de profesor yoga Nicolae Catrina
Unele fiinţe umane produc răul întocmai cum albinele produc mierea.
William Golding
Am zis odată şi o mai repetăm: printre cele mai mari neplăceri ale vieţii omeneşti se află desigur şi polemizarea cu minţi ciudate, radicale, care pe lângă evidenta lipsă de judecată se mai „bucură” şi de „darul” relei credinţe.
Ion Luca Caragiale.
Întotdeauna, acela care caută numai petele în Soare, scormonind prin mintea sa perversă doar să critice,
va găsi ceva de criticat chiar şi în Paradis.
Profesor yoga Gregorian Bivolaru
Citiți a doua parte a acestui articol
La fel de mizerabilă este şi povestea inventată a acelei fete care zice-se ar fi fost la Grieg și care ar fi fost, chipurile, de-a dreptul șocată de tratamentul la care ar fi supus-o Grieg. Aceste aşa zise „relatări” în mod vădit tendenţioase ne amintesc de ceea ce s-a petrecut cu o altă cursantă din Italia, Anna Invidia, care după ce a fost manipulată cu abilitate de Virgil Cătălin să facă unele aşa zise „mărturii şocante” (dar care în realitate erau mincinoase), respectiva persoană şi-a dat seama că a fost manipulată şi la un moment dat chiar a făcut o mărturie publică, pe care a înregistrat-o video împreună cu iubitul ei, care și el urma cursurile lui Virgil Cătălin. Ulterior, respectiva înregistrare a fost difuzată şi cu acea ocazie s-a aflat modul mizerabil (chiar machiavelic, am putea spune) în care Virgil Cătălin a procedat, determinând-o pe acea cursantă să facă unele mărturii care nu erau adevărate. După o anumită perioadă de timp (câteva luni) de la respectivele „mărturii”, Anna Invidia a conştientizat însă modul viclean în care Virgil Cătălin a manevrat-o şi mărturia ei ulterioară este semnificativă şi totodată revelatoare. Respectiva înregistrare (în care Anna Invidia demască manipularea la care a fost supusă de către Virgil Cătălin) va fi difuzată în curând și în România iar în felul acesta adevărul va ieşi la iveală şi în această direcţie și, mai mult decât atât, va fi edificator pentru toată lumea machiavelismul de care Virgil Cătălin a dat și dă dovadă. De altfel, ceea ce descoperim în scrisorile lui pline de minciuni și de insinuări abjecte arată că la maestro Virgil-Pinocchio machiavelismul a devenit deja o obişnuinţă şi chiar o a doua natură.
…sfârşeşte tocmai de lupii din imaginaţia sa perversă
Putem afirma, cu anticipaţie, că atunci când veţi viziona respectiva înregistrare pe care Anna Invidia a făcut-o împreună cu iubitul ei (şi în care mărturiseşte în mod sincer cum a fost manipulată şi determinată să mintă pentru a-l defăima în felul acesta pe profesorul yoga Gregorian Bivolaru) veţi putea realiza că Virgil Cătălin a acţionat cu multă viclenie și într-un mod manipulator și cu acea fată la care el se referă în scrisorile sale, întocmai aşa cum a acţionat și cu dl Suryananda. Aşa cum şi pe dl Suryananda a urmărit să-l sperie cum că „ceva nu este în regulă cu MISA” şi pe acea fată a manipulat-o şi a determinat-o apoi să afirme public cum că „ceva este în neregulă cu Grieg”.
În paranteză fie spus, Pinocchio-Virgil se agață cu disperare de ideea că, în articolul postat pe pagina noastră de web, apare scris că el l-ar fi „amenințat” pe dl Suryananda și se cramponează (deloc întâmplător) de interpretarea directă a acestui cuvânt, relatând cât de stupefiat a fost el când a citit aceasta și cum l-a sunat imediat pe Suryananda ca să-l întrebe dacă s-a simțit cumva amenințat etc.; ori, pentru toţi cei care au citit acel articol, este cât de poate de evident că de fapt colegii de la „yogaesoteric” care l-au realizat au avut în vedere o amenințare indirectă: Pinocchio-Virgil, cu aerul că îi voia binele lui Suryananda, a urmărit de fapt să-l sperie pe acesta cu tot felul de fantasmagorii despre MISA, în primul rând cu gogorița infectă că „MISA are probleme cu justiția”, când în realitate, așa cum știm foarte bine cu toții, școala de yoga MISA (și mentorul ei spiritual, profesorul de yoga Gregorian Bivolaru) nu au probleme cu justiția ci cu injustiția, și cu abuzurile și nedreptățile la care au fost (și încă mai sunt) supuși de către autoritățile române numeroși yoghini… numai pentru faptul că practică yoga!
Altfel spus, să afirmi că MISA are „interminabile probleme cu justiția” (și că acesta ar fi, chipurile, și motivul principal pentru care Cătălin Virgil ar fi plecat de la cursurile MISA), este o nu doar mizerie incalificabilă dar și o insultă pestilențială la adresa tuturor yoghinilor din România care au fost traumatizați în timpul abuzurilor, persecuțiilor, discriminărilor și fărădelegilor la care au fost supuși începând cu data de 18 martie 2004! Este totodată o batjocură la adresa tuturor acelor specialiști, sociologi și alți cercetători (printre aceștia aflându-se dl Gabriel Andreescu, președintele APADOR CH, specialistul Karl Erik Nylund, doctor în teologie și expert în problema sectelor și mulți alții) care, studiind cu atenție și obiectivitate acele evenimente precum și școala de yoga MISA, au denunțat ulterior public abuzurile, încălcările flagrante ale drepturilor omului și nedreptățile neîncetate la care au fost și încă mai sunt supuși practicanții yoga din România. Este de asemeni o batjocură, din partea lui Virgil-Pinocchio cel tupeist, chiar și la adresa justiției suedeze, care a stabilit că profesorul de yoga Gregorian Bivolaru nu poate avea parte de un proces corect în România și că împotriva sa au fost făptuite nenumărate nedreptăți și abuzuri, care îi pun în pericol însăși viața și, ca urmare, i-a fost acordat statutul de azilant politic. În fața unor dovezi atât de zdrobitoare ale caracterului vădit politic, de „justiție la ordin”, al acestor persecuții și, mai nou, hotărâri judecătorești (ne referim aici la procesul profesorului Gregorian Bivolaru), numai un individ cu inima împietrită şi lipsit de cel mai elementar simț al dreptății sau care este marcat de o imensă lașitate poate să spună că MISA are „interminabile probleme cu Justiția”, ca și cum toate aceste probleme ar fi de fapt chestiuni reale, ce sunt instrumentate fără nicio excepţie de o Justiție corectă! Tare prost şi plin de răutate trebuie să fii pentru a crede așa ceva!
Maestro Cătălin: vrăjitorul de vrăjeli
Ne întrebăm de asemeni, oare de ce Pinocchio-Virgil se face acum că uită faptul că exact acolo la el, în Italia, în anul 2004 o altă şcoală spirituală, cunoscută sub numele de Ananda, a fost de asemenea supusă unei descinderi a 80 de carabinieri înarmaţi, care sub acuzaţiile (nedovedite niciodată!) de transformare în sclavi a membrilor grupării, de spălare de creiere, de trafic de persoane şi de consum de droguri, au efectuat percheziţii şi au confiscat computerele şi banii asociaţiei, iar liderului acelei grupări, Swami Kriyananda, i s-a intentat un proces pentru corupere de minore. Deşi niciuna dintre acuzaţii nu a putut fi probată vreodată, cazul a fost intens mediatizat, presa italiană lansând și propagând – întocmai ca și presa mincinoasă şi manipulatoare din România – tot felul de acuzaţii care mai de care mai aberante, ce au avut în realitate scopul ascuns de a discredita respectiva grupare şi de a o distruge.
Una dintre „cheile” de înțelegere a acestei afirmații efectiv infecte a lui Virgil Călin ne este dată de o altă remarcă a sa, care ne apare ca fiind deosebit de semnificativă în acest context. Mai precis, vrând să explice de ce este, zice-se, bietul de el, atât de persecutat și „atacat” de profesorul yoga Gregorian Bivolaru și de MISA, ne spune că a fost ales el acum drept „țintă”, deoarece „nu mai ține vrajeala cu masonii cei rai”. Altfel spus, tot ceea ce se știe la ora actuală, şi care este atât de zguduitor, despre francmasoneria mondială (inclusiv în Italia, unde a existat chiar un mason celebru: Leo Zagami, care a avut gradul 33 în faimoasa lojă Propaganda Due, din care după cum ştim cu toţii a făcut parte și Ceaușescu, și care la momentul potrivit el – Leo Zagami – a dezvăluit public o parte dintre mizeriile și netrebniciile strigătoare la cer care se petrec în cadrul lojilor francmasonice); toate dezvăluirile care au apărut cu sutele inclusiv în presa din România cu privire la acțiunile malefice ale francmasoneriei, iată că „marele” Virgil-Pinocchio le desființează într-o singură propoziție! Prin urmare, toate aceste teribile adevăruri zguduitoare referitoare la francmasoneria mondială nu sunt, în opinia acestui expert în pizza, decât niște… „vrăjeli”!
Actualmente nu ştim dacă această imensă „perlă” i-a scăpat lui Pinocchio-Virgil numai din prostie sau dacă mai sunt și alte motive aici, de natură ascunsă. Cert este că prin această afirmație Virgil Cătălin își dovedește încă o dată nulitatea… multilateral dezvoltată.
Mai există și alte minciuni sfruntate pe care Virgil-Pinocchio le îndeasă prostește în scrisorile sale, însă ele nu sunt chiar atât de grave precum cele pe care le-am menționat în această analiză. De aceea, nu le vom mai prezenta aici în detaliu, mai ales pentru că orice cursant al școlii noastre de yoga știe foarte bine care este adevărul în acele privințe. Spre exemplu, pretinsa „obligativitate a ascultării relatărilor colegilor care puteau să dureze chiar și ore în șir”, sau pretinsa „denaturare, in multe cazuri totala, a invataturilor yoghine autentice” și alte asemenea găselnițe și prețiozități ridicole sunt simple afirmaţii mincinoase care nu sunt susţinute de nici un argument. Altfel spus, este ca şi cum am spune noi despre Pinocchio Virgil Cătălin că este un extraterestru. Toate aceste mizerii pe care Virgil Cătălin le lansează sunt de fapt afirmaţii gratuite, speculaţii dorit-senzaţionale, lipsite de orice temei.
Un înţelept poate face pe prostul, dar un prost nu poate face pe înţeleptul
Dacă ar fi să sintetizăm toate elementele care l-au condus gradat pe Virgil Călin în situația jalnică în care se află acum, am putea spune că miezul problemelor lui îl constituie, așa cum se poate remarca la o citire atentă a scrisorilor sale, orgoliul uriaș pe care îl are și care l-a făcut să fie extrem de deranjat de faptul că, în mod constant și sistematic Grieg, acționând în acest sens ca un adevărat ghid spiritual, a urmărit să-i evidenţieze apariţia acestui orgoliu exacerbat, obiectivându-i-l cu luciditate pentru a-l ajuta la vremea respectivă pe Cătălin să se transforme în ceea ce Cătălin pretindea că este: un yoghin. În acest sens, iată ceea ce – ne mărturiseşte chiar Cătălin – a constituit factorul declanșator al plecării sale de la cursurile acestei școli de yoga: nu a fost vorba (așa cum ne-am putea aștepta) de unul sau altul dintre diferitele aspecte pe care le invocă (drept argumente împotriva MISA) de-a lungul scrisorilor sale, ci de o simplă remarcă ironică la adresa lui, pe care i-a relatat-o zice-se o fată şi imediat după aceea reacţia lui Virgil Cătălin a evidenţiat o adevărată explozie de orgoliu care a anulat instantaneu pentru el tot ceea ce el trăise sau simţise la toate exemplificările la care a participat în cadrul şcolii de yoga MISA. Iată cum îşi justifică chiar Virgil Cătălin această evidentă explozie de orgoliu exacerbat: „Acesta a fost momentul in care am spus: gata! A fost picătura care a umplut paharul”. Dincolo de aparenţe, se poate spune că într-adevăr, acesta a fost pentru Virgil Cătălin „momentul adevărului” și, cu acea ocazie, acest pseudo-maestru s-a dovedit a fi în cele din urmă cu totul incapabil să înțeleagă faptul că a te transforma cu adevărat și a te realiza din punct de vedere spiritual înseamnă cu mult mai mult decât a face o pizza.
Veţi putea vedea cu toţii, peste maxim zece ani sau poate chiar mai devreme, ce se va alege până la urmă de pseudo-maestrul Pinocchio Virgil Cătălin, căci după cum se poate observa pe baza faptelor care le-am expus aici, semnele lunecării sale într-o stare de cumplit regres, într-o evidentă orbire spirituală, în minciună, în ură exacerbată şi în dorinţa îndârjită de răzbunare sunt cvasi-evidente acum la el, deși a avut şansa să descopere această cale spirituală, însă acum se comportă într-un mod ce evidenţiază sminteala şi starea demonică în care încetul cu încetul a alunecat. Dacă Virgil Cătălin ar fi fost întrebat, la câteva luni după ce a descoperit această şcoală spirituală: „ce ai să te faci dacă până la urmă ai să devii duşmanul plin de ură al acestei şcoli de yoga și, mai mult decât atât, vei urmări cu îndârjire după aceea (din cauza urii tale imense şi gratuite) să-l distrugi pe acela care aici şi acum te ajută, comportându-se de fiecare dată faţă de tine plin de iubire divină şi omenie?” suntem siguri că atunci Virgil Cătălin ar fi răspuns că aşa ceva nu se va petrece cu el niciodată!
De aceea, în finalul acestei analize, după toate faptele pe care le-am expus și care demonstrează cu prisosință că Virgil Cătălin Călin este un mare mincinos și un machiavelic resentimentar, mai oferim o mărturie care considerăm că este zdrobitoare și care spulberă fără drept de apel toate însăilările gogonate și viclene ale acestui jalnic Pinocchio. Ironia divină este că această semnificativă mărturie provine de la nimeni altul decât de la însuși… Virgil Cătălin Călin!!
Într-adevăr, este vorba de o relatare pe care Virgil Cătălin a făcut-o din proprie inițiativă, de bună voie și nesilit de nimeni, în anul 2002 și care a fost publicată în numărul 32 (din luna februarie) al revistei Yoga Magazin. Iată ce dorea el să ne spună atunci și care contrazice flagrant tot ceea ce el ne spune acum, în scrisorile sale pline de minciuni:
Primul meu contact cu yoga a fost în jurul vârstei de 14-15 ani. Într-o vacanță mă aflam în vizită la fratele meu. El exersa diferite tehnici yoga după instrucțiunile oferite într-o carte și astfel am realizat împreună o ședință de asana-e. Cu toate că ce scria în acea carte nu avea prea multe în comun cu ceea ce înseamnă o adevărată ședință de asana-e, s-au simțit totuși unele efecte.
Dar adevărata apropiere de yoga a apărut la câțiva ani după aceasta experiență, după o scurtă întâlnire cu Grieg (prof. yoga Gregorian Bivolaru). Ajuns în fața sălii de curs și în timp ce așteptam încheierea cursului, percepeam o stare nemaitrăită de mine până atunci. Era un sentiment de expansiune, de contopire în nemărginit. Ceea ce m-a uimit era ca se producea un fenomen nemaiîntâlnit de mine până atunci și astfel interesul meu pentru acest curs a crescut enorm.
Văzându-l pe Grieg, el mi-a adresat primele cuvinte, care și acum sunt la fel de vii în conștiința mea, întocmai ca în acele clipe, spunându-mi foarte ferm că peste doi ani voi deschide un curs de yoga în Italia, fapt care ulterior s-a și produs. Nu pot să nu recunosc că am fost uimit de această afirmație gândindu-mă că atunci încă nu practicam yoga. Îmi amintesc totuși foarte clar că în acel moment am simțit că renasc, că trăiesc cu adevărat.
Acum, fiind instructor, înțeleg cuvintele lui Grieg când spunea că învățându-i pe ceilalți ne învățăm pe noi înșine. Faptul de a preda altor oameni, de a le împărtăși cunoștințele asimilate în urma anilor de practică a acestui curs (organizat de MISA) te face sa trăiești plenar starea de canal a manifestării divine. … O nesfârșită bucurie sunt pentru mine inițierile în Marile Puteri Cosmice, fiecare meditație proiectându-mă într-o nouă lume plină de încântare.
De cele mai multe ori, în timpul practicii yoga, și chiar în viata de zi cu zi, simt în urma invocării o stare plenară de comuniune și identificare cu maestrul meu (Grieg). Din acest punct de vedere, meditațiile de comuniune cu el sunt copleșitoare și sunt cele pe care le prefer. Acest aspect l-au perceput și unii dintre cursanți, afirmând că în timpul acestor meditații simțeau pregnant prezența lui, iar în ceea ce mă privea unii afirmau că identificarea mergea până la punctul în care se vedea chiar și fizic o anumită asemănare.
Mă gândesc la tot ceea ce sistemul yoga ne oferă și îmi dau seama că este un mare merit și o mare grație pentru toți cei care urmează acest curs. Deși la fel de accesibil pentru oricine, nu toți oamenii practică yoga. Ca și cum cei aflați în mișcarea spirituală [MISA, n.n.] sunt ființe alese de o mână nevăzută și aduse pe această cale și, simțind astfel, mă bucur că fac parte dintre cei aleși. 
Suntem convinși că bietul Cătălin Călin a uitat cu desăvârșire de această relatare (pe care el însuși a ținut atunci să o facă publică), în care nu numai că ne prezintă o imagine plină de puritate și de candoare a contactului său cu cursul nostru de yoga și cu profesorul de yoga Gregorian Bivolaru, dar în același timp ne spune cu totul și cu totul altceva decât afirmă acum, după doar 10 ani de la momentul în care ne-a oferit această mărturie.
Astfel, deși el acum încearcă din răsputeri (dar fără succes) să ne convingă că ar fi susținut cursuri de yoga înainte să îl cunoască pe Grieg, iată că în 2002 ne spunea exact contrariul: că, la sugestia lui Grieg și spre marea lui uimire, el a început să predea yoga de-abia după doi ani de la prima sa întâlnire cu Grieg și cu școala de yoga MISA! Nici vorbă deci de aşa-zisele sale cursuri de yoga de dinainte de a fi instructor MISA! Și, implicit, este cu atât mai evident că toate afirmațiile lui legate de aceste presupuse cursuri, din scrisorile pe care le-a trimis recent (cum că ar fi susținut aceste cursuri în mod independent, că ar fi pus de la el, lunar cate 500$ pentru ele, și alte asemenea elucubrații) sunt în mod evident spulberate chiar de spusele sale!
La fel, remarca sa disprețuitoare față de cursurile școlii noastre de yoga (cum că el ar fi studiat și la alte școli, „adevărate”, de yoga – și prin urmare, cursurile MISA nu ar fi, chipurile, adevărate) este efectiv spulberată de aprecierile atât de pline de admirație și chiar de recunoștință pe care le făcea în urmă cu 10 ani cu privire la cursurile de yoga MISA.
Câinele hămesit de sânge, muşca mâna care l-a hrănit
Însă cea mai semnificativă dintre toate aceste mărturii sincere ale lui Cătălin Călin este aceea legată de relația sa spirituală cu profesorul de yoga Gregorian Bivolaru, pe care îl numește cu multă admirație și recunoștință „maestrul său” ba, mai mult decât atât, în acea perioadă, cele mai importante și mai împlinitoare momente din practica spirituală a lui Cătălin erau acelea în care realiza meditații de comuniune subtilă, telepatică, cu Grieg și simțea astfel din plin, în inima sa, influența profund transformatoare și plină de o bucurie divină a maestrului său!
Ne putem întreba acum, după ce am citit atât scrisorile lui recente cât și mărturia sa de acum 10 ani, dacă, citind el însuși această mărturie, în inima – acum, împietrită – a lui Cătălin se va produce vreo transformare, sau dacă această mărturie îi va zdruncina într-o anumită măsură convingerile actuale și îl va scoate din starea de ură și din dorința de a face rău celui pe care îl numea anterior, cu iubire și transfigurare, „maestrul său”, precum și școlii de yoga pe care o reprezenta și pe care o aprecia (fiind chiar plin de recunoștință în acest sens) până nu de mult (ba chiar, comparând-o cu toate celelalte școli cu care mai avusese contact, se considera un „ales” pentru grația extraordinară pe care a avut-o de a cunoaște și de a practica yoga în cadrul școlii MISA)! Sau reamintirea bucuriei sale (ce transpare de-a lungul acești mărturii) de a fi fost în rezonanță telepatică cu Grieg și de a fi sesizat la el, datorită acestei rezonanțe oculte benefice, chiar și un anumit gen de asemănare aurică, subtilă, cu Grieg!
Dincolo de toate acestea, sărmanul Virgil Cătălin probează că în ultima perioadă el a devenit un… bărbat schimbător, întocmai ca ceea ce se numește, în popor, un fătălău. De aceea, o întrebare (desigur, retorică, dar totodată şi plină de umor) este: când credeţi că s-a înşelat Virgil Cătălin – în urmă cu acum 10 ani când, din proprie inițiativă (și plin de recunoștință pentru ceea ce a primit din punct de vedere spiritual la acest curs de yoga) a ținut să scrie această mărturie, sau acum când, mânat de ură și de un orgoliu exacerbat, împroașcă mizerii, insinuări și acuzații mizerabile (dar care, așa cum am arătat de-a lungul acestei prezentări, nu numai că sunt lipsite de orice fundament dar se mai și contrazic unele pe altele) asupra școlii noastre de yoga și asupra persoanei profesorului de yoga Gregorian Bivolaru?
Pomul se cunoaşte după roade, omul după fapte, iar yoghinul orbit spiritual după orgoliul său exacerbat
Dacă în momentul de față Pinocchio Virgil Cătălin încă mai hrăneşte ideea tembelă că, deși va continua să se complacă în această jalnică stare în care se află, el se va desăvârşi spiritual în această viaţă şi va atinge suprema eliberare spirituală, îi putem spune că se înşeală amarnic. În Biblie se menționează : „Pomul se cunoaşte după roade iar omul se cunoaşte după fapte”. În cazul sărmanului Virgil Cătălin semnele și faptele ratării şi ale regresului spiritual sunt cvasi-evidente. Toate acestea au apărut şi au crescut apoi din ce în ce mai mult în el pe măsură ce, pe fondul unui ego tot mai imens, orgoliul luciferic, foamea imensă de putere şi importanţa de sine l-au acaparat. În loc să devină un excelent yoghin, sărmanul Virgil Cătălin a devenit încetul cu încetul un uriaş ego. Și, dacă va continua să se complacă în această stare cumplită în care se află acum, este evident pentru noi toţi că din nefericire el nu va mai putea niciodată să revină la starea de puritate şi candoare pe care a avut-o atunci cândva la începuturi, și pe care o evocă foarte sugestiv și în mărturia lui sinceră din anul 2002.
Așezând acum din nou, așa cum am făcut la începutul acestei expuneri, cazul lui Cătălin Călin în jocul deloc întâmplător al tuturor acelora care, după ce au părăsit școala de yoga MISA, au început unii dintre ei să o denigreze în fel și chip și chiar să atace cu acerbă virulență persoana profesorului yoga Gregorian Bivolaru, am putea spune că se poate identifica la mulţi dintre ei o trăsătură comună predominantă. Dincolo de cascadele lor cameleonice de demagogie veleitară, dincolo de furtunile de „praf în ochi” pe care le vântură celor naivi şi proşti sau de absenţa celei mai elementare decenţe în efortul lor înverşunat de mistificare a adevărului, putem constata cu uşurinţă la ei o veritabilă patologie a ratării interioare şi a unor uriaşe complexe de inferioritate ce sunt ascunse de ei din răsputeri, de nevoia lor aproape disperată (nevoie născută la rândul ei din neputinţă, din frică, din ranchiună şi din ură) de a fi apreciaţi şi acceptaţi de ceilalţi.
Nu mor caii când vor câinii şi nici Adevărul divin când vor micii conspiratori ridicoli
În faţa tuturor acestor atacuri mizerabile, Grieg nu a disperat şi nu va dispera niciodată. El a clamat mereu Adevărul divin, chiar şi în pustiul indiferenţei gregare a opiniei publice din România, în faţa atacurilor obscene și de o înfiorătoare abjecţie din partea mercenarilor din presa aservită Puterii sau în bezna îngenuncherii morale la care a fost supus acest popor în perioada comunistă şi totalitară și a urmărit fără încetare a fi mereu egal cu el însuşi și să ne ajute pe toţi cei care, în aceste vremuri ale lui KALI YUGA, aspirăm totuşi, fiecare după posibilităţile noastre, către descoperirea unei spiritualităţi veritabile. Considerat a fi, tocmai din această cauză un „element subversiv” de frunte în anii totalitarismului comunist, iată că şi acum, în anii de aşa-zisă libertate ai societăţii noastre, Grieg este privit la fel de guvernanţii vânduţi unor interese oculte ce urmăresc distrugerea morală şi spirituală a României. Cu toate acestea, se poate spune că profesorul yoga Gregorian Bivolaru şi-a imprimat deja într-un mod decisiv „amprenta” (influenţa sa profund spiritualizantă şi catalizatoare) asupra unei întregi generaţii – atât prin implicarea sa neobosită în acest demers eliberator, pe care l-a realizat deopotrivă în anii terorii comuniste dar şi după anul 1989, cât și prin eforturile sale imense, într-un anume fel exemplare şi încă neînţelese de cei mulţi, în vederea trezirii spirituale a poporului acestei ţări binecuvântate de Dumnezeu (România) precum şi a întregii planete.
Confruntarea profesorului de yoga Gregorian Bivolaru cu totalitarismul a însemnat, evident, cu mult mai mult decât înfruntarea cu un imens curaj a unei autorităţi sociale ilegitime. Ea nu a fost, în acele vremuri dificile, decât conjunctura exterioară (inerentă acelor vremuri) în care s-a manifestat la el o sublimă şi extatică descoperire a Sinelui, descoperire ce ne-a permis apoi tuturor – acelora care suntem şi am rămas cu adevărat discipolii lui – să parcurgem la rândul nostru (în strânsă legătură cu puterilor noastre) drumul către libertatea dumnezeiască pe care ni-l deschide revelarea Sinelui Suprem Nemuritor (ātman).
Tocmai de aceea, pentru noi toţi (aspiranţii ce suntem îndrumaţi cu atât de multă inspiraţie, forţă spirituală şi iubire divină pe calea ce conduce către Dumnezeu, de către profesorul yoga Gregorian Bivolaru), ceea ce primim de fiecare dată ca ghidare şi iniţiere spirituală din partea lui Grieg este cu mult mai important decât toate stupidităţile, calomniile şi mizeriile de tot felul ce sunt proferate de pe margine – pe cât de strident pe atât de jalnic – de câte un resentimentar stupid (dar înverşunat) la adresa lui. Iar aceasta pentru că întâlnirea reală, în suflet şi în spirit, cu un mare iniţiat şi înţelept (cum este, în umila mea simţire dar şi opinie, din plin şi prin excelenţă, Grieg) se bazează întotdeauna pe anumite afinităţi ale unor valori reale şi imuabile, care nu au nimic de a face cu vâltoarea clocotitoare a urii dezlănţuite a detractorilor săi ori cu haosul etic, moral şi spiritual ce încă predomină în România cea manelizată a acestor vremuri.
Este de la sine înţeles că aceasta nu înseamnă că Gregorian Bivolaru nu observă de fiecare dată, cu o uimitoare fineţe şi profunzime, tot ce se petrece în societatea actuală. El face însă aceasta cu detaşarea deplină a unui veritabil sacerdot al valorilor divine veşnice, ce au fost şi sunt universale. Modestia sa dezarmantă, exemplaritatea sa lipsită de orice ostentaţie, firescul cu care integrează în viaţa de fiecare zi sacralitatea unei perfecte spiritualităţi care este mereu vie şi pură contrastează dramatic cu egoismul feroce, cu ura înverşunată şi cu teatralitatea şi ipocrizia celor care îl contestă şi care îşi arogă o superioritate plină de ifose dar cu totul inexistentă.
Sunt, cu anticipaţie, perfect conștient de faptul că toate aceste cuvinte sincere (pe care le-am spus aici pentru că le simt) vor fi privite cu un imens dispreț și vor fi batjocorite în fel și chip mai ales de aceia care sunt deja extrem de înrăiți și înverșunați în ura lor viscerală – inclusiv de aceia care, în starea lor de prostie și de gregaritate, se raportau până nu demult la Grieg într-o manieră fanatic-apreciativă, dar care acum nu observă că au trecut în extrema cealaltă şi îl denigrează sau îl batjocoresc, în jalnica „glorie” a deplinului anonimat, pe diferite forumuri. Cu toate acestea, în fața unor astfel de atacuri imunde și îndârjite la adresa unui veritabil geniu spiritual (și afirm aceasta cu toată convingerea, cunoscând foarte bine semnificația acestor cuvinte) trebuie ripostat, pentru că altfel (dacă ar lipsi voința și curajul rostirii adevărului ce implică demascarea minciunilor) pestilența acestor gunoaie ar putea genera, pentru cei care nu sunt capabili să treacă dincolo de aparenţe, impresia unui triumf al răului.
Încheiem aici această analiză prin reiterarea faptului că, dacă în subteranele fetide ale urii, ranchiunei şi nonvalorii, în care trăiesc din nefericire detractorii înverşunaţi ai lui Grieg, domneşte bezna rătăcirii şi a înstrăinării de Dumnezeu, putem afirma cu toată convingerea că Grieg trăieşte mereu dincolo de toate acestea, sub semnul sublimei, extaticei şi paradisiacei lumini a Spiritului divin nemuritor.
Citiţi şi:
Atunci când un sărman orb îl conduce pe un alt orb, mai devreme sau mai târziu vor cădea amândoi în prăpastie…
Cecilia Tiz a fost condamnată în Germania pentru calomnierea unor yoghini
yogaesoteric
5 februarie 2013
Also available in:
English