Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? Oare voi mai exista atunci? Mărturii (39-51)

Continuăm publicarea relatărilor primite de la cititorii care au realizat exemplificarea specială cu tema Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? Oare voi mai exista atunci? susţinută de profesorul YOGA Gregorian Bivolaru pe 12 martie. Relatările sunt publicate în ordinea în care au fost primite, fără nicio excepţie. Mulţumim zecilor de cititori care ne-au scris cu promptitudine şi aşteptăm în continuare relatările voastre pe adresa redactie@yogaesoteric.net.

39. Recunoştinţă
Am participat la această exemplificare spirituală în sala Pipera 1 şi nu am simţit absolut nimic. Cel puţin aşa cred. M-am interiorizat şi am făcut tot ce am putut mai bine pentru a reuşi, fără rezultat.  Poate din cauza dorinţei mele foarte active de a primi în sfârşit răspuns, un semn că există Dumnezeu (am venit în această şcoală fiind ateu) sau că există un Ghid spiritual (Grieg) care poate revela existenţa acestuia etc… Recunoştinţa faţă de Grieg şi faţă de ceilalţi care prin muncă şi dăruire fac posibilă existenţa acestei şcoli este însă vie şi mereu prezentă în mine.
Adam Toma, anul 1

40. Eram o conştiinţă gigantică
Încă de la început am simţit activarea extrem de intensă a centrilor de forţă din creştetul capului şi o energizare generală foarte intensă, o senzaţie de încremenire fizică şi de asemenea încremenirea mentalului inferior. Pe acest fundal am început să percep parcă cu o altfel de „minte” - superioară, divină, că sunt o conştiinţă gigantică. Apoi acea conştiinţă a început să-mi transpară conţinând un univers cu planete, fiinţe etc. L-am rugat pe Dumnezeu să-mi arate şi mai clar ce voi fi eu atunci şi am avut viziunea centrului acelui univers - era ca un soare gigantic, care avea conştiinţă şi era esenţa acelui univers. Ceea ce pot scrie aici în cuvinte e doar o palidă reflectare a grandorii stării resimţite cu acel prilej. După această experienţă excepţională, aveam sentimentul că nimic nu mai contează, nimic din tot ce trăiam, ca şi cum totul nu era decât „fum” pe lângă acea realitate a ceea ce voi fi şi, de asemenea, aveam sentimentul viu că deja sunt ceea ce mi s-a revelat în timpul meditaţiei şi că între momentul ACUM si momentul ATUNCI, oricât de îndepărtat pare el pentru mintea mea, nu este o diferenţă reală, că acel moment devine prezent prin raportarea mea fermă la el. Şi acum, când scriu, simt o încredere şi o bucurie inefabilă pentru ceea ce „voi fi”, ca şi cum, din momentul acestei exemplificări, am început deja să devin acea realitate divină, grandioasă, inefabilă, absolută. Mulţumesc din toată inima Grieg, tu care ne surprinzi mereu într-un mod atât de sublim şi divin!
Benedicta Philomena, anul 19, Bucureşti

41. M-am simţit ca un sunet tăcut într-o simfonie cosmică tăcută

Mă numesc Voicu Elena, anul 18, Piteşti şi doresc să descriu trăirea avută în timpul exemplificării excepţionale din 12 martie 2008, realizată la sala Pipera I. După consacrare, la care am primit răspuns, a urmat prima parte a meditaţiei, perioadă în care mintea s-a liniştit şi m-am interiorizat. În partea a doua a meditaţiei mi-au amorţit picioarele şi m-am ridicat în genunchi. Din acest moment am simţit valuri de energie urcând în sus, ca într-un ocean pe verticală şi tot corpul meu era ca o plajă spălată de ape energetice din tălpi până în creştet. Am revenit pe călcâie, fluxul s-a mai domolit. A urmat meditaţia de recunoştinţă, stare pe care am recunoscut-o şi în care m-am abandonat. Mă apropiam de sfârşitul meditaţiei când, la un moment dat, a apărut o stare atât de specială în care mă bucuram şi mulţumeam totodată că am putut să simt chiar şi atât, o stare care s-a manifestat cu câteva clipe înainte de final, ca un sorb. Pur şi simplu am fost sorbită într-un spaţiu în care exista un freamăt fără sunet, aveam identitate dar nu aveam formă; era ideea de ocean, în care există o picătură conştientă că pluteşte undeva în imensitatea lui. În acest freamăt m-am simţit ca un sunet tăcut într-o simfonie cosmică tăcută; eram împăcată cu mine şi cu tot din jurul meu - eram vie. Exempificarea s-a sfârşit dar pentru mine abia începuse. Ea a continuat cred că încă trei minute, timp în care m-am familiarizat puţin cu această lume nouă şi pe care încerc s-o evoc cu cât mai multă acurateţe. Îi mulţumesc Ghidului meu spiritual din toată inima şi îl rog să îmi spună ce crede despre această stare de conştiinţă trăită.
Elena Voicu

42. Eram peste tot, eram vid beatific
Aş vrea să-i mulţumesc lui Dumnezeu şi lui Grieg pentru exemplificarea spirituală excepţională din 12 martie 2008. În prima parte, cea pe muzică, am simţit cum toată fiinţa mea devine extrem de calmă, armonioasă şi este cuprinsă de o pace deosebită. Am simţit de asemenea apariţia unei puternice energizări la nivelul lui SAHASRARA care apoi a coborât uşor, învăluindu-mi tot corpul ca şi cum eram într-o îmbrăţişare. În cea de-a doua parte am simţit un hiatus scurt ca şi cum totul s-ar fi oprit, ca şi cum nu ar mai fi existat nimic, după care am simţit cum toată fiinţa mea se contopea şi se dizolva în acea energie care mă înconjura şi care din ce în ce era mai elevată şi mai sublimă. Devenisem una cu energia, eram peste tot, eram vid beatific.
Elena, anul 11

43. Am conştientizat că eram „Acasă”
Cu câteva zile înainte de a avea loc această exemplificare am avut un vis în care eram proiectată în univers ca pe un fel de „platformă”, loc de unde puteam vedea corpurile cereşti şi dimensiunea universului fizic care în imensitatea lui avea limite. Era o senzaţie de măreţie dar şi de frică în acelaşi timp de a-i vedea „marginile”, mintea mea neputând cuprinde (încă) această idee de univers mărginit. Iar în acest loc din Univers erau adunate mai multe fiinţe care decideau, sub „coordonarea” lui Dumnezeu, momentul când lumea fizică va fi distrusă (PRALAYA) pentru ca apoi să fie creată din nou. Când am citit pe site-ul Yogaesoteric despre meditaţia excepţională pe care Grieg o va intermedia pentru fiecare fiinţă umană, şi nu numai, în parte am ştiut că acest vis al meu a fost o avanpremieră la ce urma sa fie.
Meditaţia a început cu o puternică senzaţie că planeta Pământ a fost zguduită din temelii, senzaţie aproape perceptibilă în plan fizic, energia de început fiind foarte puternică, dând senzaţia de început brusc al meditaţiei, spre deosebire de alte meditaţii care începeau într-un mod crescând din punctul de vedere al intensităţii. Imediat am fost "propulsată" în univers din locul unde mă aflam, putând să văd corpurile cereşti, sori, planete iar în depărtare vedeam o lumină mult mai mare decât cele emanate de sorii pe care-i vedeam înconjuraţi de planete şi mă întrebam cu uimire ce reprezintă acea lumină care capătă o intensitate din ce în ce mai mare.

Am început să contemplu acea lumină până în momentul în care am realizat că acea lumină devenisem eu şi că o regăseam atât în afara mea cât şi în interiorul meu. În clipa în care am realizat că acea lumină eram eu, am conştientizat că eram Acasă, că toate căutările mele au luat sfârşit, că plonjez în Sine şi că devin una cu Dumnezeu, că sunt Dumnezeu. Această stare de a fi Dumnezeu este starea care decurge din a fi în uniune deplină cu Dumnezeu, că nimic nu mă separa de EL. Şi atunci am înţeles cum se simte Grieg clipă de clipă....O stare de fericire deplină, fără obiect, fericire doar din simplul fapt că eram contopită şi dizolvată în Dumnezeu, fără însă a-mi pierde conştiinţa asupra faptului că sunt o fiinţă umană. Eram conştientă asupra faptului că eu mă aflu în sala de curs, că sunt în meditaţie, îi simţeam pe colegii din jurul meu, îi auzeam pe colegi respirând lângă mine, pe unii chiar tuşind (datorită unei activări foarte puternice a lui VISHUDDHA CHAKRA) şi, în acelaşi timp, eram conştientă şi de uniunea mea plenară cu Dumnezeu, eram prezentă cu conştiinţa atât în sala de curs, cât şi în întregul univers.
 
Având această stare de conştiinţă asupra Sinelui Divin, universul întreg mi s-a revelat, fiind purtată de pe o planetă pe alta, ca într-un fel de teleportare, doar gândul fiind singurul „vehicul” de deplasare. La un moment dat am ajuns pe o planetă, într-o civilizaţie umană foarte avansată, care îmi „amintea” de Atlantida (eu neavând niciun fel cunoştinţe legate de Atlantida), iar trecutul si viitorul deveneau doar momentul Prezent. Am avut percepţia că acea civilizaţie era „născută” după una sau mai multe resorbţii ale Creaţiei (PRALAYA) şi epoca respectivă era SATYA YUGA. În continuare mi se păstra starea de fiinţă aflată în comuniune cu Dumnezeu, fiind posibil pentru mine să fiu prezentă în acelaşi timp şi în întregul Univers şi în acea epocă pe o anumită planetă, deasupra căreia zburam efectiv, cu braţele întinse ca nişte aripi şi cu faţa îndreptată înspre sol, într-o stare de a proteja şi a veghea asupra bunului mers al lucrurilor pe acea planetă.
 
Această stare de plonjare în Sine s-a păstrat pe parcursul câtorva ore de la încheierea meditaţiei, estompându-se treptat dar nu definitiv, deoarece prin evocare pot să mă raportez din nou la o frântură din ea. În urma acestei meditaţii am perceput o mai mare interiorizare şi trezirea sufletului din ce în ce mai profund în fiinţa mea. Îţi mulţumesc Grieg pentru acest cadou neaşteptat!
Cristina, anul 7

44. Peste 777 de miliarde de miliarde de ani aproape nimic nu va mai conta
Când a început meditaţia cu tema „Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? Oare voi mai exista eu atunci?” am simţit cum mentalul obişnuit era în mai multe părţi împrăştiat iar „acolo” unde eram simţeam că nimic nu mă putea perturba, că eram dincolo de mentalul obişnuit. Acest fapt s-a petrecut datorită stării de accesare a supramentalului în meditaţia de comuniune cu momentul naşterii lui Grieg. La această exemplificare cadou am perceput două lucruri distincte în două etape:

1) În această primă parte a exemplificării am perceput proiecţia instantanee a Sinelui peste 777 de miliarde de miliarde de ani. Am simţit o stare foarte mare de expansiune şi detaşare în acelaşi timp, care s-a intensificat progresiv şi graţie căreia am simţit că este ceva foarte nesemnificativ ce se întâmplă în momentul de faţă cu noi. Peste 777 de miliarde de miliarde de ani aproape nimic din ce a fost acum, nu va mai conta, excepţie făcând doar experienţele spirituale. Toate suferinţele şi amăgirile vor fi şterse ca atunci când ştergem o tablă cu buretele. În acest moment al meditaţiei am remarcat cu uimire cât de nesemnificative sunt anumite lucruri, stări de îngrijorare şi suferinţă care, peste cei 777 de miliarde de miliarde de ani nu vor mai reprezenta nimic pentru noi, fiindcă timpul le va alchimiza într-un mod tainic, într-o experienţă gigantică. Tot aici (raportându-mă la acea perioadă din viitor) am trăit o stare de supraconştienţă, în sensul că am simţit că la experienţa pe care o vom acumula până atunci, prin graţia şi voinţa lui Dumnezeu Tatăl, este cu putinţă să percepem în simultaneitate întreaga manifestare în interiorul nostru.

2) În cea de-a doua parte a exemplificării am simţit trecerea în vizor a unor momente cheie care vor veni în cei 777 de miliarde de miliarde de ani. La un moment dat am perceput, cu o mare intensitate, un anume moment cheie foarte semnificativ, din viitorul foarte îndepărtat, peste câteva mii de existenţe, în care a dispărut orice model de raportare, orice idee mentală a vreunei reprezentări, orice reprezentare mentală, orice concepţie şi orice stare, dispărând chiar şi limbajul, rămânând doar o simplă stare de existenţă în acel nimic care era. Acesta a fost momentul în care SAHASRARA mi s-a dinamizat foarte puternic, simţind totodată cum energia urcă pe coloană până la acest nivel. După această percepţie, a acestui moment semnificativ din viitor, am început din nou să simt stări şi să văd anumite lucruri, care se derulau cu o viteză foarte mare în dreptul centrului de forţă AJNA CHAKRA, având totodată VISHUDDHA CHAKRA foarte dinamizată. Privind din prisma acestei stări extraordinare, a fost cu putinţă să remarc faptul că stările pe care le-am simţit mai apoi erau nesemnificative, în comparaţie cu această stare, aş putea spune, de nimic. Spre finalul acestei etape, am simţit ceva foarte interesant, chiar uluitor. AJNA CHAKRA mi s-a dinamizat foarte puternic şi o lumină galbenă aurie a inundat atunci această CHAKRA, iar în mijlocul ei mi-a apărut chipul lui Grieg, inundat de această lumină galbenă aurie, după care meditaţia s-a încheiat. Aş vrea să fac în final anumite completări care, după simţământul meu, consider că sunt necesare:

- în primul şi în primul rând vreau să precizez că această exemplificare a fost fără doar şi poate o exemplificare cu impulsionare paranormală de la distanţă. Spun aceasta pentru că în ultima perioadă de timp (ultimul an), mentalul meu a fost foarte agitat. Am urmărit să mă autosugestionez benefic timp de 6 luni de zile, zi de zi, şi nu am reuşit să ajung la o stare de calm mental aşa cum am simţit în cadrul acestor exemplificări.
- această exemplificare spirituală care mi-a fost dăruită prin Grieg de către Dumnezeu Tatăl, nu a fost cu putinţă să o mai reproduc încă o dată după aceea, nici pe departe. Energizările specifice, paranormale, care au fost realizate de la distanţă de către profesorul YOGA Gregorian Bivolaru, au creat acea poartă, către aceste experienţe.
- precizez de asemenea că diferenţa pe care am simţit-o ca nivel de energizare a întregii structuri este cu mult mai mare decât energizarea pe care aş putea eu să o realizez în urma a luni întregi de practică intensivă.
- a fost cu putinţă să resimt starea de calm mental şi după câteva zile după exemplificare dar intensitatea era mult mai joasă.

Mulţumesc profesorului YOGA Gregorian Bivolaru pentru acest cadou spiritual şi îmi exprim recunoştinţa faţă de Dumnezeu Tatăl, fără voia căruia aceste exemplificări nu ar fi putut să existe.
Radu Alexandru, anul 6, Bucureşti

45. M-am contopit cu lumina - Relatare premiată, în urma unei trageri la sorţi
La meditaţia specială am simţit cum mi se deschide BRAHMARANDRA şi parcă eram un vas în care începea la început să picure  lumină şi apoi, pe măsură ce BRAHMARANDRA se deschidea, intra din ce în ce mai multă lumină, până când m-am contopit cu lumina şi am fost absorbită în ea, nemaifiind altceva decât Lumină. Am simţit activarea foarte puternică a centrilor VISHUDDHA, AJNA, ANAHATA. Cumva era o legătură care s-a activat între ei, energia curgând liberă şi direct între ei. Simţeam cum trec prin diferite stări de vid, momente în care nu mai respiram, respiraţia oprindu-se spontan pe vid. Spre deosebire de altădată când rămâneam acolo furată de „peisaj” fiecare vid fiind şi mai abisal şi mai extatic, acum ceva mă atrăgea dincolo de ele şi mă împingea să merg şi mai departe. În a doua parte am simţit apoi cum aceeaşi lumină s-a trezit şi în inima mea. Am recunoscut-o acolo, a fost ca o regăsire…atunci o emoţie foarte profundă mi-a cuprins sufletul şi am început să plâng…de dor. Simţeam că era ceva care mă aştepta de mult, că sunt expansionată în tot universul, că nu mai am nicio limită cumva şi că timpul nu mai există.  Am rămas cu ochii închişi şi când a continuat interviul lui Grieg, când i-am auzit vocea şi am deschis ochii,  îmi era aşa de dor de el, dar în acelaşi timp îl simţeam prezent şi în inima mea.

Apoi, după exemplificare, am simţit foarte intens, aşa cum a zis şi Grieg, efectele. Acum, când închid ochii şi încep o meditaţie, mă focalizez spontan în inimă şi simt cum de acolo se duc mii de raze înspre toată fiinţa mea, înspre toate părţile corpului meu. Am simţit o dinamizare a feminităţii, a încrederii în sine, parcă ştiu exact ce am de făcut, foarte multă susţinere spirituală, forţă, foarte multă iubire, compasiune şi ca o coloană vertebrală care porneşte din lumină şi coboară în jos, în mine. Simt o protecţie continuă. Simt cum mă dilat şi mă contopesc cu natura, cu universul, cu iubirea. Vederea copacilor şi a naturii mă face să mă expansionez şi să mă regăsesc şi în ea.

Îi mulţumesc Ghidului spiritual pentru toate cadourile minunate pe care ni le dăruieşte. La mulţi ani, Grieg!
Teodora Gianina, Alba

46. O lume în care suntem aşteptaţi cu toţii
Am aflat despre meditaţia aceasta deosebită direct de pe site-ul yogaesoteric.  Exemplificarea în sine, prin natura şi tema ei, şi chiar prin amploare, se anunţa ca o premieră specială pentru mine. Şi iată, în câteva cuvinte, cum a decurs.
M-am pregătit pentru ziua respectivă şi totul a decurs normal până în momentul în care am ieşit de la muncă şi mă îndreptam spre locul unde urma să fac meditaţia. În jurul meu, pe stradă, era destulă agitaţie, însă eu auzeam totul cu o sonoritate mult diminuată. Mă simţeam ridicat, gata să izbucnesc într-un zbor dincolo de tot ce aş fi putut considera cunoscut. Păşeam mult mai uşor ca de obicei şi persista impresia că nici măcar nu sunt văzut de către restul trecătorilor. Mi-am dat seama imediat că toate acestea sunt în strânsă legătură cu participarea la meditaţia ce avea să urmeze.

Am simţit cum partea de început a meditaţiei, cea însoţită de fondul muzical, m-a adus într-o stare adecvată, eram conectat la câmpul subtil şi mă simţeam pus faţă în faţă cu întrebarea: „Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani?”. Dintr-o dată dimensiunea şi profunzimea acesteia m-au frapat. Conştientizam deja care sunt termenii în care se vorbeşte despre timp în alte dimensiuni şi părţi ale universului. Între timp muzica încetase. Am alungat câteva gânduri care mi-au atins mintea şi am căutat să rămân concentrat, focalizat pe SAHASRARA, aşteptând să apară chiar fiorul Lui. Valul de energie care a urmat, felul în care m-a făcut să mă simt şi profunzimea cu care m-a pătruns sunt pentru mine o primă dovadă că meditaţia a fost ceva cu adevărat special. Fiorul curgea din creştet până în picioare. La un moment dat energia a crescut într-atât încât am resimţit o presiune în piept, în dreptul lui ANAHATA, inima parcă bătându-mi undeva în afara corpului meu. Senzaţia că nu mai sunt legat de corp s-a accentuat. Am realizat apoi că am atins pentru puţin timp o lume în care suntem aşteptaţi cu toţii, o lume care echivalează cu răspunsul întrebării tematice a meditaţiei.
După ce valurile de energie s-au retras am simţit cum starea firească dintre sufletul meu şi corp s-a restabilit. Am deschis ochii şi am privit ceasul. Era tocmai momentul să îmi exprim recunoştinţa. După exemplificare am încercat şi am rămas cu un sentiment profund că nimic legat de manifestarea şi existenţa fizică nu se compară cu momentul în care trăim esenţa şi Îl primim pe Dumnezeu în noi.
În zilele care au urmat am avut parte de sincronicităţi, am avut un vis lucid conţinând un mesaj subtil pentru mine şi astăzi (sâmbătă) am avut multe momente în care am intrat uşor într-o stare de martor. Sunt convins că şi în restul acestor şapte zile care urmează meditaţiei voi mai avea parte de mesaje şi daruri „de sus” aşa că voi încerca să îmi menţin o atenţie amplificată.
Sunt foarte încântat de această exemplificare specială şi nu pot decât să fiu recunoscător Divinului şi lui Grieg, care ne-a „cules” pe toţi şi ne-a îndreptat prin acest dar minunat spre Tatăl nostru, al tuturor.
Alex, anul 1.

47. Clipa prezentă infinită
La început m-am centrat în SAHASRARA şi am simţit cum mă înalţ şi mă deplasez foarte repede în timp şi spaţiu - defilau în faţa mea galaxii şi roiuri de stele…parcă am străbătut întreg universul. Au apărut nişte entităţi de lumină care emanau atât de multă iubire, pace şi fericire! Mintea a început să analizeze şi mi-am propus să devin martor la ce se întâmplă. Am continuat acea stare de ascensiune şi odată cu această deplasare, în zona pieptului am simţit o vibraţie şi la un moment dat am simţit brusc o lumină foarte puternică din ANAHATA şi o stare de împlinire şi sentimentul că absolut totul se află acolo, în interiorul meu. Apoi am pornit din nou şi cu cât mă înălţam mai sus şi mergeam mai departe în „univers” cu atât înaintam în interiorul meu, în ANAHATA. Când s-a oprit muzica parcă am rămas suspendată undeva, totul în jur era de un negru foarte intens, apoi senzaţia că acolo unde mă aflam clipa aceea era cea mai importantă. Brusc am conştientizat că de fapt şi acum, în prezent, tot clipa este cea mai importantă fără trecut sau viitor.  Apoi cele 2 momente, cel prezent si cel de acolo, de undeva, s-au unificat şi parcă tot spaţiul şi tot timpul a devenit o clipă şi un paradox - ceva care e o clipă şi totuşi dând sentimentul de infinit. A fost o stare care numai prin graţia lui Grieg puteam să o trăiesc şi îi mulţumesc pentru ea!
Jeni, an 12

48. Când Îl iubeşti pe Dumnezeu, e imposibil să nu-I simţi prezenţa

 Ştiu că atunci când cineva te îndrumă pe un drum deja cunoscut de el însuşi, nu trebuie să fii egoist şi să afirmi că nu s-a întâmplat nimic, aşa cum fac acum cei rătăciţi. Pentru mine această exemplificare, a întărit faptul că acest Ghid spiritual e unic şi ar trebui să ne mândrim că îl avem şi că trăim contemporan cu domnia sa. Eu am simţit din prima clipă susţinerea sa în acea frumoasă noapte. Atât timp cât îl iubeşti pe Dumnezeu, e pur si simplu imposibil să nu simţi prezenţa sa. Mă simt privilegiată că am putut fi prezentă la un asemenea „festin” de susţinere a unicului Ghid spiritual român care ne învaţă un mod de viaţă studiat de ani de zile, din scripturile vechi yoghine. Eu eram în căutarea unei şcoli care să promoveze un mod de viaţă sănătos şi care să mă ajute să aflu de ce am venit pe pământ, cu ce scop. Încă nu am acest răspuns dar cred că sunt pe drumul cel bun şi drept. Sunt convinsă că voi afla acest lucru cu răbdare şi credinţă. Exemplificarea a fost pentru mine ceva de nerelatat, înălţător, o senzaţie de pace sufletească şi existenţa unor energii necunoscute mie până în acel moment.
Elvira Otilia, anul 1

49. Cuprind în mine toate adevărurile universului
Am început meditaţia având o stare de deschidere, de încredere şi de curiozitate foarte mare. Imediat după consacrare, când muzica a început, în spatele ochilor mei închişi s-a deschis viziunea lumilor ce se aflau sub mine şi deasupra mea, aliniate pe nivele de vibraţie. Această viziune a fost doar pe verticală şi era ca o structură a universului. Conştiinţa mea era martoră la această viziune, starea de detaşare fiind caracteristică. Aveam conştiinţa faptului că toate adevărurile universului îmi sunt cunoscute, că nimic nu-mi este ascuns. Activarea lui MANIPURA CHAKRA era foarte intensă, deşi eu nu îmi focalizam atenţia decât la nivelul lui SAHASRARA şi a lui ANAHATA CHAKRA. Restul meditaţiei nu au mai apărut alte trăiri speciale. A doua zi, gândindu-mă la experienţa avută, am avut certitudinea că acea conştiinţă martor era conştiinţa unei fiinţe îndumnezeite.
Vreau să specific că orice implicare speculativă a minţii ori a imaginaţiei este exclusă, starea fiind de scurtă durată şi foarte clară.
Simona

50. Trecutul, prezentul şi viitorul există simultan în clipa prezentă
La începutul exemplificării speciale, la partea muzicală, am simţit cum întreaga fiinţă îmi este hrănită de un nectar cu un gust foarte dulce, elevat, care curgea din zona creştetului capului. Aceasta a declanşat instantaneu în fiinţa mea o stare de beatitudine, de fericire indescriptibilă, de extaz. Lacrimi de fericire au început să-mi curgă pe obraji şi mă simţeam îmbrăţişată de o prezenţă sublimă, plină de iubire şi puternică în acelaşi timp. Am simţit vibraţii foarte intense în zona creştetului capului, în SAHASRARA şi apoi  deschidere afectivă, la nivelul lui ANAHATA CHAKRA. Mă simţeam atrasă magnetic în sus, spre creştetul capului, către acea prezenţă inefabilă şi misterioasă pe care o simt de obicei la consacrarea fructelor acţiunilor. De această dată eram atrasă către în sus.

Toţi centrii de forţă au intrat în vibraţie şi i-am simţit pe fiecare în parte, foarte distinct, până când vibraţia lor s-a sincronizat şi atunci, atrasă către o lumină orbitoare în SAHASRARA, m-am dizolvat în acea lumină. Senzaţia de corp fizic a dispărut. M-am expansionat în acea lumină - am simţit foarte distinct că sunt doar o părticică infimă din ea, de aceeaşi natură dar mult, mult mai mică. Astfel am avut percepţia acelui timp îndepărtat: fiind dizolvată într-un ocean de lumină, împreună cu alte pâlpâiri de lumină de aceeaşi natură cu mine şi cu Oceanul însuşi pe care îl percepeam foarte hrănitor, protector şi liniştitor. Atunci am auzit vocea Ghidului spiritual care a spus „aici este acasă”. Şi m-am simţit în sfârşit „acasă”, într-o stare de linişte şi pace, fără dorinţe, fără limitări, fără corp fizic; am avut percepţia eternităţii şi sentimentul că sunt foarte vie, mult mai plină de viaţă decât până acum. Mă simţeam foarte mică comparativ cu imensitatea Oceanului; o stare de umilinţă în faţa acestei Prezenţe uriaşe care mă hrănea şi îmi dădea viaţă şi putere din viaţa şi puterea Ei. Am simţit astfel măreţia şi puterea lui Dumnezeu şi iubirea Lui fără margini.
Apoi am simţit cum respiraţia mea devine una cu respiraţia lui Dumnezeu, cum inima mea bate la unison cu inima Lui. Aceasta a fost o trăire foarte distinctă pe tot parcursul exemplificării. Era o stare de existenţă pură. Nu mai simţeam nicio separare între mine şi celelalte fiinţe, am avut clar senzaţia de unitate care există între toate fiinţele din univers şi Dumnezeu.
Apoi am perceput cum acest viitor există deja la unison cu trecutul şi prezentul şi cum trăirea în momentul prezent este singura reală. A fost o exemplificare foarte clară a faptului că trecutul, prezentul şi viitorul există simultan în clipa prezentă şi aceasta este singura realitate, la fel cum Sinele Divin este singura esenţă reală a fiinţei, toate celelalte aspecte ale ei fiind iluzorii. Am simţit cum timpul s-a contractat, nu ştiu exact cum au trecut minutele meditaţiei, au fost parcă o singură clipă.
Simt acum o stare de detaşare foarte frumoasă şi mai ales o stare de fericire, iubire şi  recunoştinţă faţă de Dumnezeu şi Ghidul spiritual, pentru că mi-au permis să particip la această exemplificare şi să le simt prezenţa în fiinţa mea. Îi mulţumesc din tot sufletul Ghidului nostru spiritual Grieg pentru acest minunat cadou spiritual!
Delia C, anul 14, USA

51. Jocul Divin al Vieţii

Percepţiile pe care le-am avut în cadrul exemplificării speciale din 12 martie 2008 „Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? Voi mai exista eu oare?” au început în a doua parte a meditaţiei, cea fără muzică, prima parte (cu muzică) simţind-o ca un catalizator, aşa cum s-a specificat. Spre uimirea mea am văzut pur şi simplu cum timpul dintre cele două momente prezent şi viitor se comprimă până când cele două planuri: planul prezent şi planul din acel viitor îndepărtat s-au aliniat şi s-au suprapus perfect unul peste celălalt, ceea ce mi-a facilitat accesul la informaţia din viitor. Ceea ce expun în continuare consider că trebuie citit şi înţeles numai prin prisma imaginilor analogice şi corespondenţelor spirituale. Iniţial am văzut cum mă aflam deasupra unui disc metalic care avea o gaură rotundă în mijloc iar eu  ajutam alte fiinţe umane, dându-le mâna, să urce prin acea deschizătură, din planul situat sub disc, deasupra discului. Ulterior, imaginea s-a schimbat, am început să văd mai multe flori şi mă întrebam unde sunt eu situată în acel plan din viitor. Am simţit atunci că nu am o limitare corporală ci eram un câmp de conştiinţă prezent în toate, chiar şi în acele flori.
Mi-a apărut apoi imaginea unui trandafir maiestuos care stătea pe un tron. Trandafirul avea petalele deschise, fiecare petală era alcătuită din energie luminoasă galben-aurie şi iradia o lumină intensă, spiritualizantă, copleşitoare; întregul ansamblu avea o sacralitate inefabilă. Am conştientizat spre sfârşitul meditaţiei o dinamizare intensă a centrilor de forţă  ANAHATA CHAKRA şi SAHASRARA, concomitent păstrându-se starea de dilatare a conştiinţei în care simţeam că sunt prezentă în toate. Când am încheiat meditaţia şi am încercat să descifrez şi să înţeleg informaţia recepţionată din viitor, am realizat că discul reprezenta roata Samsarei (ciclul reîncarnărilor) iar eu ajutam acele fiinţe să o transceandă şi am înţeles că trandafirul era imaginea analogică corespondentă a Sinelui Nemuritor ATMAN.

Ni s-a recomandat să fim atenţi la sincronicităţile care apar 7 zile după această meditaţie. O sincronicitate frumoasă şi profundă prin semnificaţia ei, care mi s-a petrecut  în acest timp, are ca subiect… un trandafir. Am primit de curând o broşă - un trandafir de ceramică iar când am spălat haina pe care se afla, am uitat de el şi am spălat cu totul. Parcă şi vedeam fragilul trandafir distrus, după ce se învârtise o oră în maşina de spălat. Mi se strângea inima gândindu-mă la corespondenţă: trandafirul din meditaţie şi sincronicităţile (inclusiv cele din planul fizic) care aveau să apară -  pur şi simplu nu mi se părea de bun augur să distrug din neatenţie vreun trandafir, totul căpătând semnificaţii metafizice. Spre mirarea mea trandafirul-broşă  a rămas intact. Ţinându-l în palma stângă să-l analizez şi bucurându-mă de prospeţimea şi integritatea lui, am simţit un fior energetic în palma ce ţinea trandafirul şi am auzit o voce interioară care mi-a spus: „Vezi, Sinele Divin Nemuritor ATMAN este imuabil!” M-am simţit copleşită dar şi încântată de acest  Joc Divin al Vieţii  pe care Dumnezeu îl  desfăşoară şi îi mulţumesc că-mi permite să descifrez din tainele Sale sacre, nenumărate. Îi mulţumesc şi Ghidului meu spiritual Grieg care mă învaţă cum să particip, fiind cu adevărat conştientă de Sine, la Jocul Divin al Vieţii.
Elena Tena, anul 15

(va urma)

yogaesoteric
martie 2008




Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga