2. Oglinda tulburătoare a unui spirit eliberat

Cu toate că auzisem vorbindu-se despre Yoga Swami, existau în mine mai multe motive pentru care nu resimţisem încă niciodată un impuls irezistibil să merg să-l vizitez, până în momentul întrevederii mele cu el.

În primul rând, în acea perioadă trebuie să recunosc sincer că nu aveam efectiv cu ce să plătesc călătoria cu trenul până la Jaffna, care se află tocmai la extremitatea nordică a Ceylonului; apoi, eu consideram şi atunci ca şi acum, că trebuie să-l descoperi pe Dumnezeu sau ADEVĂRUL SUPREM prin tine însuţi, deoarece în afara ta nici un intermediar, oricât de bine intenţionat ar fi el, nu te poate ajuta cu adevărat, suficient de mult în această privinţă. În sfârşit, un alt motiv important pentru mine era că Yoga Swami respingea majoritatea vizitatorilor dacă nu erau pregătiţi lăuntric din punct de vedere spiritual.

Multe persoane mărginite şi comune îl considerau din păcate pe Yoga Swami ca pe un simplu ghicitor, având mai ales darul de a face preziceri uluitor de exacte referitoare la ceea ce se va întâmpla cu ele în viitor. Într-o anumită perioadă, Yoga Swami avea o sumedenie de vizitatori zilnic, care îl asaltau permanent din zori şi până-n seară. Ei veneau uneori să-l vadă numai pentru a-i prezenta diferite probleme care nu aveau nici o legătură cu spiritualitatea, dintre care unele erau banale şi personale.

Cei care erau (în ultima vreme când Yoga Swami era mai puţin abordabil) – suficient de privilegiaţi pentru a fi primiţi de el pentru o întrevedere personală, se considerau de obicei de două ori binecuvântaţi. Unii dintre cei mustraţi pe drept de Yoga Swami, datorită greşelilor pe care încă le mai făceau, se considerau chiar pedepsiţi spiritual.

Când Yoga Swami dorea cu tot dinadinsul să evite un vizitator nedorit sau inoportun, era ştiut că putea să dispară instantaneu sau chiar să devină invizibil pentru perioade destul de lungi de timp. O explicaţie interesantă a conduitei stranii şi în alte nenumărate direcţii a lui Yoga Swami este următoarea.

Conştiinţa fiinţelor umane mărginite şi comune care se află în sclavia ignoranţei se găseşte mai mereu într-o stare de animaţie sau agitaţie – cu alte cuvinte animate, care predominant este determinată de karma (sau condiţionările destinice, fatale pentru cel ignorant) individuală. Această karma nu este altceva decât totalitatea reacţiilor ce apar datorită acţiunilor noastre anterioare ce generează nenumărate influenţe subconştiente, psihice şi mentale, care condiţionează în mod specific conştiinţa, care astfel înlănţuită se opune clipă de clipă eliberării.

Aceşti factori psihologici inferiori şi reziduali se unesc pentru a crea iluzia falsului „eu” sau, cu alte cuvinte, a egoului. Fiinţele complet eliberate, dimpotrivă, trăiesc permanent o stare de pură conştiinţă beatifică, perfect lucidă şi detaşată, datorată depăşirii şi transcenderii eliberatoare a acestei cochilii a egoului efemer şi închistat.

Ar fi corect să se descrie starea de eliberare ca o liniştire perfectă a conştiinţei ce determină o stare de non-agitaţie sau non-animare deoarece totdeauna o conştiinţă eliberată nu este niciodată animată sau condiţionată de KARMA. Întrucât o conştiinţă eliberată spiritual este, metaforic vorbind, imobilă, întocmai ca o oglindă perfectă, ea poate fi tocmai prin aceasta dotată cu o forţă de animare sau de impuls ce provine prin reflexie empatică, de la o conştiinţă neeliberată încă, care este în mod necesar caracterizată de agitaţia pe care o determină karma individuală. Printre altele, o conştiinţă total eliberată spiritual are avantajul de a acţiona totdeauna ca o oglindă clară în care o conştiinţă egotică, limitată şi neeliberată se poate vedea exact aşa cum ea este în respectivul moment în realitate.

În acest sens, dacă adeseori lui Yoga Swami părea că-i lipseşte o personalitate stabilă, aceasta decurgea totdeauna implicit prin faptul că „personalitatea” sa dobândea printr-o perfectă oglindire empatică, temporar, caracteristicile predominante ale personalităţii vizitatorilor săi.

Nu este, prin urmare, deloc surprinzător dacă cunoaştem aceste aspect esenţial, că persoanele foarte mândre găseau şi considerau în mod invariabil că încă de la prima întâlnire Yoga Swami se comporta cu ele într-o manieră foarte arogantă. Acelora obsedaţi de temeri şi nelinişti aberante, atitudinea lui Yoga Swami le părea timidă şi chiar temătoare.

Un sannyasin (aspirant spiritual în YOGA la indieni) – din sudul Indiei i-a recitat odată lui Yoga Swami o strofă din Bhagavad-Gita pentru a-i solicita anumite lămuriri asupra sensului. Imediar Yoga Swami a repetat plin de umor strofa respectivă cu modificări semnificative şi abile jocuri de cuvinte referitoare la anumiţi termeni, încât versurile sacre, pline de înţelepciune, au căpătat brusc o semnificaţie profund erotică. Yoga Swami reacţionase pur şi simplu, în acest caz, la imaginile sexuale puternic refulate ce se aflau ascunse în subconştientul îmbâcsit de convenienţe al acelui aspirant.

În consecinţă acel ascet, întocmai ca mulţi alţi vizitatori ai lui Yoga Swami a fost nu numai iritat dar şi jenat şi s-a supărat, desconsiderându-l pe Yoga Swami. Într-un anumit sens Yoga Swami acţiona adeseori întocmai precum un maestru ZEN care trezeşte oamenii din somnul inconştienţei în care se complac adesea, dându-le un şoc pe măsura stării lor de larvaritate în care se află.

Oamenii din Jaffna veneau adeseori către Yoga Swami cu un curios amestec de veneraţie, afecţiune, respect, dragoste şi teamă. Unii dintre ardenţii săi admiratori păreau adeseori că mai mult se tem de el decât îl iubesc. Înţelepţii spun adesea că „FRUMUSEŢEA CA ŞI URÂŢENIA SE AFLĂ ÎN OCHII PRIVITORULUI”. Yoga Swami acţiona şi reflecta ca o oglindă, cu o stranie fidelitate, ceea ce se afla în ceilalţi.

Pentru a fi primit de Yoga Swami trebuia cel mai adesea să te apropii de el detaşat complet de cele lumeşti. Fără a mai lăsa să predomine în tine nici un motiv secret, nespiritual, oricare ar fi acesta. Această stare sublimă a minţii în care conştiinţa ajunge să fie mult mai pură, fără o motivaţie vulgară, îmi părea aproape inaccesibilă, fiind pentru mine, cel de atunci, un zenit al spiritualităţii.

Într-adevăr, dacă am putea, oricare dintre noi, ajunge fie chiar şi pentru câteva zile această stare sublimă de conştiinţă purificată, nu am fi şi noi înşine un Yoga Swami? În această direcţie acum trebuie să recunosc că lipsa de încredere în capacitatea mea lăuntrică de a-l înfrunta şi aborda pe Yoga Swami, absolut fără nici un motiv bine definit, într-o stare clară de detaşare de cele lumeşti, a fost şi ea un  motiv important care m-a făcut în mai multe rânduri să-mi înfrânez dorinţa de a-l vedea.

Înapoi            Continuare

yogaesoteric.net

Also available in: English