Adevărații teroriști: valoarea adevărului și a justiției

La sfârșitul lunii trecute, în data de 28 ianuarie 2020, a avut loc un eveniment pe care comunitatea internațională îl aștepta cu un uriaș interes. Donald Trump a prezentat așa-numitul „Plan de Pace” sau „Înțelegerea secolului” ca propunere de aplanare a tensiunilor dintre Israel și Palestina.

Chestiunea este de o asemenea importanță încât reprezintă realmente un fel de „măr al discordiei” în întregul Orient Mijlociu și chiar mult dincolo de acesta. Divergențele apar nu doar pe plan politic, ci și pe plan ideologic, cultural și religios. Pe de o parte, cea mai mare parte dintre statele arabe sunt solidare cu confrații arabi din Palestina. De cealaltă parte, comunitatea iudaică este susținută cu toate mijloacele de Statele Unite și aliații săi. Iar ajutorul american nu a fost niciodată atât de necondiționat cum este în actualul mandat al lui Donald Trump.

Rădăcina conflictului a început încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată ce mișcarea sionistă a început să facă demersuri pentru înființarea statului Israel pe teritoriul Palestinei. Mișcarea sionistă a invocat drepturi istorice ale comunității iudaice, iar după al Doilea Război Mondial, Organizația Națiunilor Unite a fost sensibilizată prin evidențierea atrocităților Holocaustului. În anul 1948, ONU a luat decizia împărții Palestinei în două state, dar această decizie nu a fost niciodată pusă în practică. Odată cu declararea legitimității înființării statului Israel, Palestina a început gradat să fie ștearsă de pe hartă. În anul 1948, evreii din Palestina constituiau o treime din populație (aproximativ 800.000 de persoane) și dețineau mai puțin de șase la sută din suprafața totală a teritoriului țării. În cadrul planului de partaj al ONU, evreilor li s-a alocat 55% din pământ, cuprinzând multe dintre principalele orașe cu majorități arabe palestiniene și coasta importantă de la Haifa la Jaffa. Statul arab a fost deposedat de vaste terenuri agricole și de numeroase porturi cheie.

Mai mult decât atât, israelienii au început imediat să anexeze noi teritorii din ceea ce rămăsese din Palestina. Iar această extindere s-a făcut cu o brutalitate ieșită din comun, prin uciderea și expulzarea a milioane de palestinieni. În prezent palestinienii mai dețin aproximativ 6.200 de km pătrați, în timp ce Israelul s-a extins la o suprafață de 22,145 de km pătrați, adică aproape de patru ori mai mult decât teritoriul palestinian. Israel are acum o populație de 8,6 milioane de locuitori, iar Palestina are 5,05 milioane. Însă palestinienii nu au un teritoriu compact, ci sunt realmente asediați de către evrei în zeci de enclave înconjurate de teritorii ocupate de israelieni. Din anul 2003, una dintre cele mai mari enclave, în Cisiordania, a fost înconjurată de israelieni cu un zid, fapt care a provocat indignare în rândul comunităților de apărare a drepturilor omului. Acest zid a transformat viața palestinienilor într-un calvar, silindu-i să trăiască ca într-un adevărat ghetou. Cu toate că politicienii israelieni şi americani continuă să promoveze prin discursuri crearea unui stat palestinian independent, armata israeliană bombardează mai departe teritoriile palestiniene, distrugând infrastructura civilă (centrale electrice, conducte de apă, şcoli, spitale şi alte obiective civile), lăsând în urmă mii de victime în rândul civililor palestinieni. În pofida faptului că zidul construit în Cisiordania a fost declarat ilegal de către Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga prin Hotărârea din iulie 2004, Israelul a refuzat să se conformeze deciziei, motivând că astfel se apără împotriva bandelor de „teroriști” palestinieni.

O problemă fundamentală este că Israelul a ocupat integral și orașul Ierusalim, deși Ierusalimul de Est este recunoscut de ONU ca aparținând Palestinei. Ierusalimul de Est este revendicat de arabi, care au acolo de sute de ani locuri sfinte de pelerinaj. De asemenea, Ierusalimul de Est este și loc sfânt de pelerinaj pentru milioane de creștini.

ONU condamnă prin Rezoluții și anexarea ilegală de teritorii de către Israel, dar datorită protecției SUA, nimeni nu se poate opune acestei desfășurări a evenimentelor. SUA finanțează armata israeliană și intervine prin veto la orice decizie în Consiliul de Securitate al ONU care ar urmări să ia vreo măsură împotriva Israelului.

„Planul de pace” al lui Donald Trump presupune acceptarea de către palestinieni a situației de facto ca Ierusalimul să aparțină evreilor și a renunțării de către palestinieni la orice tentativă sau speranță de a se mai întoarce vreodată în teritoriile ocupate. În schimb „Planul” promite că pentru patru ani israelienii vor stopa anexările teritoriale (fără a da vreo garanție că după aceea nu ar continua) și oferă palestinienilor „șansa” de a-și constitui capitala într-un sat de lângă Ierusalimul de Est. Respectivul sat, pe nume Abu Dis, nu mai are nicio legătură cu Ierusalimul, fiind deja separat de acesta printr-un zid construit de israelieni. Planul mai prevede ca întreaga Vale a Iordanului, aflată în prezent în componența Palestinei, să treacă sub autoritatea Israelului. În locul acesteia, Palestina ar primi două enclave ocupate de Israel în deșertul Negev, lângă granița cu Egiptul.

Președintele SUA și-a prezentat cu mare pompă „soluțiile”, în aplauzele premierului israelian Benjamin Netanyahu. Trump a afirmat chiar că aceasta este ultima șansă de pace pentru palestinieni, sugerându-le să nu o rateze. Departe de a accepta, președintele palestinian Mahmoud Abbas a respins categoric „Înțelegerea Secolului” (cum a fost numită de Donald Trump), catalogând-o ca fiind de fapt „Excrocheria Secolului”. Președintele Abbas a mai declarat indignat că acest acord „va ajunge la coșul de gunoi al istoriei”.

Situația arabilor din Palestina este poate cea mai revoltătoare criză umanitară care există în lume. Iar aceasta durează de mai mult de 70 de ani. Organizațiile de apărare a drepturilor omului protestează, ONU protestează, până și UE protestează din când în când… dar cu toate acestea nu se modifică nimic. Desigur, administrațiile Statelor Unite declară că luptă împotriva terorismului, dar pe adevărații teroriști, care îi ucid aproape zilnic pe palestinieni, nu îi observă. Este un fapt banal ca soldații israelieni să ucidă copii palestinieni, jurnaliști, medici sau palestinieni care pur și simplu merg pe stradă. Sau să îi declare teroriști și să îi arunce 20 de ani în închisoare pe palestinienii care în semn de protest aruncă o piatră înspre soldații israelieni. Dar a fost și mai rău de atât.

În 1982, Israelul a invadat teritoriile palestiniene din Liban, sub conducerea nemijlocită a ministrului apărării, Ariel Sharon, care a ajuns apoi prim-ministru. Au fost bombardate cartierele civile din Beirut, fiind uciși mii de civili libanezi și palestinieni. A fost un veritabil atac terorist, efectuat de evrei cu avioane militare furnizate Israelului de către Statele Unite. Apoi, la decizia lui Sharon, copiii și bătrânii palestinieni care au supraviețuit au fost plasați în lagăre de refugiați, siguranța lor fiind chipurile garantată de Statele Unite. În noaptea de 16 spre 17 septembrie 1982, Sharon a trimis escadroane de asasini în două lagăre de refugiați, Sabra și Chatila, în Beirutul de Vest, pentru a ucide civilii palestinieni neînarmați care se găseau acolo. Cu tancurile și trupele israeliene care înconjurau taberele pentru a împiedica să poată scăpa vreun palestinian, escadroanele lui Sharon au împușcat, înjunghiat și ucis civilii palestinieni toată noaptea, și a doua zi, și în noaptea următoare, în timp ce israelienii din jurul taberelor au ascultat cu bucurie împușcăturile și strigătele de groază care veneau din interior. Apoi, Sharon a trimis buldozere pentru a excava gropi comune în care au aruncat și acoperit cadavrele a peste 2.000 de femei și copii palestinieni. Mulți palestinieni au rămas totuși neîngropați, iar lucrătorii din cadrul Crucii Roșii au găsit familii întregi cu gâtul tăiat și alte familii care fuseseră aliniate și mitraliate, de la copii mici, la bunicii bătrâni. Un băiat a fost ucis fiind călcat în picioare de către un bărbat care purta cizme cu ţinte în talpă.

Mulți dintre evrei cred în învățătura Talmudului care spune că numai evreii sunt ființe umane și că toți cei care nu sunt evrei au fost creați pe acest pământ numai pentru a sluji evreilor, și că oricine se opune evreilor merită să fie ucis.

În 1967, în timpul războiului Israelului împotriva Egiptului, armata israeliană a efectuat o serie de execuții în masă ale prizonierilor de război egipteni din peninsula Sinai. Prizonierii au fost forțați să sape șanțuri, apoi au fost îmbrânciți în ele și împușcați. Zeci de martori oculari la aceste execuții masive au raportat ceea ce au văzut. Tot în 1967, Israelul a atacat Forţele Navale ale SUA, mai precis nava de elită U.S.S. Liberty, încercând să o scufunde și să ucidă echipajul și apoi să învinuiască egiptenii pentru atac.

Israelul a furat materiale și tehnologie de arme nucleare din Statele Unite pentru a construi un arsenal nuclear ilegal. Israelul este, de asemenea, cunoscut că a dezvoltat un arsenal de arme biologice și chimice de distrugere în masă.

Niciuna dintre aceste activități israeliene nu este secretă. Ceea ce am menționat sunt doar câteva dintre cele care au fost descoperite și publicate. Nu se publică foarte mult, bineînțeles. De fapt, toate acestea au fost eliminate din știri destul de repede. Pentru că mass-media este părtașă la aceste atrocități prin ascunderea lor de opinia publică.

Există, desigur, și mulți oameni care conștientizează adevărul și care mai și spun câte ceva despre asta. Dar acești câțiva au puțin sau deloc voce în mass-media, așa că cetățeanul obişnuit rămâne nesigur asupra realității situației. Acesta este un „minunat” aspect în democrație: nu este necesar să fie păcăliți toți oamenii. Este suficient să fie păcălită majoritatea oamenilor tot timpul și aceasta este destul de ușor de făcut când mass-media este sub control. Cei câțiva care refuză să se alăture masei pot fi ignorați. Marea majoritate a alegătorilor nu îi va observa niciodată. Într-o democrație funcționează ipocrizia, minciuna. Atâta timp cât mass-media este sub papuc, orice poate fi „spălat”, deoarece majoritatea alegătorilor niciodată nu își vor bate capul să înțeleagă ceea ce nu le este dat „mură în gură”.

La o scară mai largă, exact același tip de minciuni sunt întreținute în legătură cu al Doilea Război Mondial. Pretextul pe care guvernul britanic l-a folosit pentru declararea războiului împotriva Germaniei în 1939 a fost protejarea libertății Poloniei. Apoi guvernul Roosevelt din Statele Unite a înscenat atacul japonez de la Pearl Harbor ca o scuză pentru a intra în război împotriva Germaniei. Politicienii și mass-media vestică propagau imaginea că americanii ar fi fost băieții buni și că ei au bombardat germanii pentru a proteja libertatea americană și libertatea Europei.

Bineînțeles, ceea ce a urmat după bombardarea orașelor germane și uciderea unui număr suficient de germani a transformat jumătate din Europa în regim comunist timp de o jumătate de secol. Americanii știau foarte bine ce fel de oameni erau cei care ridicaseră mișcarea bolșevică. Aceștia erau evrei, iar bancherii din America i-au finanțat și i-au antrenat încă de la începutul anilor 1900. Scopul atacării Germaniei în al Doilea Război Mondial a fost distrugerea Germaniei deoarece germanii se descotorosiseră de evrei și i-au scos afară din țara lor. SUA a mers la război împotriva Germaniei pentru a face Europa sigură pentru evrei și nu pentru altceva.

În mod asemănător, SUA a declanșat războiul împotriva terorismului în Orientul Mijlociu pentru a-l aduce sub dominația evreilor sioniști. Tot ceea ce face mass-media occidentală este un act de spectacol pentru a menține publicul păcălit. Și publicul a fost şi este păcălit.

La fel cum nu și-au dat seama despre ce a fost vorba cu cel de-al Doilea Război Mondial, oamenii nu își dau seama nici ce a însemnat războiul împotriva „terorismului”. S-ar putea auzi zvonuri despre masacrele pe care le-au desfășurat soldații americani în Afganistan, Irak sau Libia, dar oamenii de televiziune nu vor spune nimic împotriva lor, nu vor arăta imagini ale grămezilor de cadavre și astfel publicul nu va ști nimic…

De ce ar fi necesar să ne pese de toate acestea când pe noi personal poate că nu ne afectează cu nimic?

Dacă sunteți o persoană care este deja înstrăinată în totalitate de realitate; sau dacă sunteți o persoană amorală care este deja complet deconectată de rasa proprie, de tradițiile și valorile acesteia; sau dacă vă raportați la dvs. înșivă în mod exclusiv ca la o persoană care se străduiește să obțină un avantaj față de alte persoane prin orice mijloace posibile, atunci nu aveți nicio idee despre care ar putea fi răspunsul.

Dar dacă mai aveți un sentiment de a fi parte a unui ceva mai mare și mai permanent decât ceea ce este în mod strict al tău, dacă mai aveți un sentiment de identitate rasială, un sentiment de rudenie cu o familie mai mare de ființe umane cu care împărtășiți tradițiile și valorile și o modalitate de a privi lumea, dacă prețuiți civilizația pe care strămoșii noștri au construit-o în ultimii 5.000 de ani și dacă vă gândiți la aceasta ca la civilizația voastră, atunci înseamnă că știți deja răspunsul.

Înțelegeți deja de ce nu este cazul să colaborați cu fiinţe care râd pe ascuns de valorile voastre, care sunt disprețuitoare față de tradițiile și istoria poporului vostru, care au lucrat de mii de ani pentru a ne corupe civilizația și sunt hotărâți să ne anihileze rasa. Înțelegeți deja de ce nu este cazul să li se permită oamenilor care colaborează cu aceste fiinţe să facă legi și să stabilească politici care să guverneze poporul vostru. Înțelegeți că în loc să fie aplaudați și priviți cu respect, aceștia ar fi necesar să fie condamnați ca trădători și ca un avertisment pentru alții care ar putea fi tentați și să-și distrugă poporul. Dacă mai mulți oameni ar înțelege aceasta, atunci minciunile care ni se livrează nu ar mai avea aderență și adevărul și justiția ar triumfa.

Citiți și:
Cinci adevăruri ascunse și tragice despre Israel, SUA și Europa
Peste 1.300 de palestinieni au fost împușcați de israelieni în primele 11 zile ale lunii octombrie
În Israel, un arab ce este ucis stârnește doar un căscat de plictiseală

yogaesoteric
4 februarie 2020