Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Puterea Rugăciunii

 

Vă oferim în continuare două mărturii ce au fost publicate în Formula AS, care atestă puterea vindecătoare a rugăciunii sincere, făcute din inimă.
 
Slavă lui Dumnezeu pentru toate

Venit-am pe lume prunc slab şi neajutorat, dar îngerul Tău şi-a întins aripi luminoase păzindu-mă din leagăn.” Aşa începe Acatistul Slavă lui Dumnezeu pentru toate. „Cât e de bine să fii oaspete pe acest Pământ”, spune mai apoi. „Slavă Ţie pentru oamenii întâlniţi după planul Proniei Tale, pentru dragostea celor dragi, pentru blândeţea animalelor. Pentru fericirea de A TRĂI, de A NE MIŞCA şi A CONTEMPLA lumea!

E foarte, foarte frumos acest acatist! Îmi amintesc cum la trecerea dintre ani, în noaptea Anului Nou, după urări şi îmbrăţişări, am tras un bilet pe care scria: „Nu vă împovăraţi cu nicio grijă. Ci, întru toate, prin închinăciune şi rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu”. Un text biblic pe care aveam impresia că-l înţeleg, dar în acelaşi timp, şi că nu îl înţeleg. Nici nu m-aş fi gândit atunci la zilele de rugăciune care vor urma. Poate că nici acum, la jumătatea anului, nu-l înţeleg pe deplin. Anul a început cu probleme de sănătate ale părinţilor mei. Mai întâi tata, în ianuarie, apoi, în luna februarie, mama. Operaţii, tumori maligne. Mă gândeam cumva, cu nostalgie, la bătrâneţile lor liniştite. Însă acum sunt bine, bine în general, şi mă bucur şi-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru fiecare zi petrecută cu ei.

Aşa am ajuns să „cunosc” şi să mă gândesc la sfinţi ca la nişte „prieteni cereşti”. Pe Sfântul Luca al Crimeii l-am „întâlnit” într-un film despre viaţa lui. Apoi am citit cartea cu minunile şi acatistul. Într-o bisericuţă din Complexul Studenţesc i-am găsit moaştele. Apoi, într-o zi, o călugăriţă mi-a oferit o icoană cu Sfântul Luca. Iar eu am tresărit, gândindu-mă că nu poate fi o coincidenţă. Că, de altfel, coincidenţe nu există... Maica Domnului Pantanassa, Sfântul Nectarie, Sfântul Patapie, toate le-am descoperit pe rând şi rugându-mă am simţit, uneori, cum lucrează... harul.

Prin oamenii pe care i-am întâlnit. Printr-o schimbare de ultim moment, prin atitudinea medicilor (da, trebuie să ne rugăm mai întâi pentru ei). Încerc să spun că toate acestea, menţinute cu efort, între bucuria de „A FI” şi ispita deznădejdii, mă fac să văd lucrurile altfel: lipsa bucuriei în loc de mulţumire, dorinţe care se tot înmulţesc, relaţii între oameni şubrezite de lipsa comunicării. Văd cât de multe aşteptări avem de la ceilalţi şi cât de puţină iubire de oferit. Şi mă întreb: cum să dăruiesc din puţinul pe care-l am? Cam aşa: din puţinul pe care-l ai, dacă îl oferi, puţinul dat se reface de la Dumnezeu, devenind cumva „destul”.

Mulţumesc Sfântului Nectarie, Sfântului Luca al Crimeii, Maicii Domnului pentru tot ajutorul dăruit părinţilor mei. „Primeşte mulţumirile noastre, pentru toate darurile TALE şi fă-ne vrednici de binefacerile TALE”, aşa cum spune acatistul.

Mulţumesc Formulei AS, pentru lumina pe care o emană, pentru că mi-a făcut cunoscute puterile tămăduitoare ale sfinţilor, plante de leac şi terapeuţi minunaţi. Să aveţi zile binecuvântate!

Niculina, Cluj-Napoca


„Au trecut opt ani şi sunt viu”

Fiind un fidel cititor al revistei dumneavoastră [Formula AS, n.n.], nu am putut trece cu vederea cazurile prezentate la rubrica Spiritualitate, cazuri de boli grave, ale unor persoane care s-au vindecat prin „puterea rugăciunii”. Un asemenea caz doresc a împărtăşi şi eu celor aflaţi în suferinţă, în ideea că le va fi de folos.

Era o zi de toamnă cu burniţă şi ceaţă deasă şi mai bătea şi un vânt rece, de-ţi pătrundea până în măduva oaselor – un tablou natural în deplin acord cu starea mea sufletească, întrucât mă duceam la un control medical, de la care nu ştiam ce să aştept. Aveam o răguşeală în gât de câteva luni şi nu mă slăbea deloc. Pe deasupra, mai şi oboseam la cel mai mic efort sau la urcarea unei cât de mici pante. Controlul medical, sumar, bineînţeles, s-a finalizat cu o reţetă cu care m-am dus la farmacie.

La citirea reţetei, farmacista m-a privit şi a dat din cap compătimitor, gest din care am înţeles că era ceva mai grav decât bănuiam – o simplă răguşeală. Îmi era şi frică să pronunţ numele afecţiunii de care presupuneam că sufăr.

Simţeam că eram singur în această grea încercare! Ba nu! Nu eram singur! Şi în acel moment, gândul m-a îndreptat spre ajutorul dumnezeiesc. Odată ajuns acasă, fără a spune nimănui nimic, am îngenuncheat în faţa icoanelor Maicii Domnului şi a Domnului Iisus Hristos şi în fiecare zi rosteam cu credinţă cele trei rugăciuni: Tatăl nostru, Împărate ceresc şi Crezul, fiecare de câte trei ori, din noiembrie şi până în ianuarie, când lucrurile au luat o altă întorsătură.

Din ziua aceea, lupta cu cancerul la gât (căci aceasta era boala mea!) n-a mai fost o sperietoare, ci o luptă pe care am abordat-o cu încrederea că o pot învinge. Această încredere nu m-a părăsit nici chiar în ianuarie când, vrând să elimin o flegmă, s-a declanşat o hemoragie aproape de neoprit. Dar Dumnezeu mi-a fost aproape şi de această dată şi le-a aranjat cum era mai bine: maşina unui vecin era acasă, salvarea spitalului din preajmă nu era plecată în cursă. Orice derapaj din acest circuit ar fi fost sfârşitul pentru mine! Atunci totul se măsura în secunde.

Drumul până la spitalul din oraş a fost drumul dintre viaţă şi moarte, dintre „A fi sau a nu fi”. Mă luptam din răsputeri să-mi păstrez fărâma de viaţă ce-mi rămăsese. În această zbatere de supravieţuire, am mai putut zări în faţă o mare de lumini. Se însera. Dar nu numai atât: mă apropiam de oraş, iar aceasta însemna atunci speranţa mea. Auzeam doar ţipătul asurzitor al salvării, căci luminile se stingeau în faţa ochilor mei, una câte una, cu fiecare metru parcurs. Am fost conştient până când am fost urcat într-un cărucior şi apoi: Beznă!

Dar Maica Domnului m-a ajutat şi acum, căci medicul de gardă în seara aceea era medic chirurg O.R.L., dr. Andrieş, şi el mi-a dat drumul respiraţiei. Altfel, totul ar fi fost în zadar! La apăsarea unui deget pe piept, am deschis ochii şi l-am auzit exclamând fericit: „Ai pe cineva Sus!”.

Am avut pe cineva Sus, i-aş fi răspuns, dacă aş fi putut, căci pe tot drumul zbaterii mele mi s-a citit Acatistul Sf. Acoperământ al Maicii Domnului. De la acest spital şi până la Iaşi, a fost iarăşi o cursă contracronometru. După ce am strâns o noapte întreagă tot frigul unei ierni geroase, o aşezare pe colţul unui pat al unei camere încălzite din Secţia de recuperare a Spitalului „Sf. Spiridon” din Iaşi mi s-a părut a fi cea mai mare fericire din lume! Şi atunci m-am gândit: cât de puţin îi trebuie unui om aflat în suferinţă ca să fie fericit!

Dar pentru toate suferinţele există şi o compensaţie, când ceri cu credinţă ajutor lui Dumnezeu. Şi ajutorul mi-a apărut în persoana profesorului doctor Cezar Dinu (Dumnezeu să-l odihnească!) care, prin felul său familiar de-a mă întâmpina, fără să ne fi cunoscut vreodată în viaţă, mi-a dat încredere şi curaj, făcându-mă să aştept operaţia fără nicio teamă.

De asemenea, înaintea operației am citit Acatistul Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul, făcătorul de minuni, iar una dintre fiicele mele a pictat icoana Sfântului Părinte din Lampsakos. Și minunea s-a petrecut, căci eu, cel care mă înfioram când auzeam vorbindu-se de operație, o așteptam acum fără nicio strângere de inimă. Ceva inimaginabil! Și în afara faptului că operația a reușit fără nicio problemă, n-am făcut nici chimiotareapie, cum prevăd regulile medicale.

Au trecut opt ani de la operație și nu am avut nicio complicație. Sunt sănătos, datorită puterii rugăciunii. În semn de mulțumire pentru ajutorul dumnezeiesc primit, citesc în fiecare zi Acatistul Sfântului Nectarie și Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului. Prin ajutorul lui Dumnezeu, care lucrează prin sfinții săi, prin rugăciuni făcute cu credință din toată inima, cu evlavie, cu smerenie și umilință, El ne va veni totdeauna în ajutor.

Sursa: Formula AS


Citiți și:
Știința confirmă puterea de vindecare a rugăciunii
Rugăciunea
Credinţa în Dumnezeu, susţinerea ghidului spiritual şi practica yoga m-au vindecat în mod miraculos
 

 

yogaesoteric
15 noiembrie 2015

 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga