Spovedania unui climatolog incorect politic

„Este ușor să construiești un argument convingător, este mult mai dificil să afli adevărul…” – Patrick T. Brown

Patrick T. Brown este doctor în științe climatice, codirector al colectivului pentru climă și energie din cadrul Institutului Breakthrough și lector în cadrul programului de politică energetică și climă de la Universitatea Johns Hopkins.

Deținător al unui doctorat în științele Pământului și ale climei de la Universitatea Duke, Patrick T. Brown are și un masterat în meteorologie și știința climei de la Universitatea de Stat din San Jose și o diplomă de licență (BS) în științe atmosferice și oceanice de la Universitatea din Wisconsin – Madison.

A efectuat cercetări la Carnegie Institution din cadrul Universității Stanford, NASA JPL din cadrul Caltech, NASA Langley din Virginia, NASA Goddard din Washington DC și NOAA GFDL din cadrul Universității Princeton.

A publicat articole în Nature, PNAS și Nature Climate Change, precum și în multe alte reviste, și a oferit comentarii pentru The New York Times, CNN, BBC, The Washington Post, Newsweek, The Guardian, ABC News San Francisco și CBS News San Francisco, printre altele.

Pe 30 august 2023, Brown și un grup de colaboratori au publicat în revista Nature studiul „Climate warming increases extreme daily wildfire growth risk in California” („Încălzirea climei crește riscul de apariție a incendiilor de vegetație extreme zilnice în California”). Concluzia studiului, ușor de anticipat în contextul politico-climatic actual, este că riscul apariției zilnice a incendiilor extreme din California este datorat încălzirii antropogene.

Pe 5 septembrie 2023, Patrick T. Brown a aruncat o bombă colosală:

Despre importanța esențială a prezentării oneste și integrale a adevărului în lucrările științifice am scris mai demult:

„Onestitatea științifică înseamnă că autorul nu a trișat, nu a fraudat, cu intenție.

Integritatea științifică nu este doar o chestiune de onestitate sau ne-onestitate, ci se plasează la un alt nivel, mai sus. Înseamnă că toate informațiile sunt expuse la vedere, spre cunoștința și judecata cititorilor.” [1]

Dar să-i dăm cuvântului dr. Patrick T. Brown pentru a afla mai multe dedesubturi ale publicării de articole climatice într-o revistă de top, precum Nature:

„Lucrarea pe care tocmai am publicat-o, Climate warming increases extreme daily wildfire growth risk in California, se concentrează exclusiv pe modul în care schimbarea climei a afectat comportamentul incendiilor extreme de vegetație. Am știut că nu este indicat să cuantific în cercetarea mea alte aspecte cheie decât schimbarea climei, deoarece ar fi diluat povestea pe care reviste prestigioase precum Nature și rivala sa, Science, doresc să o spună.

Acest aspect contează, deoarece este extrem de important pentru oamenii de știință să fie publicați în reviste de top; în multe privințe, acestea sunt factorii succesului într-o carieră academică. Iar editorii acestor reviste au arătat foarte clar, atât prin ceea ce publică, cât și prin ceea ce resping, că doresc lucrări despre climă care să susțină anumite narațiuni aprobate în prealabil – chiar și atunci când aceste narațiuni vin în detrimentul unor cunoștințe mai ample pentru societate.

Pentru a spune lucrurilor pe nume, știința climei se ocupă mai puțin cu înțelegerea complexității lumii și este mult mai interesată de a servi ca un fel de Casandra, avertizând urgent publicul cu privire la pericolele schimbării climei. Oricât de ușor de înțeles ar fi acest instinct, el denaturează o mare parte din cercetarea în domeniul științei climei, dezinformează publicul și, cel mai important, face ca soluțiile practice să fie mai greu de realizat.”

Faptul că oamenii de știință au orgoliul de a publica în reviste de top este evident și, pe undeva, de înțeles. Dar când acele reviste au o agendă prestabilită a articolelor pe care le vor accepta, apar „minuni” pe care le-am descris în „De ce mor cei mai bătrâni baobabi din Africa? Ați ghicit: din cauza schimbărilor climatice! (cu o explicație parțial românească)”.

Rezonând cu propriile mele opinii din 2016 despre gândirea de grup și rolul acesteia în dezbaterile despre încălzirea globală,[2] Patrick T. Brown oferă o imagine actualizată despre modul în care balanța publicistică în revistele de top este înclinată pentru a impune narațiunea relevantă corectitudinii politice:

„Acest tip de încadrare, în care influența schimbării climei este considerată izolat și în mod nerealist, este norma pentru lucrările de cercetare de înalt nivel. De exemplu, într-o altă lucrare recentă și influentă din Nature, oamenii de știință au calculat că cele mai mari două efecte ale schimbării climei asupra societății sunt decesele legate de căldurile extreme și daunele aduse agriculturii. Cu toate acestea, autorii nu menționează niciodată faptul că schimbarea climei nu este motorul dominant pentru niciunul dintre aceste impacturi: decesele legate de căldură au scăzut, iar producțiile agricole au crescut de zeci de ani, în ciuda schimbării climei. Recunoașterea acestui fapt ar însemna că lumea a progresat în anumite domenii în ciuda schimbării climei – ceea ce, conform gândirii de grup, ar submina motivația pentru reducerea emisiilor.”

„Acest aspect duce la o a doua regulă tacită în redactarea unui document de succes privind clima. Autorii ar trebui să ignore – sau cel puțin să minimalizeze – acțiunile practice care pot contracara impactul schimbării climei. Dacă numărul deceselor cauzate de căldurile extreme este în scădere și producțiile agricole sunt în creștere, atunci este logic că putem depăși unele efecte nefaste majore ale schimbării climei. Nu ar fi indicat atunci să studiem modul în care am reușit să obținem succesul, astfel încât să putem facilita mai mult acest rezultat? Bineînțeles că ar fi necesar. Dar studierea soluțiilor în loc de concentrarea asupra problemelor, pur și simplu nu va trezi interesul publicului – sau al presei. În plus, mulți oameni de știință din domeniul climei tind să considere că întreaga perspectivă de a folosi tehnologia pentru a se adapta la schimbarea climei este greșită; abordarea corectă este aceea de a considera numai problema emisiilor. Așadar, cercetătorul avizat știe că este nevoie să rămână departe de soluțiile practice.”

„Iată un al treilea truc: asigurați-vă că vă concentrați asupra măsurătorilor care vor genera cele mai multe cifre care să vă dea pe spate. Lucrarea noastră, de exemplu, ar fi putut să se concentreze pe o măsurătoare simplă și intuitivă, cum ar fi numărul de hectare suplimentare care au ars sau creșterea intensității incendiilor de pădure din cauza schimbărilor climatice. În schimb, am urmat practica obișnuită de a analiza schimbarea riscului unui eveniment extrem – în cazul nostru, riscul crescut de incendii de vegetație care ard mai mult de 10.000 de acri [4046 ha] într-o singură zi.”

„Aceasta este o măsură mult mai puțin intuitivă și mult mai dificilă de transformat în informații care pot fi utilizate. Atunci de ce este atât de răspândit acest tip de măsurători mai complicate și mai puțin utile? Pentru că, în general, produce factori de creștere mai mari decât alte calcule. Pe scurt: obțineți numere mai mari care justifică importanța muncii dumneavoastră, locul său binemeritat în Nature sau Science și o acoperire mediatică extinsă.”

Brown nu se iartă nici pe el însuși:

„Altfel spus, am sacrificat să-mi aduc contribuția la patrimoniul celor mai valoroase cunoștințe pentru societate din dorința ca cercetarea mea să fie compatibilă cu prejudecățile editorilor și referenților de la revistele pe care le vizam pentru publicare.”

Care este „adevărul integral” pe care Patrick T. Brown l-a omis deliberat pentru a-și vedea lucrarea publicată în Nature?

„Incendiile de vegetație din California și alte zone ale globului au alți factori declanșatori, la fel de sau chiar mai importanți decât încălzirea antropogenă: piromanii, prostul management forestier și accidentele liniilor de transport al electricității.

Numai în 2019, FBI a raportat 33.395 incendii declanșate de piromani. În anul următor, în SUA s-au înregistrat 39.851 incendii cauzate de oameni, o creștere cu aproape 20%! În luna august 2023, în Grecia au fost arestați 79 incendiatori. Putem să scriem adevărul ăsta pentru a fi publicați în Nature, Science etc., ori e mai comod și mai sigur să blamăm încălzirea antropogenă?

California și sud-vestul Statelor Unite suferă decenii la rând de proasta gestionare a fondului forestier: pădurile sunt sufocate de copacii morți, de tufișurile și ierburile uscate. Toate acestea reprezintă un combustibil ideal care are nevoie doar de o scânteie piromană sau de ruperea unor cabluri electrice aeriene pentru a declanșa incendii devastatoare. Managementul pădurilor seamănă mult cu grădinăritul. Buruienile este necesar să fie smulse anual pentru a păstra o grădină în stare de bună funcționare. La fel, pădurea are nevoie să fie periodic curățată de acumulările de uscături, coridoare de protecție contra propagării focului este necesar să fie tăiate și menținute riguros. Autorizațiile de construcții pentru locuințe la marginea sau în interiorul pădurilor este nevoie să fie drastic restricționate.

Timp de decenii, agențiile federale, de stat și locale din SUA au acordat prioritate stingerii incendiilor în detrimentul prevenirii lor, investind miliarde de dolari în angajarea și instruirea pompierilor, în cumpărarea și întreținerea echipamentelor de stingere a incendiilor. Dar, ca și în medicină, prevenția este cel mai bun medicament. Pentru că incendiile de vegetație din California (sau din alte zone) nu au apărut o dată cu arderea combustibililor fosili, producătoare de încălzire globală.

Cu mult înainte de fondarea SUA, exploratorii spanioli au documentat incendiile de vegetație din California. În 1542, conchistadorul Juan Rodríguez Cabrillo a navigat de-a lungul coastei și a observat fumul care se ridica din ceea ce astăzi este cunoscut sub numele de Bazinul Los Angeles. El a numit zona «la baya de los fumos», sau «golful de fum».

Studiile efectuate de arheologi și istorici susțin o teorie conform căreia Cabrillo ar fi putut fi martorul unei forme timpurii de management indigen al terenurilor, inclusiv arderea arbuștilor și a chaparral-ului pentru a curăța tufișurile uscate și pentru a promova condiții mai bune pentru vânătoarea de vânat mare. Arderile programate și controlate au făcut parte integrantă din peisajul american timp de generații. Acum e mai corect politic să pretindem că încălzirea climei este factorul major al incendiilor de vegetație.”

Brown recunoaște că „adevărul integral” al studiului său ar fi fost necesar să conțină și date despre managementul pădurilor californiene:

„De fapt, cercetările noastre actuale indică faptul că aceste schimbări în practicile de gestionare a pădurilor ar putea anula complet impactul nefast al schimbării climei asupra incendiilor.

Totuși, acest tip de analiză mai practică este descurajat, deoarece analiza modificărilor impactului pe perioade mai scurte de timp și includerea altor factori relevanți reduce magnitudinea calculată a impactului schimbării climei și, prin urmare, slăbește argumentele în favoarea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră.”

Discutând despre politica „Publish or Perish” care domină lumea academică de pretutindeni, Brown oferă un sfat pe blogul său după publicarea studiului din Nature:

„Sfatul meu general pentru ca cercetarea privind impactul schimbării climei să fie publicată într-o revistă de top este de a vă asigura că aceasta susține ideea generală conform căreia impactul schimbării climei este omniprezent și catastrofal, iar principala modalitate de a-i face față nu este prin măsuri practice de adaptare, ci prin politici de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.” [s.m.]

După care, face o confesiune remarcabilă:

„Acum, pentru că am renunțat la o poziție academică cu tenureship, mă simt liber să-mi orientez cercetarea către întrebări care cred că sunt mai utile pentru societate, chiar dacă nu vor genera acele breaking news publicate în reviste de top. Ieșirea din mediul academic elimină, de asemenea, rezervele pe care le aveam în a denunța stimulentele perverse cu care se confruntă cercetătorii științifici, deoarece nu mai este cazul să-mi fac griji cu privire la posibilitatea de a arde punți și de a-mi distruge șansele de a mai publica vreodată într-o revistă ca Nature.”

În loc de concluzii

În încheiere, prezint o subtilă intenție de manipulare într-o revistă medicală de prestigiu.

Pe 16 martie 2023, revista The Lancet Planetary Health a publicat studiul „Excess mortality attributed to heat and cold: a health impact assessment study in 854 cities in Europe” („Excesul de mortalitate atribuit căldurii și frigului: un studiu de evaluare a impactului asupra sănătății în 854 de orașe din Europa”) având ca autori 21 cercetători din mai multe țări europene.

În rezumatul studiului se poate citi:

„În 854 de zone urbane din Europa, am estimat un exces anual de 203.620 decese atribuite frigului și 20.173 decese atribuite căldurii.”

După care, urmează prezentarea grafică pe țări și grupuri de vârstă a deceselor excedentare atribuite frigului, respectiv căldurii (Figura 3):

Figura 3. Country-level cold (in blue) and heat (in red) annual raw death rates broken down by age groups (Sursa)
[Figura 3. Ratele anuale brute de mortalitate la nivel național pentru frig (în albastru) și căldură (în roșu), defalcate pe grupe de vârstă]

Dacă ați ajuns cu lectura până aici, vă invit să faceți o pauză și să studiați, un minut sau mai puțin, reprezentarea datelor din această figură. Este ceva în neregulă cu această reprezentare?

……………………….

Bun, un minut sau mai puțin a trecut. Celor care au găsit răspunsul, felicitări. Celor pe care nu-i interesează modul de reprezentare a datelor dintr-o revistă de top, le atrag totuși atenția asupra următorului fapt: La prima vedere, se pare că barele orizontale albastre și roșii sunt aproximativ egale. Cum așa? Pentru că autorii au folosit o prestidigitație de tipul alba-neagră (iuțeală de mâini și nebăgare de seamă). Vă invit să revedeți aceleași date din Figura 3 reprezentate cu scări orizontale identice:

Figura 3 cu scări orizontale identice (sursa)

O comparație între cele două moduri de reprezentare a acelorași date este instructivă pentru educarea acelor cititori care acordă un credit disproporționat de mare revistelor de top (Figura 4):

Figura 4. Comparație între două moduri de reprezentare grafică a acelorași date: în stânga, versiunea originală din The Lancet, cu scările orizontale disproporționate; în dreapta, versiunea cu scări orizontale similare.

Studiul publicat de The Lancet arată clar că decesele cauzate de frig sunt de 10 ori mai multe decât cele cauzate de căldură – o comparație similară cu alte cercetări privind pericolul relativ al temperaturilor extreme.[3]

Cu toate acestea, The Lancet a făcut o prestidigitație atunci când a prezentat datele într-un grafic tendențios pentru a accentua decesele cauzate de căldură și a le diminua pe cele cauzate de frig.

Efectul calibrării eronate este ușor de observat prin compararea celor două grafice (Figura 4). Barele pentru decesele cauzate de căldură sunt mult mai lungi în figura din stânga decât cea din dreapta, dacă se folosesc axe orizontale calibrate la fel atât pentru decesele cauzate de frig, cât și pentru cele cauzate de căldură.

Așadar, The Lancet folosește, intenționat sau nu (greu de spus), un grafic manipulat pentru a ascunde faptul că frigul este semnificativ mai periculos decât căldura. Pentru că, iarăși, nu este politic corect ca oamenii să moară de 10 ori mai mulți din cauza frigului când încălzirea antropogenă a ajuns așa de mare încât produce „fierberea oceanelor” (apud Al Gore și António Guterres). Această „șmecherie” grafică din partea unei reviste medicale presupusă a fi de primă mână nu este acceptabilă în nicio publicație științifică.

P.S. În perioada 1953-1956, scriitorul Radu Cosașu a lucrat ca ziarist la Scânteia Tineretului de unde a fost concediat, după ce a lansat teoria „adevărului integral” la Congresul Tinerilor Scriitori (1956), susținând că literatura este necesar să înfățișeze „adevărul integral” şi nu unul selectat tendențios, urmând o logică propagandistică. După intervenția la acel congres, Radu Cosașu a rămas fără loc de muncă mai bine de un deceniu. Spovedaniile sale din ciclul „Supraviețuiri” sunt o mărturie prețioasă despre curajul de a cere prezentarea „adevărului integral” în literatură și repercusiunile pe care acest act îndrăzneț le-a avut.

Situația „adevărului integral” din 1956 este similară cu cea de astăzi din literatura climatică. Oricine îndrăznește să contrazică public (pentru că în particular sunt mulți care o fac fără teamă) dogma Armagedonului climatic, riscă să sufere anatema din partea Bisericii Verzi și să nu mai fie publicat. Patrick T. Brown este doar ultimul exemplu dintr-o listă lungă și în creștere.

Autor: Constantin Crângu

Note:
[1] Crânganu, C., 2021, „Cultul cargo, uleiul Wesson și o climă în schimbare – Despre onestitate și integritate științifică”
[2] Crânganu, C., 2016, „Despre gândirea de grup (Groupthink). O aplicație la încălzirea globală”
[3] Crânganu, C., 2018, „Există, totuși, și beneficii ale schimbărilor climatice?”

Citiți și:
Himera ştiinţei – Dogma ca metodă de (ne)cercetare ştiinţifică
Până și respirația a ajuns să fie dăunătoare pentru mediu. Studiu aiuristic publicat în revista PLOS One: „Oxidul de azot și concentrațiile de metan din respirație contribuie la încălzirea globală”

 

yogaesoteric
19 ianuarie 2024