Vaccinat vs. nevaccinat: Cine e mai bolnav? Studiu inedit efectuat pe copii americani vaccinați, comparativ cu copii nevaccinați

 

Primul studiu de acest gen, făcut pe copii americani vaccinați, comparați cu copii nevaccinați educați acasă (homeschooling), arată cine este cu adevărat maladiv, iar părinții ar trebui să își facă griji în privința asta.

Ceva este în neregulă cu copiii Americii. Sunt bolnavi – alergici, astmatici, anxioși, autoimuni, autiști, hiperactivi, fără capacitate de concentrare și învățare. 32 de milioane de copii americani – adică 43% din ei – suferă de cel puțin una din cele 20 de boli cronice, neincluzând aici obezitatea. Considerate cândva tulburări pediatrice rare, începând cu autismul și ADHD și terminând cu diabetul de tip 1 și sindromul Tourette, astăzi sunt din ce în ce mai răspândite, deși puține studii arată datele. Comparativ cu părinții lor, copiii de astăzi au un risc de 4 ori mai mare de a avea boli cronice. În timp ce bunicii lor poate nu au înghițit niciodată vreo pastilă în copilărie, generația actuală de copii sunt un vis devenit realitate pentru vânzările farmaceutice: la peste un milion de copii americani sub 5 ani le sunt administrate medicamente psihiatrice. Peste 8,3 milioane de copii sub 17 ani au consumat medicamente psihiatrice, iar lunar, unul din 4 primește cel puțin o rețetă de medicamente pentru o afecțiune anume.

Fast food-ul, genele degradate, prea mult TV, jocuri video, pesticide, plastic – numiți un factor de mediu înconjurător și ni se spune că acesta a fost implicat în valurile de îmbolnăviri, deși nimeni nu explică în mod adecvat scara sau ținta epidemiilor. Există totuși un factor, care a scăpat căutărilor, în ciuda faptului că copiii îl primesc prin injectare în doze ce se acumulează treptat în cantități nemaiîntâlnite de către nicio generație din trecut: 50 de doze ce conțin 14 vaccinuri până la vârsta de 6 ani, 69 doze de 16 vaccinuri farmaceutice ce conțin ingredienți ce alterează imunitatea, până la vârsta de 18 ani.

Am fost asigurați că vaccinurile sunt „sigure și eficiente”, deși oficialii din domeniul sănătății publice conștientizează că uneori ele au efecte secundare serioase, incluzând decesul, cu toate că nu s-a efectuat niciodată niciun studiu pe termen lung despre efectele asupra stării generale de sănătate. Este de remarcat faptul că nici măcar un studiu care să compare copiii vaccinați cu cei nevaccinați nu a fost publicat vreodată, pentru a vedea care dintre copii sunt mai sănătoși după câțiva ani de la vaccin. Asta până recent.

Un studiu pilot efectuat pe 670 de copii școlari educați acasă cu vârste între 6-12 ani din 4 state americane, publicat pe 27 aprilie în Journal of Translational Science, a comparat 261 de copii nevaccinați cu 409 copii vaccinați parțial sau total și a evaluat starea lor de sănătate pe baza rapoartelor mamelor despre vaccinare și a bolilor diagnosticate de medici. Ceea ce s-a descoperit cu privire la creșterea incidenței bolilor imune, precum alergii sau degenerări neuronale, inclusiv autism, ar trebui să pună pe gânduri orice părinte și să se gândească de două ori înainte să își vaccineze copiii:

– copiii vaccinați au un risc de peste 3 ori mai ridicat de a fi diagnosticați în spectrul autismului, comparativ cu copiii nevaccinați (rata de îmbolnăvire 4,3);
– copiii vaccinați au un risc de 30 de ori mai mare de a fi diagnosticați cu rinită alergică (febra fânului), comparativ cu copiii nevaccinați;
– copiii vaccinați au un risc de 22 de ori mai mare de a necesita medicamente antialergice, comparativ cu copiii nevaccinați;
– copiii vaccinați au un risc de 4 ori mai mare de a fi diagnosticați cu o dizabilitate de învățare, comparativ cu copiii nevaccinați (rata de îmbolnăvire 5,2);
– copiii vaccinați au un risc de 300% mai mare de a fi diagnosticați cu ADHD, comparativ cu copiii nevaccinați (rata de îmbolnăvire 4,3);
– copiii vaccinați au un risc de 340% mai mare de a fi diagnosticați cu pneumonie, comparativ cu copiii nevaccinați (rata de îmbolnăvire 4,4);
– copiii vaccinați au un risc de 300% mai mare de a fi diagnosticați cu infecții în zona urechilor, comparativ cu copii nevaccinați (rata de îmbolnăvire 4,0);
– copiii vaccinați au un risc de 700% mai mare decât cei nevaccinați de a li se insera chirurgical furtune de drenaj în urechi, comparativ cu copiii nevaccinați (rata de îmbolnăvire 8,01);
– copiii vaccinați au un risc de 2,5 ori mai mare de a fi diagnosticați cu orice boală cronică, comparativ cu copiii nevaccinați.

Școala acasă vs. școala acasă

Problema efectuării unui studiu de tipul vaccinat vs. nevaccinat, la un secol sau mai mult de la introducerea vaccinării, este aceea că practic toți copiii americani sunt vaccinați astăzi. Când 95% din copii sunt injectați, mai rămân puține pârghii pentru a studia efectele pe termen lung. Este edificator să comparăm copiii americani, în număr foarte mare, cu grupuri mici de copii nevaccinați, cum sunt cei din comunitățile Amish, dar criticii spun că este ca și cum ai compara mere cu portocale. Sunt prea multe alte variabile – dietă, aer curat, timp petrecut la computer, de exemplu – care pot explica diferențele de sănătate mai degrabă decât statusul vaccinal.

Deci, Antony Mawson, profesor în cadrul Departamentului de Epidemiologie și Biostatistică la Școala de Sănătate Publică de la Universitatea de Stat Jackson, împreună cu colegii Azad Bhuiyan și Binu Jacob, au colaborat cu Brian D. Ray, președinte al Institutului Home Education Research din Salem, OR, pentru a iniția și înrola familii de tipul homeschooling (școala acasă) să participe la acest studiu. În acest fel, școlarii la domiciliu au fost comparați tot cu școlari la domiciliu (mere cu mere), dar cu avantajul că școlarii de acasă, ca populație, se potrivesc cu profilul general al familiilor americane de pretutindeni. Familiile care au răspuns la interviurile anonime online au fost recrutate prin asociația de homeschooling din Florida, Louisiana, Mississippi și Oregon.

Afacerea cu boli

În ambele grupuri, copiii vaccinați precum și cei nevaccinați s-au îmbolnăvit uneori. Așa cum se aștepta, copiii vaccinați aveau o probabilitate scăzută de îmbolnăvire cu infecții împotriva cărora erau vaccinați: este cu 71% mai puțin probabil să contacteze varicelă (rata de îmbolnăvire = 0,26), cu 75% mai puțin probabil, tuse convulsivă (rata = 0,3) și cu 87% mai puțin, rujeolă (rata = 0,1).

În orice caz, în ciuda isteriei publice cu privire la izbucnirea focarului de pojar la Disneyland și a oreionului, nu s-a găsit nicio dovadă că acei copii care erau vaccinați erau în vreun fel mai bine protejați împotriva așa-ziselor „boli ce pot fi prevenite prin vaccinare”. Copiii din ambele grupuri aveau aproximativ aceeași rată de îmbolnăvire cu pojar, varicelă, hepatita A și B, gripă (influenza), rotavirus și meningită (ambele virale și bacteriene).

Copiii nevaccinați din cadrul studiului au fost de fapt mai bine protejați împotriva unor „boli ce pot fi prevenite prin vaccinare” decât copiii care au primit respectivele vaccinuri. Din anul 2000, CDC – Centrul de control al bolilor – a recomandat 4 doze împotriva a 7 tulpini de infecție cu pneumococ înaintea vârstei de 15 luni (13 tulpini începând cu anul 2010), dar copiii vaccinați din cadrul studiului au prezentat un risc de 340% de ori mai mare de a fi diagnosticați cu pneumonie, comparativ cu copiii nevaccinați (rata de îmbolnăvire = 4,4).

Drenajul creierului

Deci care este costul acestei protecții slabe a vaccinului împotriva varicelei, tusei convulsive și rubeolei ?

Legătura dintre autism și vaccinare este cea mai mare tornadă în furtuna vaccinurilor. Autismul a luat avânt de la o tulburare rară, la ceva care afectează un copil din fiecare clasă școlară: în anii 80, afecta unul din 10.000 de copii, dar până în 1990 cifrele au ajuns la unul la 2.500. Acum 5 ani, rata era de unul la 88 de copii cu diagnostic autist, iar acum de unul la 68.

În studiul pe copiii școliți acasă, riscul de a fi diagnosticat în spectrul autist a fost de 4 ori mai mare în cazul copiilor vaccinați decât în cazul celor nevaccinați (rata de îmbolnăvire = 4,3).

„Nu cunoaștem toate cauzele autismului”, spun cei de la CDC, care evită să menționeze că nu au identificat încă nici măcar o cauză. Sau măcar un tratament.

Aceștia încă citează un studiu pediatric din 2004 care respinge legătura dintre autism și vaccinuri, chiar dacă unul din autorii săi, propriul lor cercetător de top, Wiliam Thompson, a recunoscut că el împreună cu colegii săi au complotat pentru a ascunde și apoi distruge date (dar el a păstrat copii ale datelor) ce arătau legături între autism și vaccinul MMR (în eng. Measles, Mumps, and Rubella – pojar, oreion și rubeolă).

 
Wiliam Thompson

„Dumnezeule, nu pot să cred ce am făcut”, a mărturisit Thompson într-o convorbire telefonică cu Brian Hooker, un biofizician, profesor la universitatea Simpson și tată al unui copil bolnav de autism.

Dezvăluirea cazului Thompson stă la baza documentarului Vaxxed din 2016: De la tăinuire la catastrofă de Andrew Wakefield, gastroenterologul care a fost printre primii între cei ce au sugerat o legătură între vaccinul MMR și autism la finele anilor 90 și care a devenit un simbol al modului cum se raportează sistemul la nonconformiști. Este filmul pe care CDC nu îl dorește vizionat de nimeni.

CDC de asemenea evită să menționeze că guvernul a fost forțat să accepte rolul vaccinării în producerea autismului și a despăgubit prin compensații unii părinți pentru copiii lor bolnavi. Unele curți judecătorești au recunoscut de asemenea legătura dintre autism și vaccinare. Pe lângă asta, sunt miile de părinți despre care curțile de justiție și guvernul se prefac că nu există, care spun aceeași poveste în continuu: că și-au văzut copiii regresând la autism în urma vaccinării.

Vătămarea creierului și a sistemului nervos din cauza vaccinării nu este ceva nou. Schilodirea sau orbirea provocată de encefalomielita diseminată acută, de exemplu (ce este vizibilă la tomograf prin puncte albe pe creier), ce poate degenera în scleroză multiplă, a fost descrisă în literatura medicală de decenii și este un efect secundar atestat al oricărui vaccin. Narcolepsia și sindromul Guillain-Barre sunt alte exemple.

Deci, ce rol ar putea avea vaccinurile în distrugerea subtilă a creierului? Nu-i întrebați pe cei de la CDC, deoarece nu au căutat niciodată. Dar studiul JSU a descoperit care sunt riscurile pentru copiii vaccinați de a căpăta dizabilități de învățare, și anume de 5 ori mai mare decât pentru un copil nevaccinat (rata de îmbolnăvire = 5,2), de 4 ori mai mare pentru ADHD (4,3) și de peste 3 ori pentru orice afecțiune de dezvoltare neuronală (3,67).

Mercur, aluminiu și mai ce?

Ingredientele din vaccinuri sunt cunoscute a cauza leziuni ale creierului. Robert Kennedy Jr. a subliniat pericolul mercurului ca timerosal folosit pentru a conserva vaccinul, și relația sa cu autismul.

Aluminiul este o altă neurotoxină bine documentată, adăugată în vaccinuri ca adjuvant, ce provoacă o reacție a sistemului imunitar. Cercetări recente au aruncat la gunoi tot ce se spunea de către oamenii de știință despre aluminiu (iar CDC încă mai spune): aluminiul nu este eliminat din organism în ore sau zile, ci persistă ani de zile și poate migra la organe, inclusiv splină sau creier. Aluminiul din vaccinuri a fost cauza sindromului oboselii cronice, miofasciitei macrofagice, în numeroase cazuri de boli autoimune, boala Alzheimer, în morți subite ce au urmat vaccinării precum și în autism.

 
FDA (eng. Food and Drug Administration, Autoritatea de Reglementare a Alimentelor și Medicamentelor) nu îi neagă toxicitatea – și totuși există atât de multe toxine cu aluminiu în vaccinuri încât să provoace daune organismului. Dar aceștia calculează riscul bazat pe expunerea orală. Chiar și așa, la experimentele pe șoareci de laborator, a rezultat degradarea memoriei și „animalele foarte tinere aveau simptome de epuizare, inactivitate și slabă coordonare când mamele lor erau expuse unor cantități mari de aluminiu în timpul sarcinii și alăptării.”
Injectat, expunerea la aluminiu este puțin probabil că poate fi mai sigură.

„Ar trebui să fie evident că modul de expunere care trece peste barierele protective ale tractului gastrointestinal și/sau pielii necesită o doză mult mai redusă pentru a produce o consecință toxică”, se specifică într-un studiu din 2014 ce implică aluminiul în epidemia de autism.

Pe lângă metalele toxice ca aluminiul și mercurul, vaccinurile mai pot fi contaminate cu ADN de fetuși avortați, ADN animal, retroviruși, reziduuri biologice ale gazdei de recoltare și alți adjuvanți cu metale ce nu sunt măsurați de agențiile de supraveghere și ale căror efecte nu au fost niciodată studiate.

Legătura cu infecțiile urechilor

Copiii vaccinați din cadrul studiului au fost de 4 ori mai expuși decât cei nevaccinați la infecții la nivelul urechilor, diagnosticate medical (rata de îmbolnăvire = 4,0) și au 700% șanse mai mari de a fi supuși intervențiilor chirurgicale pentru implantarea tuburilor de drenaj a infecțiilor repetate sau persistente (rata de îmbolnăvire = 8,01).

Infecțiile auditive acute au crescut în lumea întreagă în ultimele decenii și sunt atât de comune încât aproape că nu sunt marcate în niciun fel; acestea afectează 80% din copiii americani până la vârsta de 3 ani și sunt motivul principal pentru vizitele la doctor ale copiilor, folosirea antibioticelor și motivul numărul unu pentru intervențiile chirurgicale – inserarea de tuburi de plastic în urechi. Infecțiile auditive pediatrice costă sistemul de sănătate aproape 3 mld. de dolari pe an.

Studiul arată statistici de infecții ale urechii mijlocii făcute de VAERS – Vaccine Adverse Events Reportin System. O căutare în baza de date a VAERS pentru copii sub un an ce au dezvoltat otită în termen de o săptămână de la vaccinare a scos la iveală 438.573 de cazuri raportate între 1990 și 2011, „adesea cu febră și alte simptome și semne de inflamații și implicații ale sistemului nervos central”. Dacă acesta este numărul copiilor sub un an îmbolnăviți într-o săptămână de la vaccin, atunci câți copii de toate vârstele capătă infecții în zona urechilor ca urmare a vaccinurilor? Nimeni nu știe.

Microbiomul deteriorat

(Microbiomul este sistemul microbian benefic al organismului, regăsit în special în tractul digestiv, una din părțile componente principale a sistemului imunitar.)

Pentru a determina un posibil mecanism al infecțiilor auditive cauzate de vaccin, autorii unui studiu, Mawson și colegii, citează un altul din 2006, ce a analizat tipurile de bacterii din pasajul nazal al copiilor imunizați cu vaccinul pneumococic vs. „controlul istoric” – copiii din pre era vaccinului PCV-7 – descoperind o colonizare ridicată a unei bacterii numită M. catarrhalis în cadrul grupului vaccinat. M catarrhalis s-a dovedit a fi asociată cu un risc ridicat de infecții ale urechilor.

Nu este nicio surpriză că acei copii vaccinați din cadrul studiului au fost de 2 ori mai expuși la tratamente cu antibiotice (rata = 2,7). De asemenea au fost spitalizați mult mai des (rata = 1,8).

Spectrul larg de antibiotice folosite pentru tratarea infecțiilor urechilor sunt precum napalmul pentru microbiom – poate că distrug cauza infecțiilor dar afectează mulți alți microbi asemenea, provocând mutații la nivelul compoziției microbiomului, în moduri pe care știința este de-abia la început să le înțeleagă profunzimea impactului asupra sănătății. Acum, cercetătorii fac legătura între mutațiile microbiomului și creșterea listei bolilor, de la sindromul de colon iritabil, obezitate, boala Crohn, diabet și scleroză multiplă până la tulburări de dispoziție precum anxietate și depresie, boli mentale precum schizofrenia și autismul.

Într-un studiu Lancet din 2011, cercetătorii danezi au concluzionat că vaccinul pneumococic are „un efect mult mai vast asupra comunității microbiene, ceea ce subliniază nevoia unei atenții sporite și o monitorizare atentă în implementarea vaccinurilor”.

Alt studiu recent a descoperit că vaccinul pneumococic nu doar distruge virusul pentru care este destinat, dar locul în care vaccinul acționează este colonizat rapid de mai multe tipuri de viruși infecțioși neașteptați. Care este efectul real al celor 69 de vaccinuri asupra microbiomului în dezvoltare al unui copil? Oficialii din sănătate nici măcar nu și-au pus această întrebare.

Respirație astmatică și mâncărime

Studiul JSU arată că riscul la copiii vaccinați de a fi diagnosticați cu rinită alergică (febra fânului) este de 30 de ori mai mare decât în cazul celor nevaccinați (rata de îmbolnăvire = 30,1), ce depășește cauzalitatea dintre fumat și cancer de plămâni. De asemenea, riscul la alergii în general, al acestora, este ridicat (3,9) și este de 3 ori mai mare șansa de a contacta eczeme (3,1).

Toate aceste boli alergice conduc la și mai multe tratamente medicale. Copiii vaccinați din acest studiu au prezentat un risc de 22 de ori mai mare de a contacta alergii în urma medicamentației decât cei nevaccinați.

Rinita alergică (febra fânului) este o altă plagă pediatrică actualmente inexplicabilă, care în 2012 a afectat 6,6 milioane de copii. Este puternic asociată cu o altă boală cu incidență în creștere în rândul copiilor, și anume astmul. Peste 3 milioane de copii americani au alergii la alimente, iar unul din 4 are o formă de eczemă. În întreaga lume, numărul cazurilor de alergii este în creștere, iar acum afectează aproape jumătate din toți copiii școlari americani.

Ca și în cazul autismului, oficialii din sănătate nu au niciun răspuns pentru a explica explozia de boli autoimune. Dar cercetătorii iau adesea drept model răspunsul animalelor la boli alergice, expunând exemplarele la adjuvanți cu aluminiu – asemenea celor folosiți în vaccinuri – ca alergeni. Experimente recente descriu cum cercetătorii folosesc aluminiul pentru a stimula rinita alergică (febra fânului) la șoareci.

Un studiu din 2014 descrie cum cercetătorii au folosit hidroxidul de aluminiu corelat cu bordetella pertussis (bacteria tusei convulsive conținută de vaccinul copiilor de 2, 4, 6 și 18 luni ce conține de asemenea aluminiu) expunând animalul la un antigen oral (alimente precum soia sau alune) pentru a produce șobolani cu alergii la mâncare.
Studii precum acestea descriu cum hidroxidul de aluminiu corelat cu proteina albă din ou (alt ingredient al vaccinurilor) este folosit pentru a crea modele de animale astmatice.

Așadar, cum se face că CDC eșuează să facă conexiunile între adjuvanții folosiți de cercetători pentru a crea boli alergice la animale și cei care creează bolile alergice la copii, aceștia fiind identici?

Nicio explicație?

„Nu a fost nicio explicație pentru diferențele observate în rezultatele privind starea de sănătate a grupurilor de copii vaccinați și nevaccinați, decât vaccinarea însăși”, concluzionează autorii studiului.

Deși structurarea studiului limitează interpretarea cauzală, ei adaugă că este o aparentă relație răspuns – doză între vaccinare și bolile cronice de asemenea, cu mențiunea că cei parțial vaccinați au prezentat șanse intermediare de a fi diagnosticați cu pojar și tuse convulsivă, asemenea pentru infecții la nivelul urechilor, pneumonie, alergii, ADHD, eczeme și dizabilități de învățare.

„Nivelul la care aceste descoperiri se aplică la copiii homeschooling, ca și la populație în general, așteaptă o continuare a cercetărilor pe copii vaccinați și nevaccinați”, au spus Mawson și colegii.
Investigarea și înțelegerea bazelor biologice ale acestor rezultate nespecifice și neașteptate ale vaccinării sunt esențiale pentru a asigura decizii și politici vaccinale bazate pe argumente.

Aceste dovezi sunt puține totuși, pentru ca instituțiile medicale să capete vreun interes în înțelegerea rezultatelor neașteptate. Mesajul lor este clar: vaccinurile sunt cel mai mare miracol al medicinei moderne, o intervenție ce a salvat milioane de vieți și a îmbunătățit calitatea vieții la alte milioane. Amendamentul subtil, admis de la începutul vaccinării, este acela că doar câțiva copii vor suferi consecințe grave în urma vaccinurilor, inclusiv decese, dar viețile lor sunt un mic sacrificiu pentru un bine mult mai măreț, acela de a feri omenirea din calea plăgilor provocate de bolile infecțioase.

De mai bine de un secol, a fost acceptată ca dogmă publică medicală ideea că beneficiile vaccinului depășesc riscurile sale. Mai mult, din momentul când a avut loc introducerea a 5 vaccinuri noi începând cu 1995, inocularea atingând un total de 35 până la vârsta grădiniței, nu au fost făcute niciodată studii ale efectului combinării vaccinurilor. Realitatea este următoarea: beneficiile reale ale vaccinării sunt teoretice, iar riscurile reale sunt necunoscute.

„Războiul vaccinării” ce se întrevede, nu este altceva decât reacția ezitantă în număr tot mai mare a părinților (și a specialiștilor în sănătate) ce pun la îndoială graficul de vaccinare al CDC pe motive bine întemeiate:
– de ce doctorii care profită de pe urma vaccinurilor sunt purtători de cuvânt în domeniul sănătății publice?
– pot fi de încredere agențiile guvernamentale în a ne proteja copiii, când acestea sunt dependente de industria farmaceutică?
– de ce sunt toxine în vaccinuri?
– copilul meu are într-adevăr nevoie de aceste vaccinuri, sau cineva le vinde precum coca-cola și jocurile video?
– de ce este acceptabil sacrificiul cu bună știință al unor copii pentru un bine mai mare? Este oare acel bine măreț real, sau un miraj?

Aceste vaccinuri pot uneori face diferența în scăderea infecțiilor naturale precum varicela. Dar întrebările la care nu se răspunde sunt: Cu ce cost? Ce altceva provoacă vaccinul? Și dacă sunt un miracol atât de mare, atunci de ce copiii americani sunt atât de bolnavi?

Acest studiu pilot ne arată că dacă medicina oficială și agențiile noastre de sănătate publică sunt cu adevărat interesate de sănătatea copiilor, nu doar de profiturile de pe urma vaccinurilor sau apărarea religiei vaccinării împotriva blasfemiei; ceea ce este necesar de întreprins, nu este de a inocula tuturor această credință, ci curajul de a afla ce se petrece cu adevărat.

Citiți și:

Cine sunt cei care promovează otrăvirea copiilor prin vaccinare?

Înfloritoarea sănătate a copiilor nevaccinaţi

Efecte secundare ale refuzului vaccinării: decăderea din drepturile părinteşti sau chiar închisoarea

 

yogaesoteric
8 decembrie 2017