Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Aforisme și cugetări despre tainele plăcerii perfect controlate și nesfârșite (partea a doua)
 
de profesor yoga Gregorian Bivolaru 
 
 
 
51. În cazul în care florile (care în realitate sunt organele sexuale ale plantelor) vă fascinează prin frumuseţea  lor plină de  taină, oferiţi-vă alese  momente  de  plăcere  atunci  când  ele  înfloresc  şi  mergeţi neîntârziat pentru a vă delecta admirându-le, fie în grădinile publice, fie în locurile în care există flori din abundenţă. Fiţi siguri ori sigure că veţi putea în felul aceasta să admiraţi veritabile opere de artă, care există în natură şi totodată vă veţi încărca în sfera aurei voastre cu o mulţime  de  energii  subtile  paradisiace,  care  sunt  vehiculate  într-un mod  tainic  prin  intermediul  fiecărei  flori.  În  cazul  femeilor afectuoase,  vitale  şi  senzuale,  contemplarea  constantă  a  florilor declanşează procese oculte de rezonanţă în sfera genitală, care au un puternic efect afrodisiac.

52.  Pentru  ca  să  dureze  cât  mai  mult,  pentru  ca  să  fie  intens  şi profund şi pentru a  fi mai mereu extraordinar, amorul cu continenţă şi transfigurare implică să avem, totodată, creativitate. Fiecare dintre noi  trebuie  să  ne  îngrijim  amorul  întocmai  aşa  cum  ne  îngrijim  o minunată grădină. Tocmai de  aceea,  ştiind  aceasta,  trebuie  să  avem grijă  să  semănăm  în  amorul  pe  care  îl  trăim  noi  idei  fascinante,  să îndepărtăm neîntârziat buruienile care  riscă  să-l  înăbuşe  şi  să  facem astfel încât aproape totul în relaţia noastră să se armonizeze cu multă blândeţe, plăcere perfect controlată, bucurie, bunăvoinţă şi răbdare.

53. Adevăraţii maeştri ai  iubirii  trebuie  să  stăpânească,  întotdeauna, la perfecţiune şi arta de a evoca de fiecare dată - din nou şi din nou - momentele  magice,  copleşitoare,  ale  începutului  într-o  relaţie amoroasă care se bazează pe continenţă şi transfigurare.

54.  În  cazul  amorului  cu  continenţă,  transfigurare  şi  consacrarea roadelor,  iubirea  copleşitoare  este mai  întâi  aspiraţie  ideală,  plenar transfiguratoare,  apoi  ea  devine  trăire  afectivă  copleşitoare,  care  ne face să ne dilatăm de la finit către infinit, apoi se manifestă o dorinţă frenetică,  apoi  este  trăită  o  stare  de  plăcere  perfect  controlată, nesfârşită  şi  oceanică...  Dar  pentru  a  reuşi  toate  acestea  trebuie, totodată, să existe voinţa angajării, o stare aproape continuă de nesaţ şi apoi, cel mai important aspect, pe care numai cei puţini îl intuiesc: promisiunea dăruirii totale în DUMNEZEU.

55.  În  cazul  unei  fiinţe  umane  care  este  cu  adevărat  genială,  aceia care sunt capabili să-i  intuiască geniul  îşi dau seama de aceasta, dar ei nu sunt niciodată capabili să-l imite decât atunci când ei înşişi vor atinge, la rândul lor, starea de genialitate.

56.  O  relaţie  de  dragoste  anemică  şi  banală,  ce  este  trăită  fără continenţă, fără transfigurare, este aproape întotdeauna cea mai slabă dintre  toate  pasiunile.  În  astfel  de  situaţii,  speranţa  cea  palidă  a plăcerii  o  susţine,  apropierea  acesteia  o  vlăguieşte  cu  anticipaţie  şi până la urmă, tocmai fructificarea ei o anihilează aproape complet. În cazul  în  care  vă  complăceţi  în  astfel  de  relaţii  insipide  şi  banale, urmăriţi  să  faceţi  tot  ceea  ce  vă  stă  în  putinţă  pentru  a  transforma neîntârziat  o  astfel  de  relaţie mediocră.  Puteţi  fi  siguri  că  acţiunile adecvate  şi  energice  sunt  întotdeauna  superioare  complacerii  în inacţiune.

57. A râde în hohote, a izbucni în râs, a pufni în râs, a te prăpădi de râs, a râde cu lacrimi, a te tăvăli pe jos de râs, a leşina de râs, a muri de  râs:  sunt  tot  atâtea  expresii  care  arată  că,  adeseori,  veselia  şi bucuria imensă explodează.

58. În iubirile fericite trebuie să existe întotdeauna, fără excepţie, şi o doză  considerabilă  de  umor  spontan  şi  sănătos.  Iubiţii  trebuie  să-şi permită unul  altuia  să  râdă  reciproc de micile  lor momente  ridicole sau de stângăcia pe care o manifestă. Dar ei trebuie să fie totuşi atenţi şi să-şi păstreze o dreaptă măsură, pentru ca veselia şi umorul ce se manifestă să nu se schimbe pe nesimţite în batjocură, în cinism sau în sarcasm.

59.  Tinereţea,  farmecul,  frumuseţea,  exuberanţa  şi  vitalitatea  sunt, analogic vorbind, întocmai precum este verdeaţa care împodobeşte la momentul potrivit Pământul. Dincolo de  toate acestea, nu  trebuie să uităm că întotdeauna educaţia este aceea care se dovedeşte a fi foarte importantă atunci când vine vremea culesului roadelor celor dulci şi înmiresmate.

60.  Pentru  cei  blazaţi,  sceptici,  meschini,  egoişti,  hipercritici, cusurgii, perverşi si morţi sufleteşte, viaţa este doar minciună. Astfel de fiinţe umane chinuite, datorită stării mizerabile în care se complac nici măcar nu bănuiesc că, de fapt, prin intermediul iubirii intense şi profunde  ar  putea  să  înveţe  să  trăiască  din  plin  şi  să  se  bucure  cu adevărat.

61. A  râde  zi de  zi,  spontani  şi plini de voioşie, ne oferă,  totodată, posibilitatea  de  a  savura  plăcerea.  Toate  acestea  sunt  totodată  o modalitate minunată de a ne debarasa de multe  rele. A  râde cât mai des în mod spontan şi din tot sufletul este cea mai simplă şi totodată cea mai bună terapie naturală pentru toate bolile.

62. Virtutea grandioasă  şi  tainică  a  iubirii  înnobilează  fără  excepţie toate  trăirile  erotice  intense,  profunde  şi  armonioase.  Sexualitatea care este complet lipsită de virtutea iubirii ne face întotdeauna – fără excepţie -  să  ratăm  copleşitoarele  stări  de  plăcere  nesfârşită  şi atingerea fericirii.

63.  Iubirea  care  ţâşneşte din  fiinţa noastră  este  spontană  şi  iubirii  îi place  întotdeauna  să  se  ofere  şi  nu  să  fie  luată  cu  forţa  sau manifestată  la comandă. Trebuie să nu pierdem niciodată din vedere că  înainte  de  toate,  iubirea  trebuie  să  fie  liberă  pentru  a  nu  se asemăna cu starea de sclavie.

64.  Experimentând  intens  şi  profund  înălţătoarea  stare  de  bucurie supremă,  starea  beatifică  de  fuziune  interioară  a  opuşilor  pe  care  o face  să  se  trezească  în noi dinamizarea  stării  androginale glorioase, fiinţa  umană  începe,  totodată,  să  descopere  starea  de  eliberare spirituală.  Prin  intermediul  acestei  trăiri,  ea  devine  fermă  şi impasibilă  întocmai  precum  un  munte.  Fără  a  mai  fi  afectată  de vârstă, ea se simte atunci veşnică şi debordează de iubire, armonie şi înţelepciune. Fiind  din  plin  trezită  faţă  de existenţa  veşnică şi misterioasă  a  lui DUMNEZEU  TATĂL,  ea  transcende  cu  uşurinţă toate cele câte sunt  în  lumea  fizică şi ajunge să  trăiască extaziată  în Împărăţia cea nepieritoare a lui DUMNEZEU.

65. Cu excepţia existenţei misterioase şi veşnice a  lui DUMNEZEU TATĂL, nimic nu este  atât de  frumos, de plăcut, de  extaziant  şi de bun  precum  este  Adevărul.  Pentru  că  oferă  o  deplină  libertate, Adevărul este şi rămâne adorabil pentru toţi aceia care îl descoperă.

66. Abia  atunci  când  nu mai  avem  nimic  de  pierdut,  dobândim  în cele din urmă curajul de a risca în anumite direcţii care totodată sunt pentru noi profund transformatoare şi binefăcătoare.

67.  În  cazul  amorului  cu  transfigurare,  continenţă  sexuală  şi consacrarea  roadelor,  voluptatea  imensă,  nesfârşită  şi  perfect controlată ne deschide, de fiecare dată, porţile extazului. Atunci când trupul  intră  într-o stare profundă de repaus, care este savurată  trăind fericirea perfectă,  toate emoţiile dispar ca prin farmec şi  în astfel de clipe privilegiate, mentalul obişnuit este transcens, dezvăluindu-ne în acele clipe unice SUPRAMENTALUL.

68.  Pentru  fiinţele  umane  care  sunt  capabile  să  contemple  aceasta, întreaga  Creaţie  a  lui DUMNEZEU  TATĂL  este  divină  şi  această stare se extinde fără excepţie  la  întreaga natură. Pentru cei  înţelepţi, trupul  fiinţei  umane  este,  totodată,  trupul  cel  tainic  al  Divinităţii.
Pentru  aceia  care  sunt  capabili  să-l  transfigureze  ca  atare,  trupul fiinţei umane care iubeşte este o grădină de plăcere perfect controlată şi  nesfârşită, mai  ales  pentru  fiinţa  umană  care  ştie  cum  trebuie  să acţioneze într-un mod adecvat cu acesta.

69.  Amorul  omenesc  fără  continenţă,  fără  transfigurare  şi  fără consacrarea  roadelor  nu  se  distinge  de  rutul  obişnuit  al  animalelor decât  prin  două  funcţii  care-i  sunt  specifice: mângâierea  şi  sărutul. Înţelegând aşa cum se cuvine aceasta, este necesar să facem eforturi pentru a ne ridica cu mult  deasupra  animalelor.  Descoperirea amorului cu transfigurare, continenţă şi consacrarea roadelor ne ajută imens în această direcţie.

70. Dacă cei mai mulţi dintre noi nu am avea deloc anumite defecte, nu am simţi o aşa de mare plăcere perversă să le remarcăm la ceilalţi, datorită  proceselor  de  rezonanţă  ocultă  care  ne  unesc  în  astfel  de situaţii cu ei. Mizerabila  tentaţie de a-i bârfi sau de a-i calomnia pe ceilalţi se află  în strânsă  legătură cu astfel de aspecte. Faptul că noi remarcăm adeseori la ceilalţi mai ales defectele indică, totodată, că în fiinţa  noastră  se  declanşează  o  bizară  stare  de  rezonanţă  ocultă  cu ceea ce deja există în noi. Studiindu-i cu atenţie şi luciditate pe aceia care  zi  de  zi  sunt  tentaţi  să  bârfească,  să  calomnieze  sau  să defăimeze,  veţi  descoperi,  totodată,  starea mizerabilă  în  care  ei  se complac. Astfel  de  fiinţe  umane  decăzute  ajung  până  la  urmă  să-i judece pe toţi ceilalţi după propria lor stare de perversitate, în care se complac fără  încetare. Evitaţi-i pe aceşti oameni pentru a nu vă  lăsa şi  voi  contaminaţi  de  veninul  lor  perfid  şi  îngrozitor  cu  care  ei urmăresc  să  pângărească  aproape  tot  ceea  ce  este  bun,  frumos  şi spiritual.

71. Legământul  iubitului  care  aspiră  să  devină  un  adorator  perfect: „A  fi  o  mare  iubire.  A  iubi  intens  şi  profund,  fără  măsură.  A  fi întreaga  iubire. A  nu  fi mai mereu  decât  iubire. A  fi  astfel mereu, acum şi pururea, în eternitate."

72.  Adevăratul  tantric  este  şi  rămâne  foarte  fericit  atunci  când împărtăşeşte in mod profund şi cu frenezie, datorită stării perfecte de empatie,  fericirea  intensă  şi  copleşitoare  pe  care  o  trăieşte  clipă  de clipă  iubita  sa. Această  stare  paradisiacă  este  pentru  el  cu  atât mai extraordinară cu cât,  în felul acesta, el descoperă prin  intermediul ei că  are,  din  ce  în  ce  mai  des,  acces  la  misterioasa  dimensiune androginală glorioasă ce se trezeşte in universul lui lăuntric.

73. Atunci  când  aerul  din  jurul  vostru  este  încărcat  cu  o magică  şi misterioasă  electricitate,  atunci  când  furtuna  vuieşte,  urmăriţi  să ascultaţi cu o mare atenţie şi transfigurare zgomotul ritmic al ploii pe acoperiş  sau cântecul  fascinant al vântului  în  frunzişul copacilor ori scurgerea  fermecătoare  a  apei  din  streşini.  Toate  aceste  zgomote inefabile, magice, vă vor putea aminti că natura este plină de taine şi suverană, deoarece ea Îl oglindeşte fără încetare pe DUMNEZEU.

74.  Atunci  când  nu  au  ceea  ce  iubesc,  cei  mai  mulţi  oameni  se mulţumesc să iubească doar ceea ce au.

75.  În adolescenţă,  iubim profund şi  frenetic celelalte  femei care ne merită  iubirea,  mai  ales  pentru  că  ele  se  aseamănă  într-o  anumită măsură  cu  prima  femeie  pe  care,  atunci,  la  începuturi,  am  iubit-o; mai  târziu, ajungem să  le  iubim din ce  în ce mai profund şi frenetic pe femeile care ne merită iubirea, tocmai pentru că ne dăm seama că fiecare dintre  ele  este  într-un mod  inefabil  şi magic diferită de  alta.
Procedând  în  felul  acesta,  ne  apropiem  totodată  de  modul  în  care DUMNEZEU TATĂL  ne  iubeşte  pe  fiecare  dintre  noi. Acesta  este un mare secret, pe care tantricii l-au descoperit în urmă cu mii de ani. Femeia  în care se  trezeşte din ce  în ce mai mult starea de SHAKTI, descoperă şi ea, prin experienţă directă, acest secret fundamental.

76. Dacă  privim  cu  atenţie  în  jurul  nostru  descoperim  că,  de  fapt, fiecare  epocă  are  plăcerile  ei,  starea  ei  predominantă  de  spirit  şi moravurile care îi sunt în mod evident specifice.

77.  Datorită  purităţii  lor  divine  şi  candorii  lor  exemplare,  cel mai adesea, copiii nu au nici  trecut, nici viitor şi mai mereu ei se bucură de un etern prezent. Cei iniţiaţi le urmează întru totul exemplul.

78. Atât  marii  înţelepţi,  cât  şi  marii  iniţiaţi  au  descoperit  că  în realitate  există  un  tainic  punct,  foarte  elevat  în  care DUMNEZEU, arta  adevărată, natura  şi morala nu  fac decât una  şi,  chiar mai mult decât atât, se confundă într-un mod perfect şi inefabil.

79.Plăcerea cea mai  surprinzătoare  şi,  totodată,cea mai delicată este aceea de  a-i genera o  imensă plăcere perfect controlată  şi nesfârşită fiinţei umane pe care o iubim. Atunci  ajungem să trăim la unison cu ea,  prin  empatie  spontană,  starea  copleşitoare  de plăcere  perfect controlată sau de fericire pe care ea o trăieşte.

80. A face o fiinţă umană de sex opus să fie foarte fericită, înseamnă, totodată, a ne oferi, prin  intermediul unei  stări profunde de  empatie ce  apare  în  noi,  starea  sa  intensă  şi  copleşitoare  de  fericire. Procedând de fiecare dată în felul acesta cu fiinţele umane pe care le iubim, singurătatea noastră interioară şi nefericirea iau sfârşit.

81. Viaţa unei  fiinţe umane  este  cu  adevărat  fericită  atunci  când  ea începe printr-o profundă  iubire fără margini, continuă apoi  tot aşa şi se  sfârşeşte  prin  aspiraţie  frenetică,  ce  este  în  mod  preponderent orientată către DUMNEZEU TATĂL.

82.  Există  un  adevăr  fundamental  pe  care  toţi  iubiţii  trebuie  să-l cunoască  şi  să-l  înţeleagă  cât  mai  repede  aşa  cum  se  cuvine:  ÎN CAZUL  IUBIRII      RECIPROC      ÎMPĂRTĂŞITE,      TOATE PLĂCERILE  PERFECT  CONTROLATE,  NESFĂRŞITE  ŞI BINEFĂCĂTOARE  SUNT  ÎNTOTDEAUNA,  FĂRĂ  EXCEPŢIE, EXCELENTE,  FRUMOASE,  POLARIZANTE,  ÎNĂLŢĂTOARE, PURE,  UNIFICATOARE,  GENERATOARE  DE  FERICIRE, DIVINE ŞI LEGITIME.

83. Fiecare dintre noi ar trebui să ne dăm neîntârziat seama că natura umană deţine  în universul  ei  lăuntric o  forţă  tainică  a bucuriei  care este surâsul.

84.  În  imensa  lor majoritate,  femeile  obişnuite  care  nu  şi-au  trezit intuiţia  sesizează  frumuseţea  bărbaţilor  sau  realizează  propria  lor frumuseţe  fără  să  o  înţeleagă.  Femeile  în  care  se  produce  trezirea stării de  SHAKTI  încep  să  intuiască  ce  este  de  fapt  frumuseţea  şi reuşesc să se bucure din ce în ce mai mult de ea ca atare.

85. Nu semăna niciodată arborele  tristeţii  în  inima  ta. Reciteşte mai bine în fiecare dimineaţă, la trezire, cartea bucuriei, evocând intens şi profund un moment copleşitor de fericire exemplară pe care l-ai trăit deja.

86. Nu facem niciodată cu adevărat pace în dragoste fără ca tandreţea pe care o manifestăm faţă de fiinţa iubită să se intensifice.

87. Atunci când iubim profund şi frenetic suntem cu mult mai fericiţi şi  simţim  ceva  înălţător,  inefabil,  copleşitor  şi  emoţionant  în comparaţie  cu  starea  pe  care  o  trăim  atunci  când,  mai  mereu,  ne lăsăm  iubiţi  fără a  răspunde,  totodată, cu  iubire  la  iubirea care ni se dăruie.

88. Extrem de puţine femei îşi doresc să fie iubite bine de bărbaţii pe care îi iubesc. Aproape toate aspiră să fie iubite nebuneşte de bărbaţii pe care îi iubesc.

89.  Atât  timp  cât  fiinţele  umane  pun  accentul  pe  ego  în  cadrul relaţiilor  lor  amoroase,  ele  vor  avea  totodată  felurite  probleme sexuale. Nu  trebuie  să  pierdem  niciodată  din  vedere  că  acolo  unde egoul  predomină  nu-i  iubire,  iar  acolo  unde  iubirea  predomină  cu adevărat şi este fără măsură, egoul poate fi transcens cu uşurinţă.

90. Atunci când încetăm să ne mai minunăm, noi începem totodată să nu mai simţim şi să nu mai credem în forţa cea tainică a vieţii.

91.  Privind  cu  atenţie  în  jurul  nostru  sau  chiar  la  noi  înşine, descoperim că este mult mai dificil să faci de fiecare dată foarte bine dragoste cu transfigurare şi să fii întotdeauna un foarte bun continent decât să faci scene de gelozie.

92. În mod gradat, devin nişte iubiţi perfecţi toţi aceia care caută prin transfigurare  în  tot  ceea  ce  iubesc  fie  o  anumită  perfecţiune,  fie  o anumită  frumuseţe,  fie  o  anumită  bunătate,  fie  chiar  pe DUMNEZEU.

 
(va urma)
 
 
 
Material preluat din ARTA OCULTĂ A ÎMBRĂŢIŞĂRILOR SPONTANE, PLINE DE IUBIRE ŞI PREGNANT MÂNGÂIETOARE, de profesor yoga Gregorian Bivolaru
 
 
Citiți și:
 
yogaesoteric
30 mai 2011
 
 
 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga