Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Străvechea carte chineză a transformărilor, I CHING şi faimoasa dată 21 decembrie 2012

 

Corelaţii matematice şi predicţii elaborate de Terence Mc Kenna

de Maria Nicola

Străvechea profeţie mayaşă despre sfârşitul lumii (calendarul maya „se încheie” cu data de 21 decembrie 2012) este unul dintre cele mai incitante subiecte mai ales acum, la sfârşitul anului 2012. Şi alte tradiţii atribuie acestei date – solstiţiul de iarnă al anului 2012 – o importanţă cu totul specială. În acest articol vă prezentăm o serie de corelaţii interesante între I CHING, cartea chineză a transformărilor şi faimoasa dată 21 decembrie 2012.

I CHING (Cartea transformărilor) este una dintre cele mai valoroase lucrări ale tradiţiei înţelepciunii chineze. Dincolo de aspectele ezoterice, filozofice, spirituale care sunt asociate acestei lucrări, ceea ce este cel mai cunoscut în cazul ei sunt aplicaţiile divinatorii. Într-o definiţie foarte simplă, divinaţia este o modalitate de prezicere a viitorului. Foarte mulţi oameni sunt fascinaţi de metodele divinatorii, căci acestea le dezvăluie într-o manieră explicită unele posibile evenimente viitoare, iar viitorul este pentru omul obişnuit o mare necunoscută. Metodele divinatorii pot să meargă de la tehnici complexe, cu o solidă fundamentare ezoterică (cum ar fi astrologia, tarotul, I CHING-ul), până la metode exotice sau „de bâlci” de genul ghicitului în cafea.

Hexagramele şi prezicerea viitorului

În cazul I CHING-ului, ideea simplificată este că toate modificările care pot să apară în evoluţia evenimentelor se încadrează în 64 de „posibile transformări”, puse în corespondenţă directă cu 64 de hexagrame. Fiecare hexagramă este o sui-generis „cuantă de transformare” şi astfel putem spune că toate evoluţiile posibile ale evenimentelor sunt constituite din secvenţe ale acestor transformări elementare.

Hexagramele au fost elaborate în strânsă corelaţie cu alte aspecte esenţiale ale tradiţiei chineze, mai precis ideea polarităţii – tot ceea ce există se încadrează într-una dintre cele două polarităţi (YIN şi YANG), singurul neutru fiind principiul suprem, TAO. Astfel, cele două principii polare, YIN şi YANG sunt reprezentate grafic printr-o linie întreruptă (YIN) şi o linie continuă (YANG). Combinaţiile elementare ale acestor linii alcătuiesc trigramele (grupaje de astfel de trei linii, combinaţii de YIN şi YANG), care sunt în număr de opt.

Dezvoltarea acestui model a dus ulterior la apariţia hexagramelor, care sunt alcătuite din câte şase linii sau, altfel spus, din câte două trigrame. Există în total 64 de aranjări posibile a celor opt trigrame (sau şase linii), deci 64 de hexagrame. Lucrarea I CHING prezintă fiecare hexagramă, asociindu-i un scurt text de factură ezoterică şi rezonanţe poetice, textul respectiv fiind interpretat în actele de divinaţie.

Tradiţia chineză conţine şi alte texte valoroase care analizează hexagramele din diferite puncte de vedere. Un aspect extrem de interesant este legat de corelaţiile care se pot stabili între ele: unele hexagrame sunt inversele altora (adică, răsturnate), pe când altele (opt în total) sunt simetrice. Un alt aspect esenţial este secvenţa celor 64 de hexagrame: în ce modalitate sunt ele prezentate, care este prima şi care este ultima şi în ce ordine de ansamblu se succed? Fiind vorba de 64 de simboluri diferite, numărul de secvenţe în care le putem aranja este 64! (factorial), număr care este egal cu produsul tuturor numerelor întregi de la 1 la 64, sau altfel spus cu 64 x 63 x 62 x...x 4 x 3 x 2 x 1. Ca să vă faceţi o idee asupra dimensiunii acestui număr, puteţi începe să înmulţiţi numerele întregi... de exemplu, 11! (11 factorial) are o valoare de aproape 40 de milioane.

O metodă simplificată de divinaţie cu ajutorul hexagramelor

Iată o variantă simplă (popularizată în Occident) prin care puteţi experimenta divinaţia (predicţia evenimentelor) pe baza hexagramelor din I CHING. În primul rând, trebuie să vă concentraţi asupra chestiunii care vă preocupă, pentru a intra astfel într-o anumită stare de rezonanţă adecvată care va permite punerea în practică a acestei metode (consacrarea fructelor acestei acţiuni către Dumnezeu Tatăl, aşa cum este ea explicitată în sistemul tradiţional KARMA YOGA, vă poate ajuta enorm pentru a avea rezultate foarte bune). Orice metodă de divinaţie se bazează pe ideea fundamentală că nimic nu este întâmplător şi că există misterioase corelaţii între evenimente. Prin urmare, starea dvs. condiţionează deciziv rezultatul şi această pregătire prealabilă este esenţială. Numai după aceea, veţi recurge la o modalitate simplă de a obţine o hexagramă corelată cu momentul respectiv şi cu chestiunea care vă preocupă.

De exemplu, luaţi trei monede identice şi aruncaţi-le. Pentru fiecare monedă care va cădea cu stema în sus, adunaţi cifra 2, iar pentru fiecare monedă care cade cu banul în sus, adunaţi cifra 3. La fiecare aruncare veţi aduna trei cifre, iar rezultatul va fi par sau impar. Dacă rezultatul este impar, trasaţi o linie continuă (YANG), iar dacă rezultatul este par, trasaţi o linie discontinuă (YIN).

Repetaţi apoi procedeul de încă cinci ori, pentru a obţine toate cele şase linii ale hexagramei. Desigur că este bine să stabiliţi de la bun început în ce ordine veţi lua în considerare aceste şase linii – de exemplu, prima este jos şi apoi le completaţi pe celelalte în ordine, de jos în sus. Atât numele respectivei hexagrame pe care aţi obţinut-o, cât şi textul asociat ei în I CHING sunt răspunsul la întrebarea care vă frământă, doar că desigur el este scris în termeni poetico-filozofici, aşa că aveţi nevoie de intuiţie şi de anumite corelaţii simbolice pentru a-l înţelege...

De la străvechile hexagrame ale tradiţiei chineze la fractali şi computere

Am menţionat anterior că există un număr enorm de moduri în care pot fi aranjate cele 64 de hexagrame – acestea se numesc secvenţe. Tradiţia chineză prezintă două ca fiind cele mai importante. Dintre acestea, cea mai simplă ca logică este ordinea binară care porneşte de la corespondenţa directă dintre hexagrame şi numerele binare cu şase cifre (în care fiecare cifră poate fi doar 0 sau 1, valori corespondente liniilor YIN sau YANG, întrerupte sau continue, din hexagrame), ceea ce ne permite să aranjăm numerele respective în ordine crescătoare, începând cu 000000, continuând cu 000001 etc. Această secvenţă foarte simplă este însă relativ recentă, ea fiind menţionată de-abia în secolul XI al erei noastre (în condiţiile în care tratatului I CHING i se atribuie o vechime de cinci milenii).

O altă secvenţă, considerată a fi mult mai importantă de tradiţia chineză, este atribuită lui Zhou Wen Wang (regele Wen, din dinastia Zhou), estimându-se că a fost elaborată aproximativ în secolul XII înaintea erei noastre. Această secvenţă grupează hexagramele în perechi de două tipuri:
- hexagramele asimetrice sunt grupate în perechi ale opuselor (fiecare hexagramă este cuplată cu hexagrama obţinută prin citirea liniilor în sens invers);
- hexagramele care sunt simetrice sunt grupate în perechi inversate (fiecare linie YIN este înlocuită de o linie YANG şi invers).
Cele 32 de perechi sunt apoi grupate într-o anumită secvenţă, despre care s-au scris mii de lucrări care încearcă să deducă ideea care se află în spatele acestei aranjări.

Un studiu relativ recent (elaborat şi dezvoltat în perioda 1970-1996 de Terence McKenna şi colaboratorii săi) a analizat cu ajutorul computerului 27.000 de secvenţe posibile ale celor 64 de hexagrame şi a arătat că secvenţa regelui Wen are anumite proprietăţi remarcabile. Studiul respectiv detaliază diferenţele care apar de la o hexagramă la alta în cadrul unei perechi şi între două perechi succesive, pe baza modificărilor elementare (o linie care se transformă din YIN în YANG sau invers). O analiză detaliată a secvenţei evidenţiază faptul că aceste succesiuni nu sunt alese întâmplător, ci respectă anumite reguli precise. În plus, o anumită similaritate între începutul şi sfârşitul reprezentării grafice a secvenţei, care apare cu o probabilitate de 1/3770, întăreşte ideea că secvenţa de hexagrame a regelui Wen nu este deloc întâmplătoare. Prelucrări matematice succesive ale reprezentării grafice asociate cu această secvenţă, inspirate din modalităţile de utilizare şi interpretare tradiţionale ale hexagramelor au dus la obţinerea unei curbe de tip fractal (într-un fractal, orice fragment al său este o reproducere la scară a întregii figuri).

„Unda timpului”, un model temporal bazat pe cunoştinţe ezoterice

Mergând mai departe, Terence McKenna a construit un „model computerizat al timpului” – despre modul în care a ajuns la această idee el a scris în articolul Derivation of the Timewave from the King Wen Sequence of Hexagrams (Obţinerea undei temporale din secvenţa de hexagrame a regelui Wen):
„Ideea că timpul este experimentat sub forma unor serii de elemente care se succed într-un anumit flux este dezvoltată pe larg în I CHING. Modelarea temporală din I CHING oferă o alternativă extrem de interesantă perpectivei „duratei plate” a timpului. I CHING-ul vede timpul ca pe un număr de elemente finite, distincte, ireductibile, în acelaşi mod în care lumea materiei este constituită din combinaţii ale elementelor chimice. Pentru înţelepţii taoişti, timpul era compus din 64 de elemente ireductibile. Pe baza relaţiilor dintre aceste 64 de elemente am elaborat un nou model al timpului, care încorporează ideile de conservare şi inovare, considerând timpul ca pe un proces al devenirii.”

La baza modelului temporal elaborat de Terence McKenna se află secvenţa de hexagrame a regelului Wen şi proprietăţile sale, aşa cum au rezultat în urma unei analize computerizate. Terence McKenna şi-a exprimat convingerea că proprietăţile remarcabile ale acestei secvenţe nu pot fi întâmplătoare şi că probabil ea constituie o importantă revelaţie divină, de natură ezoterică şi de aceea este cea mai adecvată pentru a elabora un nou model temporal. Acest model porneşte de la o reprezentare grafică a modificărilor elementare din cadrul secvenţei de 64 de hexagrame. Aşa cum am arătat, ea a fost prelucrată prin aplicarea unor funcţii matematice inspirate din modalităţile de utilizare şi interpretare tradiţionale ale hexagramelor, pentru a obţine o curbă de tip fractal. Aceasta este aşa-numita „undă a timpului”. Mai multe explicaţii despre modul în care a fost obţinută „unda timpului” puteţi citi în primul articol explicativ al lui Terence McKenna, Derivation of the Timewave from the King Wen Sequence of Hexagrams by Terence McKenna, cu precizarea că ulterior teoria sa a fost corectată şi fundamentată matematic riguros de matematicianul John Sheliak. Colaborarea cu inginerul Peter Meyer în perioada 1986-1994 a dus la elaborarea unui software care permite experimentarea acestui model.

„Momentul zero al timpului”, în 21 decembrie 2012

„Unda timpului” este de fapt un grafic care reprezintă „inovarea” (novelty, în limba engleză) în funcţie de timp. Este ideea însăşi a „cuantei de transformare”, a elementelor transformatoare ireductibile dedusă din I CHING. În acest grafic care descrie grafic transformările evolutive care apar de-a lungul timpului (fie în istoria universului, fie în istoria planetei noastre, fie pe un anumit interval mai lung sau mai scurt, precis definit, de timp), se evidenţiază de fapt momentele cu o semnificaţie importantă din punct de vedere transformator. Dacă la nivelul istoriei planetare aceste „momente importante” pot fi apariţia vieţii, apariţia mamiferelor, dispariţia dinozaurilor etc., în cadrul istoriei umanităţii graficul pune în evidenţă războaiele importante, apariţia marilor religii etc.

 

 
Graficul „undei timpului” realizat de Terence McKenna evidenţiază alternanţa unor „vârfuri” de „noutate” (inovare, transformare) şi a unor „minime” de stabilitate (conservare), într-o alternanţă care se accelerează din ce în ce mai dramatic, pentru a ajunge în cele din urmă la un punct care evidenţiază o transformare radicală, fără precedent, care a fost denumit „punctul zero al undei timpului”, care va fi urmat de o epocă de o stabilitate şi o organizare de asemenea fără precedent. Suprapunând unda timpului peste istoria umanitaţii, Terence McKenna a identificat perioada actuală ca fiind acea perioadă de „accelerare a timpului”, caracterizată de o dramatică fluctuaţie a undei timpului, iar „momentul zero” a fost localizat a fi tocmai faimoasa dată de 21 decembrie 2012!
 

Această convergenţă extrem de interesantă poate fi văzută ca un punct de confluenţă al tradiţiei taoiste (pe baza căreia s-a fundamentat acest model) cu cea mayaşă (pentru care data de 21 decembrie 2012 joacă un rol foarte important). Un aspect remarcabil este că la momentul în care a prezentat pentru prima dată această teorie, în 1974, Terence McKenna nu era deloc familiarizat cu tradiţia maya şi prezicerile acesteia. Iată cum a interpretat el ulterior incidenţa „momentului zero” în graficul „undei timpului”: „Această teorie a transformărilor inovatoare (novelty, în limba engleză) sugerează faptul că în data de 21 decembrie 2012, nivelul de transformare la nivel planetar va creşte exponenţial. Nu avem însă niciun indiciu despre natura evenimentelor care se vor produce. Poate fi vorba despre o translaţie în hiperspaţiu, despre un contact cu unele civilizaţii extraterestre, despre o metamorfoză istorică sau o modificare a legilor naturale, dar şi de o explozie solară sau alte evenimente cu caracter catastrofal la nivel galactic.”

Terence McKenna a murit în anul 2000 şi, după moartea sa, nu au mai existat dezvoltări notabile ale teoriilor sale. Ele au revenit în atenţia publicului în ultima perioadă, odată cu apropierea datei de 21 decembrie. Deşi teoriile şi experimentele sale despre unda timpului şi momentul zero al undei timpului sunt fascinante şi dovedesc deseori o intuiţie remarcabilă, există şi voci care le ironizează şi le combat. Un argument adus deseori de oponenţii săi se referă la faptul că Terence McKenna a făcut foarte multe studii legate de substanţele psihedelice şi proprietăţile acestora de a induce stări modificate de conştiinţă (ceea ce a fost interpretat ca şi cum ar fi un „promotor al drogurilor”). Fără a analiza aici aceste aspecte, trebuie să remarcăm că faptul că Terence McKenna era interesat de şamanism şi de substanţele psihedelice naturale este un subiect cu totul diferit de teoria modelului temporal bazat pe hexagramele din I CHING şi unda timpului.

Este deja luna decembrie a anului 2012 – în curând, fatidicul an 2012 (asociat cu diverse profeţii mai vechi sau mai noi despre sfârşitul lumii) se va încheia. Adepţii cei mai înfocaţi ai predicţiilor catastrofice, care îşi imaginează că în jurul datei de 21 decembrie 2012 se vor petrece unele evenimente catastrofale care vor duce la un „sfârşit al lumii” vor trebui să accepte până la urmă faptul că adevărata semnificaţie a acestui moment epocal este complet diferită. Adevărata semnificaţie a datei de 21 decembrie 2012 este aceea a începutului unei perioade de transformări radicale, care poate fi fructificată de fiecare fiinţă umană lucidă pentru a se concretiza într-o remarcabilă evoluţie – sau, la polul opus, va fi resimţită ca un puternic şoc dezechilibrant, generând acute momente de criză. Alegerea ne aparţine, fiecăruia dintre noi.

Pentru mai multe detalii, vă recomandăm conferinţa audio a profesorului yoga Gregorian Bivolaru: Ce ne aşteaptă în realitate atât la data de 21 decembrie 2012, cât şi după aceea, în anii ce vor urma

Citiţi şi:
2012 – anul Apocalipsei sau al Salvării?
Aşa-zisele profeţii privitoare la ziua de 21 decembrie 2012, vehiculate recent de presă, nu au nicio bază reală. Ştirea despre „oracolul Shambalei” care a explodat în 30 octombrie este o ştire contrafăcută de serviciile secrete pentru a crea panică 

yogaesoteric
20 decembrie 2012

 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga