Cum au ajuns idioții să conducă România – analiza lui Andrei Marga

Cărturarul Andrei Marga face o radiografie nemiloasă a societății românești actuale, începând de la vârful politicii, concluzia fiind că am ajuns un regim prostrocratic în care conduc inși care nu cunosc nici măcar geografia țării, darmite realitățile ei. Fără o deșteptare a conștiințelor adevăraților intelectuali, avertizează filosoful într-o analiză publicată în Cotidianul, nu va fi posibil revirimentul național.

Vă prezentăm câteva dintre ideile exprimate de fostul ministru în analiza sa:

– Confuziile ce se fac în deciziile dinăuntrul țării nu scad, din nefericire. Nu scad nici în afară. Chiar în chestiuni de principiu, confuziile sunt în largul lor. Să luăm câteva exemple recente.

– La noi, confuzia intereselor este izbitoare. Interesul public, prea puțin înțeles, este redus frecvent la cel personal, crezându-se că așa este democrația.

– Iar prezentarea interesului de grup ca interes public este în exces. „Funcționarii din ministerul nostru nu acceptă raționalizarea cheltuielilor” – se spune în aceste zile. Perspectiva întregului, care este cea a interesului public, nu contează.

– În loc să se renunțe la privilegiile feudale din sistemul public al țării și să se taie aberațiile birocrației, nu se nimerește nicicum sursa „obezității”, care continuă să fie confundată cu mărunțișuri.

– Confuzia intereselor are implicații grave câtă vreme diferiți inși angajează țara nu numai pentru azi, ci și pentru viitor, bagatelizând interesul ei vital de a nu intra în conflicte inutile și de a-și asigura pașnic viitorul.

– Se confundă copios democrația cu alegeri oricum făcute, numai să fie ceva ce să semene a alegeri. De aici și preocuparea de comasare a acestora și de alianțe care să împiedice dezvoltarea, căci nu contează ce vor cetățenii, ci, cum se spune, cine numără voturile.

– Cu o asemenea înțelegere a diferitelor aspecte, combinată cu abuzurile de „desemnări personale”, s-a și ajuns la un regim prostocratic, ale cărui incapacități și erori marchează instituțiile și sunt plătite scump de cetățeni.

– Europenitatea înseamnă la origine și la propriu valori – libertate, dreptate, frumos și acțiunea pentru a le asigura cât mai multor oameni. Europenitatea este esențial critică față de ceea ce este. Or, mai nou, europenitatea este confundată cu supușenia față de decizii de conjunctură, luate fără examinare serioasă de un birou sau altul. Din această „simplificare” grosieră vine, de altfel, și criza actuală.

– Sunt decidenți care cataloghează fără noimă drept „noi democrații” regimuri neclare și precare, care au rămas la restricționarea de drepturi civice și politice ale opozanților și minorităților etnice. Nu există, însă, democrație cu discriminare.

– Între timp, s-a ajuns la răspândirea organizată a erorilor. Oamenii sunt intoxicați cu falsuri. Numai că mulți le degustă și coabitează cu ele. Preferința pare să fie pentru cuvinte și prima impresie, iar alergia la examinare critică și calcul precis este răspândită. Înclinația este spre a judeca în grabă, fie și cu riscul de a greși. Se și dă curs la „ceea ne ni se spune”, mai ales că știrile false (fake-news) au devenit industrie.

– La fel de importante în a genera erori sunt însă politica și cultura politică. Se poate spune, cu probe, că politicile meschine ale unor inși mărginiți și redusa cultură duc la crearea de confuzii.

– Știm din istorie că la decizii au venit adesea oameni care se alimentau mai curând din experiența de viață, decât din diplome. Dar erau oameni de convingeri. Pluralismul politic real îi obliga la rigoare. Azi, convingerile au cedat oportunismului, încât nu mai contează adevărul aserțiunilor, ci ca acestea „să treacă”, să fie înghițite de populație.

– Au ajuns la decizii inși care nu cunosc realitatea, nici măcar geografia, și ce este de făcut. Cititul scrisului altora și prompterul, în spatele cărora se ascund „personalități” de carton, înșală sistematic cetățenii, iar forțe oculte și tradiția minciunii perpetuează înșelarea și duc la una și mai mare.

– Trăim, de fapt, într-o criză culturală ramificată. Între altele, titrați în poziții de decizie sunt mai numeroși decât oricând în lume. Dar „intelectualii publici”, adică oameni capabili să traducă adevăruri generale în date civice, politice și etice curente, sunt puțini. Legătura între adevăruri și acțiuni o fac și mai puțini. Loc de confuzii este la tot pasul.

– Abuzurile de funcții și încălcarea cerințelor argumentării raționale favorizează confuziile. Dar oricât de complexă este realitatea, o luminare a conștiințelor și revenirea la fapte formează primii pași spre destrămarea confuziilor.

– Doar prin acțiunea „intelectualilor publici” și cu „dezbatere publică argumentativă” poate începe o astfel de mișcare. Aidoma țărilor în care comunitățile s-au emancipat, rezolvările durabile le asigură intelectuali integri și competenți și comunicarea argumentativă a cetățenilor respectați și responsabili. Nimic nu le poate înlocui.

Citiți și:
Andrei Marga: Alternativa la „eșuare”
Andrei Marga: Formarea lumii de azi

yogaesoteric
25 septembrie 2023