YOGA: o cale către Infinit
de profesor yoga Gregorian Bivolaru
Printre nenumăratele definiţii şi denumiri simbolice care au urmărit să aducă mai multă lumină asupra semnificaţiei profunde a sistemului YOGA se numără şi aceea de “Cale a Infinitului Divin” sau “Calea către Infinit”. Prin aceasta ni se sugerează faptul că scopul ultim al practicii YOGA este revelarea directă, efectivă a Realităţii Divine, cu alte cuvinte, realizarea unui contact continuu, conştient cu Cauza Primordială Supremă, care este Dumnezeu Tatăl.
Exprimându-ne în terminologia creştină, am putea spune că YOGA este o modalitate rapidă de a intra conştient în contact pentru a fuziona cu realitatea divină, supremă pe care Iisus a numit-o “Împărăţia lui Dumnezeu” sau “Împărăţia Cerurilor”. Despre această împărăţie Iisus afirma fără echivoc că, pe lângă faptul că ea există într-o anumită dimensiune tainică, totodată ea are un punct – focar în fiecare din noi înşine. De altfel, oricât ar părea de paradoxal, această experienţă fundamentală nu poate fi situată nici măcar în timp, aşa cum îl considerăm noi în mod obişnuit: drept o coordonată rectilinie, având un unic sens, dinspre trecut spre viitor, încorsetând un univers strict material.
O experienţă spirituală se desfăşoară între timp şi „non-timp”
Momentul sacru în care se desfăşoară orice experienţă spirituală yoghină se situează de fapt la intersecţia dintre timp şi “non-timp”, în acel punct misterios în care “înainte” şi “după” se neutralizează în momentul unic “acum” sau, cu alte cuvinte, într-un prezent continuu. De fapt, acest inefabil şi tainic ACUM, care ne revelează ETERNITATEA, este acela în care poate fi realizată experienţa cunoaşterii directe a Prezenţei Divine.
De altfel, analogic vorbind, existenţa noastră prezentă poate fi asemuită cu o jerbă de scântei, fiecare scânteie durând câteva secunde, iar jerba însăşi nu mai mult de câteva minute. Realitatea esenţială divină nu poate fi momentană ori trecătoare. Ea este atemporală şi veşnică.
Fiecare om este în esenţă ultimă propriul său ”Dumnezeu”
Sentimentul Prezenţei Divine, trăit într-un timp tainic, de o calitate aparte, într-un prezent continuu, a fost intuit şi descris într-un mod asemănător de yoghini şi de către marii mistici creştini. Astfel, marele mistic creştin SFÂNTUL IOAN al CRUCII afirmă la unison cu marii iniţiaţi ai Orientului că secretul esenţial al realizării spirituale constă în a înţelege în mod real, prin experienţă directă, că Dumnezeu este de fapt Conştiinţa Unică Supremă. El afirmă în continuare că, în virtutea unei logici divine, deoarece Dumnezeu este Conştiinţa Unică Supremă, această Conştiinţă este totodată în mod necesar şi conştiinţa fiecărui om, conştiinţa fiecăruia dintre noi. Prin urmare, fiecare om este în esenţă ultimă propriul său “Dumnezeu”, el fiind în acelaşi timp pentru sine un creator, un păstrător şi un distrugător. Prin urmare, din conştiinţa sa individuală trebuie să răsară tot ceea ce este necesar pentru mântuirea sau realizarea sa spirituală, în cursul existenţei terestre. Această conştiinţă individuală, urmând modelul Conştiinţei Universale pe care noi toţi o numim Dumnezeu, afirmă în mod constant: “Eu Sunt”. Calea jnana-yoghinilor, acei practicanţi YOGA care se îndreaptă în evoluţia lor spre o cunoaştere desăvârşită a Totului, este calea lui “Eu Sunt”. Remarcăm astfel o corespondenţă perfectă, care merge până la identitatea de termeni, cu metoda propusă de marele mistic creştin SFÂNTUL IOAN al CRUCII.
Graţia divină ne este suficientă pentru o existenţă fericită
Aceasta este în esenţă aceeaşi cale divină pe care Lao Tse o numea Tao. Yoghinul, la rândul său, o numeşte “Cărarea”, dar de fapt în esenţă este vorba de acelaşi aspect şi anume de a deveni conştienţi că adevărata noastră identitate este pur spirituală. Cunoscând aceste lucruri ne putem întreba cum putem ajunge oare la acea priză de conştiinţă unificatoare şi continuă, care ne poate asigura fiinţarea în dimensiunea noastră divină. Sistemul YOGA îşi bazează acest demers spiritual în special pe meditaţie, care este cu adevărat o poartă deschisă către Împărăţia Graţiei Divine sau Împărăţia Cerurilor.
Deoarece această împărăţie nu este din această lume, aşa cum de altfel Iisus Christos a precizat foarte clar, meditaţia, pentru a fi cu adevărat eficientă, trebuie să ne eleveze, ducându-ne gradat “deasupra” acestei lumi, debarasându-ne mai întâi de toate noţiunile false cu privire la ceea ce noi numim “eu”. În felul acesta ne detaşăm de acele noţiuni greşite pe care le-am întreţinut încă din copilărie şi de care ne-am ataşat după ce ne-au devenit foarte dragi.
Într-adevăr, dacă ne analizăm lucid şi cu detaşare, constatăm că adeseori ne cramponăm de aceste false identificări cu felurite ipostaze efemere pe care şi le asumă egoul nostru, fiind incapabili de o conştiinţă mai vastă, limitându-ne doar la ceea ce noi numim “pacea mea”, “banii mei” sau “sănătatea mea”. Cel mai adesea nu realizăm că, de fapt, toate acestea au un caracter iluzoriu. În realitate, nu există decât pacea Sa, a Conştiinţei unitare a lui Dumnezeu, pace care transcende puterea noastră obişnuită de înţelegere, şi Graţia Sa, care ne este suficientă pentru o existenţă cu adevărat fericită.
Fără trezirea Conştiinţei Divine în noi nu avem în realitate nimic
Dar, de fapt, a cui este această pace şi graţie? Ea este a acestei Fiinţe Supreme a cărei prezenţă eternă se exprimă într-o extremă simplitate prin sintagma “Eu Sunt”, căci în realitate nu există nimic altceva despre care să se poată cu adevărat spune că există. Toate pretenţiile falsului “eu”, limitat şi efemer, care este fericit sau nefericit, după propriile sale criterii eronate şi relative, trebuie să fie complet eliminate înainte de a putea deveni cu adevărat conştienţi de Prezenţa noastră Reală Unică, Divină. Deoarece în noi există suverană Conştiinţa Divină, avem în acelaşi timp tot ceea ce ea conţine, cu alte cuvinte întreg Universul este oglindit în noi, într-o expresie latentă. Dar dacă această conştiinţă a prezenţei Divine din noi nu este trează, nu avem în realitate nimic, chiar dacă momentan părem a avea o situaţie prosperă, deoarece ipostazele în care ne aflăm momentan nu sunt decât aparenţe pline de efemer, ce se pot schimba de la o zi la alta, lăsându-ne adesea neputincioşi în faţa derulării unor evenimente destinice aparent inexorabile. Din contră, dacă deja am descoperit modul înălţător în care putem intra în contact conştient cu Sursa inepuizabilă divină care se află prezentă în fiecare dintre noi, oricare ar fi circumstanţele exterioare, noi nu vom fi niciodată privaţi de acea fericire plină şi pură a existenţei noastre în Sine.
Desăvârşeşte-te în Taină şi în Tăcere
Adesea Ghizii spirituali insistă asupra faptului că această sinceră căutare interioară trebuie să se realizeze în Tăcere şi în Taină. Taina ne este adeseori indispensabilă, deoarece dacă vom vorbi prietenilor noştri înainte de a fi momentul potrivit despre natura noastră divină, riscăm să pierdem această graţie a Luminii Conştiinţei Divine care există în noi şi este posibil ca apoi să nu o mai putem obţine decât cu mare greutate în această existenţă. Atunci când însă am înţeles cu claritate adevărata noastră identitate, vom fi într-adevăr capabili să înţelegem natura veritabilă a mesajului pe care ni-l oferă cu generozitate YOGA, realizând totodată de ce a fost ea numită Calea Infinitului Divin. Această cale poate fi condensată într-un singur cuvânt: Sinele.
Misticii creştini, la rândul lor, au vorbit despre Conştiinţa Christică ce a unit Eu-Tatăl cu Eu-Fiul într-un Tot indisolubil. Eroarea creştinismului vulgar, profan, a fost aceea de a voala timp de 20 de secole acest sublim adevăr divin al “Unicului Eu” sau al lui “Eu Sunt”, prezentându-l cel mai adesea pe Iisus Christos drept un obiect de cult, păstrând pretenţia inacceptabilă că un singur om, de-a lungul vremurilor, om care era situat cu mult deasupra tuturor celorlalţi, a fost Fiul Unic al lui Dumnezeu. Această falsă umilinţă este taxată de marele mistic creştin SFÂNTUL SILUAN ANTONITUL drept “curată” prostie, acesta precizând, totodată, că adevărata umilinţă constă în a recunoaşte că de fapt Iisus Christos sau Fiul lui Dumnezeu este totodată expresia Spiritului nostru Divin, care există cu adevărat în fiecare dintre noi.
Pentru a atrage Soarele, oglinda trebuie doar să se menţină pură şi limpede. Prin urmare, El este al nostru şi este Eul nostru Suprem. În consecinţă, orice alt eu limitat şi impur, cu care noi ne identificăm adesea, trebuie în mod definitiv exclus din mintea noastră. Strădaniile noastre mentale nu pot atinge starea de spontaneitate şi naturaleţe care sunt specifice conştiinţei divine. De aceea, comparând mentalul nostru cu o oglindă, realizăm că de fapt oglinda nu poate face nimic pentru a atrage Soarele. Ea poate doar să se menţină limpede şi pură. Astfel, am putea spune că, de îndată ce mintea noastră este pregătită, Soarele conştiinţei divine va începe să strălucească în ea. Bineînţeles, orice fiinţă umană ce nu a atins un nivel de conştiinţă suficient de elevat consideră, prin prisma mentalului său limitat, neiluminat, pe care sfântul Pavel îl numea într-un mod sugestiv Spiritul carnal, că este inacceptabilă o asemenea viziune unificatoare divină. Tocmai de aceea secretul se impune neofitului atât timp cât el nu a obţinut încă pe deplin conştiinţa adevăratei sale identităţi divine.
YOGA – artă a vindecării spirituale
În continuare, îndreptându-ne aşa cum trebuie atenţia asupra aspectelor divine pe care YOGA, în calitate de Cale a Infinităţii Divine, le revelează, iată câteva principii fundamentale pe care trebuie să se bazeze orice practică YOGA eficientă, care vizează realizarea Sinelui Divin Nemuritor. Aceste principii se referă în special la natura lui Dumnezeu şi la natura greşelii (păcatului) sau a răului, acestea fiind adeseori subiecte care au trezit nenumărate controverse în lumea creştină, întocmai ca şi la natura rugăciunii şi a meditaţiei.
Punerea cât mai des în practică a acestor trei principii fundamentale pe care tocmai le-am expus trebuie să reprezinte obiectivul activităţii cotidiene a oricărui yoghin însufleţit de o sublimă abnegaţie, care merge cu adevărat pe Calea către Infinitatea Divină. Cel care practică JNANA YOGA sau Calea către Infinitatea Divină are astfel o modalitate cu totul excepţională de a-i ajuta pe ceilalţi. El nu se preocupă cu ataşament sau implicare nici de persoana particulară aflată în dificultate, şi nici de problema cu care ea pare a se confrunta, deoarece el ştie că în mod real o problemă nu poate fi definitiv rezolvată printr-o acţiune aflată pe acelaşi nivel cu problema respectivă. În primul rând, el este conştient că nu tratează nici problema şi nici persoana care se confruntă cu ea, ci că se tratează de fapt pe el însuşi. El tratează astfel propria sa conştiinţă de a fi. Atunci când în el ajunge să se manifeste cu adevărat conştiinţa divină infinită sau conştiinţa Christică, exprimată prin credinţa de nezdruncinat că “Eu şi cu Tatăl Unul suntem” şi că “Tot ceea ce are Tatăl este, de asemenea, al meu”, abia atunci problema persoanei pentru care el a început meditaţia ajunge să-şi găsească soluţia. Conform acestei forme de YOGA, întreaga artă a vindecării spirituale rezidă în faptul de a “uita” mai întâi atât de pacient, cât şi de problema lui. Apoi jnana-yoghinul se orientează către interiorul propriei sale fiinţe pentru a contacta aici Prezenţa Divină, acea Graţie omniprezentă a lui Dumnezeu care impregnează toate lucrurile.
“Nu mai accept nici un motiv omenesc pentru care ar trebui să mă rog” – un jnana-yoghin este dincolo de viaţă şi moarte. Ceea ce noi considerăm ca fiind inevitabil – a fi născut şi a muri – lui i se pare doar un mod de a exprima mişcarea în ceea ce este nemişcat, schimbarea în ceea ce este neschimbat, sfârşitul în ceea ce este fără de sfârşit.
Pe această cale, SADHANA sau, altfel spus, practica spirituală nu constă numai în a medita fiind aşezaţi într-o postură YOGA de meditaţie, cu ochii închişi, urmărind să eliminăm din minte toate gândurile într-o aşteptare pasivă a vreunei experienţe miraculoase care să ne copleşească prin forţa sunetelor şi a luminilor subtile ce sunt percepute în interior, ci în impregnarea profundă şi continuă a fiinţei noastre cu principiile fundamentale pe care le-am enunţat anterior.
Pentru a realiza aceasta cât mai eficient putem face cât mai des rugăciuni de genul:
“Aspir plin de umilinţă să primesc Graţia lui Dumnezeu. Aspir să primesc cu toată fiinţa mea cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. Nu mai accept nici un motiv omenesc pentru care ar trebui să mă rog; de aceea eu nu mă rog acum pentru a obţine vreun lucru din această lume. Eu ascult cu atenţie vocea Ta, eu aştept să vibreze în mine Cuvântul Tău, Doamne.”
O asemenea rugăciune, realizată cu fervoare şi sinceritate de cel puţin 21 de ori pe zi, sfârşeşte prin a ne transforma fundamental întreaga viaţă. Această transformare ajunge chiar să fie evidentă după aproximativ o lună. Pentru a fi cu adevărat eficientă trebuie, însă, ca această rugăciune să pornească din inimă şi să-l înalţe pe cel care o pronunţă interior până la starea “Conştiinţei Christice”. În acel moment ea prinde cu adevărat viaţă şi devine Cuvântul Divin. Numai Cuvântul Divin are puterea de a opera ceea ce noi, datorită ignoranţei, numim miracole. Procedând astfel înţelegem de ce în Psalmul 127 se afirmă: “Dacă Dumnezeu nu ar fi acceptat să fie clădită casa, cei care o construiesc ar fi muncit în zadar”.
Această cale spirituală yoghină nu implică nici un ritual şi nu are nici o regulă în afara Iubirii Divine, universale şi impersonale. Singurul său cult se îndreaptă de fapt către Flacăra interioară eternă care străluceşte mereu în altarul sufletului nostru. Această uniune spontană şi naturală cu Dumnezeu reprezintă totodată condiţia plină de libertate a fraternităţii spirituale, care este o disciplină a sufletului. Noi ne bucurăm astfel de o libertate fără îngrădiri, într-un univers unificat, ce nu cunoaşte limitele fizice, în care îl adorăm frenetic şi mereu pe Dumnezeu, fără ceremonial.
Procedând astfel iluminarea spirituală care apare gradat dizolvă toate legăturile materiale, unificând oamenii între ei prin firele de aur ale Realizării de Sine.
Citiţi şi:
YOGA: un mod de viaţă, o ştiinţă milenară, o tradiţie practică universal valabilă
Puterea formidabilă a gândirii pozitive
yogaesoteric
