Ce mai zice presa despre mitingurile şcolii de yoga M.I.S.A.
„OARE PROCURORII NU AU ACASĂ
ASPIRATOR,CEAS, BORMAŞINĂ, CĂRŢI, PRELUNGITOR, MOCHETĂ, ŞOSETE, BANI
ŞI VOR SĂ LE MAI ŢINĂ PE ALE NOASTRE ?”
“Libertatea…Evenimentu’… Pro Sportu’…la numai trei mii cinci sute de lei…”. Aceeaşi voce care răsună în fiecare dimineaţă în staţia de metrou. O lume în care Libertatea a ajuns doar un nume de ziar. Privesc feţele oamenilor de lângă mine. Văd plictiseală, oboseală, neîmplinire. Oameni ce fug de ei şi de ceilalţi refugiindu-se în ziarul cumpărat de la vânzătorul ambulant.
Ca în fiecare zi m-am trezit devreme, înainte ca soarele să răsară. Nu pot vedea răsăritul de la fereastra blocului în care locuiesc, dar văd cum creşte lumina zilei peste oraş şi mă bucur. Mi-e dor de natură, de simplitate şi de frumuseţe. Şi mă gândesc că deseori în acest oraş uităm să mai privim cerul. Lângă mine o femeie priveşte paginile ziarului proaspăt cumpărat. Caută ceva nou, ceva care să îi coloreze viaţa şi să îi alunge plictiseala. Găseşte un subiect de senzaţie: «”Yoghinii” lui Bivolaru vor averea MISA inapoi ». Care avere mă întreb şi de ce yoghini în ghilimele ?
O privesc în timp ce citeşte. Probabil că nici nu observă fotografia făcută de ziarişti în timpul mitingului unde pe o pancartă se vede clar ce au cerut înapoi yoghinii. Cred că România este o ţară extrem de săracă dacă s-a ajuns ca bunuri personale precum ceasul, cărţile sau şosetele să fie considerate avere. Mă întreb ce ar face această femeie dacă într-o zi ar intra nişte mascaţi peste ea în casă, i-ar lua hainele, serviciul cel mai bun de farfurii şi aspiratorul şi nu i le-ar mai da înapoi. Ar tăcea ?
Nu ştiu cine sunt aceste surse judiciare care tot sunt citate de presă încă din luna martie. Vorba lui Caragiale : „ştiu, da’nu spui cine…”. Presupusele obiecte ridicate din casa lui Gregorian Bivolaru l-ar face pe orice român care de-abia îşi plăteşte cheltuielile curente să încerce cel puţin un sentiment de frustrare dacă nu chiar de ură sau de invidie faţă de acest om care, aşa cum e prezentat, pare să fi adunat toate bogăţiile şi plăcerile acestei lumi. Nu lipsesc bijuteriile, banii şi dansurile erotice, adică exact lucrurile la care visează totă ziua românii obişnuiţi. Scopul este atins, imaginaţia celui care citeşte lucrează de acum singură. Puţin interesează dacă cele scrise sunt adevărate sau nu. În schimb nu se menţionează nimic despre sutele de cărţi de spiritualitate ridicate în mod abuziv din casa lui Gregorian Bivolaru în timp ce el era invitat la poliţie pentru o „verificare de rutină”.
Nu pot să nu observ că mitingurile şcolii de yoga M.I.S.A. sunt prezentate constant de presă ca o declaraţie de luptă a unor yoghini ameninţători. S-a spus la început că yoghinii vor fi agresivi, deşi yoghinii nu s-au manifestat agresiv niciodată şi nu sunt deloc violenţi. S-a exagerat în toate privinţele. Ce ar fi să privim aceste mitinguri aşa cum sunt în realitate ? Nişte acţiuni fireşti ale unor oameni cărora li s-au încălcat în mod repetat drepturile. „M.I.S.A. ameninţă”…”M.I.S.A. contra-atacă”…”M.I.S.A. iese în stradă”…Pentru cine este M.I.S.A o ameninţare ? Oare în România, stat democratic, oamenii trebuie să accepte cuminţi să fie atacaţi în casele lor chiar de cei care ar trebui să îi apere ? Şi apoi să tacă? Recent a apărut în presă declaraţia unui om de frunte al statului român : “Vrem o Românie liniştită, fără ţipete şi scandaluri“. Poate că pentru unii politicieni e mai comod ca oamenii să tacă, deşi prima lor grijă ar trebui să fie ca drepturile acestor oameni să fie respectate. Cam cum se pune problema ? Suntem agresaţi, jefuiţi, calomniaţi, nedreptăţiţi şi tot noi suntem prezentaţi ca cei care facem scandal!
Trebuie să cobor. O las pe femeia din metrou să citească în continuare ziarele şi să mai uite astfel de viaţa nefericită pe care o are. Acum gândeşte probabil că a găsit acolo cauza tuturor suferinţelor sale: Gregorian Bivolaru şi yoghinii lui. Pentru mine Libertatea nu este doar un nume de ziar. Încă mai am libertatea de a cere ca drepturile mele să fie respectate.