Cunoscutul politolog George Friedman a explicat originile „statului paralel”, dar și mecanismele de funcționare ale acestuia.
În contextul SUA, George Friedman explică „deep state” sau, așa cum îl numim noi, „statul paralel”. Potrivit reputatului politolog, „statul paralel” a luat naștere încă din 1871, după Războiul Civil din SUA, obiectivul fiind de a limita puterile președintelui. Structura presupune o forță unificată, adânc înrădăcinată în republică, care are propria sa agendă și mijloacele de a submina deciziile președinților aleși și ale membrilor Congresului. Puterea lui derivă din controlul mecanismelor.
„Statul paralel”, foarte real
„Statul paralel” este, de fapt, foarte real, explică Friedman. În plus, el nu reprezintă niciun secret. A luat naștere încă din 1871 și continuă să reprezinte mecanismul real din spatele guvernării, controlând și reformând frecvent politicile aleșilor. Această entitate a fost creată pentru a limita puterea președintelui.
Înainte de 1871, președintele putea alege angajații federali. În mod normal, acesta își alegea cei mai loiali oameni. Ocazional, el angaja oamenii ca o favoare politică și, uneori, pozițiile erau vândute.
Cel care a propus ideea unui serviciu civil nepolitic a fost Carl Schurz, general al Uniunii. Funcționarii publici erau aleși prin examene competitive și puneau în aplicare legile adoptate de Congres în felul în care președintele le dorea.
Continuitatea politică
Intenția era de a limita puterea președintelui. Dar a existat și un alt motiv, explică Friedman. În timpul și după Războiul Civil, legile și politicile guvernamentale au devenit mult mai complexe, cu mai multe efecte pe termen lung asupra societății. În timp ce un mandat prezidențial dura patru ani, politicile puteau dura generații. Dacă administrația era înlocuită de fiecare dată când un președinte părăsea mandatul, așa cum se petrecuse anterior, nu ar fi existat nicio continuitate în guvern.
„Statul paralel” și apariția tehnocraților
Această idee a impus o separare între statul politic și cel administrativ. Pe măsură ce statul și-a dobândit mai multă responsabilitate și sarcinile sale au devenit mai complexe, administrația guvernamentală a fost luată de la politicieni, considerați necalificați. Acest aspect, în multe privințe, reprezintă originile tehnocrației, o doctrină care a considera că un guvern condus de experți era singura cale de a corecta neajunsurile republicii democratice, spune Friedman.
La suprafață, acest aspect era rezonabil. Deși această evoluție nu a fost inclusă în Constituție, ea nu a fost neconstituțională, deoarece președintele și Congresul au rămas la conducere, explică politologul. Dar, ca toate lucrurile, avea consecințe neașteptate.
În tot acest timp au luat naștere și agențiile independente, cum ar fi CIA, dar și nenumărate agenții autonome și semi-autonome create pentru a proteja nu numai personalul de puterea președintelui, ci și întreaga agenție. Astfel a fost creat un sistem care nu putea fi ușor controlat.
Când civilii își depășesc ambițiile
George Friedman consideră că problema nu este că „statul paralel” există, ci că aceasta nu mai este niciun secret. Iar situația se complică în momentul în care „acoperiții” își depășesc ambițiile, devin tot mai conservatori și se consideră „gardienii vechilor adevăruri”, scrie politologul. Astfel ia naștere conflictul dintre aceștia și președinte, pe care îl consideră problema.
O problemă serioasă apare atunci când un președinte ales se confruntă cu o revoltă a celor care se află în subordinea sa, care nu doar că nu îi mai respectă ordinele, dar nu respectă nici rezultatul alegerilor, transmite Friedman. În mod normal ei ar trebui să servească interesele președintelui, care este ales în conformitate cu Constituția. Așa se explică și scurgerile de informații apărute în presă, ceea ce a reprezentat o adevărată lovitură pentru majoritatea președinților.
Politologul concluzionează și transmite că existența unui „stat paralel” ce nu este vizibil și care controlează cu adevărat lucrurile, este cât se poate de reală. Născut pentru a proteja mediul politic și a limita puterea președintelui, ceea ce a rezultat a atras consecințe grave.
Citiți și:
Celălalt stat
Momentul critic în prăbușirea Statului Profund se petrece acum (I)
yogaesoteric
27 iulie 2018