Assange a fost susținut de la început de mass-media, care a fost implicată în lansarea versiunilor selectate și redactate ale scurgerii de informații. Și în ciuda arestării și încarcerării lui Assange, WikiLeaks continuă să publice mesaje diplomatice compromițătoare ale SUA, dintre care cel mai recent (raportat de McClatchy, 17 aprilie 2019) se referă la „dovezi că trupele americane au executat cel puțin 10 civili irakieni”, inclusiv un copil de 5 luni.

La începutul proiectului WikiLeaks, mass-media, inclusiv New York Times, The Guardian și Economist, l-au lăudat pe Julian Assange. Elitele britanice l-au sprijinit. Assange a devenit o personalitate. A fost o vastă campanie de promovare. A fost un demers care a adus bani pentru mass-media corporativă.

În 2008, The Economist (care este deținut parțial de familia Rothschild) i-a acordat lui Assange Premiul New Media.

Răzgândire? Schimbarea în narațiunea mass-media

Astăzi, în mod ironic, aceleași mass-media corporative care l-au lăudat pe Assange îl acuză acum (fără nicio dovadă) că a fost implicat în acte de conspirație în favoarea Kremlinului. Potrivit lui John Pilger:

„The Guardian a publicat de atunci o serie de falsuri despre Assange, nu în ultimul rând o afirmație discreditată că un grup de ruși și omul lui Trump, Paul Manafort, l-au vizitat pe Assange în ambasada [ecuadoriană]. Întâlnirile nu au avut loc niciodată; a fost un fals.”

Assange a fost obiectul unei campanii de defăimare din partea celor care l-au susținut.

Potrivit lui Pilger :

„Un plan de distrugere atât a WikiLeaks, cât și a lui Assange a fost prezentat într-un document strict secret din 8 martie 2008 [de] Filiala de Evaluare a Contrainformațiilor Cibernetice a Departamentului Apărării al SUA… Principala lor armă ar fi fost defăimarea personală. Trupele lor de șoc ar fi înrolate în mass-media.”

The Economist, care i-a acordat lui Assange Premiul New Media în 2008, susține acum că el este un agent inamic responsabil pentru „anarhia informațională… culminând cu destabilizarea democrației americane”.

„Alții cred că este o răfuială demult așteptată a justiției cu un om care a dezlănțuit anarhia informațională asupra Occidentului, culminând cu destabilizarea democrației americane. Este domnul Assange un jurnalist eroic, un activist nesăbuit sau chiar un agent inamic?” (The Economist, 12 aprilie 2019, subliniere adăugată)

Citiți a doua parte a articolului

Citiți și:
Julian Assange, victimă a legilor împotriva libertății de gândire și expresie
WikiLeaks a publicat «tone» de documente ale CIA… (I)

 

yogaesoteric
7 iulie 2022