Un experiment uluitor: Celulele sistemului imunitar acționează la distanță și dacă au fost extrase din organism, la unison cu cele ramase în trup

În Israel, oamenii de știință au efectuat un studiu remarcabil. O singură picătură din sângele unui participant a fost plasată la microscop și imaginea a fost proiectată pe un ecran. Ceea ce au văzut cercetătorii a fost captivant: bacterii care se mișcă încet în jur……. și macrofagele – „echipajul de curățare” al sângelui – doar zac latente. Bacteriile rătăceau libere, parcă la o plimbare liniștită de seară. Macrofagele? Adormite, ignorându-și complet slujba.

Apoi s-a petrecut ceva neașteptat. Participantului la studiu i-a fost prezentat un film amuzant – iar pe măsură ce starea lui de spirit s-a dinamizat, macrofagele s-au „trezit brusc”. Una dintre ele s-a rostogolit pe o bacterie din apropiere și a început să o devoreze cu adevărat entuziasm. Nu era ora prânzului. Asta a fost știință.

Starea noastră de spirit influențează direct celulele imunitare. Dar în acest experiment, altceva a fost cu adevărat uimitor: proba de sânge a fost separată de participant și acesta se afla într-o altă cameră. Cumva, modificarea stării emoționale a participantului a afectat sângele la distanță.

Când cercetătorii au trecut la clipuri din filme horror, s-a petrecut opusul. Bacteriile s-au energizat, s-au înmulțit rapid și chiar au început să atace macrofagele, forțându-le să se retragă.

Starea conștiinței noastre joacă un rol critic în menținerea ecosistemului nostru interior. Și nu se oprește la noi. Întrucât rudele noastre împărtășesc linia noastră de sânge, stările noastre emoționale pot influența și sistemul lor imunitar – chiar și atunci când ele se află pe alte continente. Este ceea ce se numește „imunitate de familie”.

Un ceasornicar a împărtășit odată o poveste: ori de câte ori degetul arătător stâng începea să îi zvâcnească – făcându-i munca delicată imposibilă – nu își făcea un masaj și nu lua suplimente. Își suna mama, aflată la mii de kilometri distanță și îi spunea: „Mami, iar îți faci griji! Oprește-te, nu pot lucra așa!” Chiar și anxietatea maternă ușoară era suficientă pentru a-i afecta fiziologia.

Starea noastră psiho-emoțională nu are impact doar asupra sănătății, ci și asupra bunăstării celor pe care îi iubim. Este ceea ce ne amintește Norman Cousins, care a devenit faimos prin faptul că s-a vindecat de o boală terminală prin râs. Povestea sa, spusă în cartea Anatomia unei boli (1976), a arătat că emoțiile benefice pot activa sistemele de vindecare ale trupului. Se pare că „Râsul este cel mai bun medicament” nu este doar o zicală – este fiziologie.

Citiți și:
«Yoga» râsului pentru începători şi avansaţi
Cum ne afectează lipsa somnului sistemul imunitar? Legătura nevăzută dintre odihnă și sănătate

yogaesoteric
18 octombrie 2025