Paul Dragoș Aligică: „Toată această ură, agresivitate, polarizare și fragmentare socială în jurul ideologiei NU este un accident. Este parte a unui sistem”

Toată această ură, agresivitate, polarizare și fragmentare socială în jurul ideologiei, toată această imensă rotativă propagandistică și a etichetărilor introduse cu scopul de a dezumaniza, înfiera, stigmatiza NU este un accident. Este parte a unui sistem.

Regăsim această structură nu doar în practica propagandei clasice comuniste și naziste. Găsim teoria actualului sistem implementat în Occident – și care a dus unde vedem că a dus – teoretizată și prelucrată de activiști precum Saul Alinsky, care, în cartea sa din 1971 Rules for Radicals (Reguli pentru Radicali), a conturat un set de tactici pentru organizatorii comunitari și activiștii de stânga.

Aceste „reguli” sunt practic metode pentru agitație politică, propagandă și atacuri strategice împotriva oponenților. De pildă, regula a 13-a: „Alege ținta, fixeaz-o, personalizeaz-o și polarizeaz-o” este esențială în noua logică a urii pe care o vedem preschimbată acum într-un mecanism global prin centralele de propagandă.

Personalizarea și polarizarea nu sunt, deci, consecințe secundare, „externalități”. Sunt parte integrantă a modului de operare al sistemului.

Se ia ținta (persoană, grup, mișcare socială sau politică, comunitate), se aplică niște etichete mai mult sau mai puțin corecte, apoi acele etichete sunt încărcate cu energii nefaste prin asociere: conservator, extremist, putinist, trumpist, suveranist, naționalist. Se repetă procesul până când se formează un reflex. Se numește „Narațiunea”. Sau „narativa”, cum s-a tradus la noi.

„Narativa” dă iluzia că se oferă o explicație a fenomenelor în cauză în timp ce leagă tot ce poate fi rău de etichetele respective. Apoi eticheta este aplicată printr-un sistem de propagandă care atrage publicul să participe la înfierări, stigmatizări, demascări și amenințări.

Toate în numele Progresului și Binelui cu majuscule.

Din păcate, acest sistem a ajuns și în România.

Evenimentele tragice din SUA sunt un prilej ca, măcar acum, în al doisprezecelea ceas, să înțelegem că direcția în care ne duce acest sistem al instituționalizării urii și agresivității introdus și în România sub pretexte ideologice și politice occidentalizante și progresiste este autodistrugerea societății noastre.

Este necesar să înțelegem natura, originea și mecanica sistemului:

Sistemul a ajuns să fie implementat în România NU doar pentru că noile mijloace de social media au, în logica lor, ca element esențial polarizarea și NU doar pentru că mass-media din România imită instinctiv tot ceea ce fac platformele occidentale ale acestui sistem al urii și stigmatizării, precum CNN sau NYT.

El a ajuns aici și pentru că entitățile tipice de tip ONG, dezvoltate în Vest pentru a executa acest program, au fost inserate și replicate în societatea românească. De fapt, câmpul discursului public este împânzit de ele, sub diverse pretexte și acoperiri. Dezvăluirile recente atât de la Washington, cât și de la Bruxelles au arătat fără drept de apel aceasta.

Sistemul s-a impus și pentru că o parte a lumii „bune”, a „tinerilor frumoși și liberi”, educați în Occident, a confundat occidentalizarea cu adoptarea acestor ideologii superficiale, a acestor tipuri de retorică și de auto-identificare în spațiul public. Îi vedem peste tot acum abulici ducând ca niște zombie atitudinile și retorica în cauză.

De asemenea, sistemul s-a consolidat și prin platforme sau grupuri media care, funcționând sub acoperire ca entități de propagandă și „măsuri active”, au devenit dominante în România. În ultimii ani s-a introdus o metodă în care ura, stigmatizarea, etichetările, dezinformarea și teoriile conspirației, dictate de la centru, au fost instrumentate la nivel local și cuplate cu interesele „statului paralel” românesc.

Responsabilitatea cea mai mare

În orice societate există oameni cu rolul social de a se opune acestor tendințe – intelectualii publici, iar în cazul de față, politologii. Din păcate, în România, intelectualitatea publică nu doar că a achiesat la aceste evoluții, dar a participat activ la preschimbarea discursului urii și propagandismului agresivității sociale și ideologice într-o forță care a înlocuit cultura dialogului și dezbaterii publice.

În România, unii intelectuali publici – inclusiv din mediul academic – au practicat un discurs de o virulență, toxicitate și agresivitate ce a depășit adesea chiar si modelul american. De la covid și războiul din Ucraina, până la alegerile de anul trecut, aceste teme au fost pretexte pentru instigare la ură, disensiuni sociale și polarizare.

Atacul la persoană, distrugerea reputației, demascarea, înfierarea și chiar cererea „neutralizării” „țintelor” au devenit practici curente. Sute și mii de urmăritori au aderat entuziasmați la acest discurs dezechilibrat moral, politic și profesional.

Mai mult, o mână de politologi, cu conturi de Facebook și prezență mediatică, au ajuns să distrugă imaginea disciplinei prin abandonul în favoarea discursului urii. Unii au devenit chiar surse principale de dezinformare în România privind evoluțiile din SUA, legitimând propaganda centrală in cele mai degradate si aberante forme ale ei.

Astfel, pagini ale unor politologi români funcționează ca adevărate rotative de conspiraționism oficializat, fake news și meme-uri grosiere, într-un limbaj mustind de ură și dispreț. O realitate paralelă, propagandistic-delirantă este instituită sub pretextul autorității epistemice. Excesele sunt justificate când moralist, când emoțional melodramatic, când prin apel la o autoritate profesională negată de însăși natura practicii ilustrate zi de zi cu abandon și lipsă de scrupule.

Scopul scuză mijloacele, este deviza acestor intelectuali și politologi: mințim, isterizăm, manipulăm, inducem ură și resentiment, calomniem și dezinformăm. Dar o facem pentru o cauză nobilă!

Ideea de Progres și cea de Occident sunt astfel minimizate și devalorizate. Reduse la o linie de propagandă a urii și polarizării și la un discurs de troglodiți intelectuali și iresponsabili moral și social.

Mii, zeci de mii, milioane de români au fost astfel ani la rând expuși formatării percepțiilor lor despre SUA, despre lume și despre spectrul politic prin intermediul acestei mașinării și al acestor oameni.

Încercările de a reveni la dialog civilizat, bazat pe rațiune și dovezi, au fost respinse repetat de ONG-iști, intelectuali publici, jurnaliști și politologi în cauză. Din contră, fiecare apel la rațiune și dialog a generat un nou val de ură, resentiment și agresivitate.

O speranță

Speranța mea sinceră este că ceea ce se petrece acum în Statele Unite și în Occident va fi un prilej de reconsiderare. Răul făcut este deja imens. Avem o întreagă pătură socială care se consideră „occidentalizată” doar pentru că se conectează la structuri de propagandă, retorică și activism care valorifică ura și polarizarea drept „progres”, „democrație” și „liberalism” – practicând de fapt opusul acestora.

Va fi foarte greu – așa cum vedem din reacțiile din fluxurile românești – ca acești oameni să revină la o normalitate echilibrată.

De aceea, e bine ca acum să facem un apel către intelectualii publici, politologi, formatori de opinie și influenceri români să își evalueze critic modul în care, începând cu pandemia, războiul din Ucraina și până la alegerile recente, au devenit vectori ai polarizării și toxicizării opiniei publice din România.

Toți greșim. Autorul acestor rânduri nu a fost nici el ferit de excese și erori în trecut. Și e probabil că nici viitorul nu va da garanții de imunitate. Dar cred că e momentul să tragem o linie înainte de a fi prea târziu.

Este necesar să fie înțeles, în sfârșit, că nu e vorba despre bătălii personale de orgolii și vanități, ci despre mediul comun pe care îl împărtășim cu toții – de stânga, de dreapta, de centru, pro-occidentali, pro-orientali, naționaliști sau globaliști. Este nevoie de modus vivendi, nu de retorică agresivă, superioritate falsă și ură difuză ori personalizată după principiile lui Alinsky.

Este nevoie de dialog, rațiune și echilibru. Adică exact ceea ce clasa intelectuală și a experților – inclusiv cei în politologie – ar fi fost necesar să aducă în sfera publică. Și nu a adus…….

Autor: Paul Dragoș Aligică

Citiți și:
Povestea centenară a neomarxiștilor alăptați la țâța satanei
Sângele cere sânge?
Saul Alinsky, mentorul lui Hillary Clinton, avea un mare cult pentru Lucifer

 

yogaesoteric
24 septembrie 2025