Franța asediată (II)

Așa cum am menționat în articolul de acum câteva zile, Franța traversează, în toamna acestui an, o perioadă marcată de tensiuni sociale majore. Motivația principală, aşa cum am expus-o, este lipsa de bani pentru iniţierea unor reforme la nivel naţional dar şi al politicilor economice dezastruoase promovate de Bruxelles în ultimi 10 ani.

La 17 octombrie 2026, între 550.000 și 800.000 de persoane au participat la manifestațiile din Franța. Ministerul de Interne anunța 550.000 de manifestanți, dintre care 110.000 la Paris, în timp ce organizatorii au declarat că au participat până la 800.000 de persoane. Protestatarii s-au mobilizat în principal împotriva costului ridicat al vieții, a creșterii prețurilor la carburanți și a scăderii puterii de cumpărare. Liceeni, studenți, sindicate și membri ai mișcării „vestelor galbene” s-au alăturat acestei mobilizări. Obiectivul lor comun a fost acela de a cere condiții de viață decente, salarii adecvate și servicii publice mai bune.

Printre manifestanți s-au numărat și persoane imigrate sau provenite din familii de imigranți. Aceștia au participat la fel ca ceilalți cetățeni, pentru a demonstra paşnic în special pentru a denunța dificultățile legate de locuințe și discriminările ocazionale. Pe de altă parte, în ceea ce privește grupurile de vandali care au provocat starea de asediu în Franța – fapt care creează confuzie în rândul publicului care a văzut imaginile difuzate pe TF1 și TF2 sau care a participat la manifestații –, se cuvine remarcat că marea majoritate a persoanelor filmate sunt imigranți sau descendenții acestora. Iar remarca făcută de președintele Emmanuel Macron pe 18 octombrie la TF1 a creat o confuzie suplimentară: „Dar ce le trece prin cap protestatarilor? Cum pot niște francezi să-i facă așa ceva Franței?” (TF1, 18/10/2026, ora 20:00). Situația este cu atât mai tensionată, într-un context în care problema imigrației la nivel european nu are o soluție clară și unde o mare majoritate a francezilor nutrește resentimente față de imigranți.

În acest context prim-ministrul ungar, Peter Magyar, a condamnat actele de violență din Franța și și-a exprimat solidaritatea cu poporul francez, motivând că Ungaria adoptă „cea mai fermă poziție posibilă” în materie de imigrație.

La rândul său, liderul partidului spaniol VOX, Santiago Abascal, care speră că alegerile din noiembrie din Spania să-i permită să facă parte din viitorul guvern, a declarat: „Iată ce o așteaptă pe Europa cu islamo-stângismul”. Președintele Macron, la rândul său, a respins această interpretare, atribuind mai degrabă actele de vandalism unor „revoluționari proveniți din grupuri de extremă stânga” și unor „delincvenți”. În realitate, președintele Macron, aflat deja în campanie electorală, caută să împiedice ascensiunea în sondaje a liderului partidului de extremă stângă „La France insoumise” (LFI), Jean-Luc Mélenchon, pentru a face „un culoar” de ascensiune fostului său prim-ministru Édouard Philippe, care se află la mică distanță de un candidat de stânga, Raphaël Glucksmann, toți trei fiind creditați în sondaje cu 15% până la 16% din intențiile de vot.

Liderul partidului „Adunarea Naţională” (RN), Marine Le Pen, se bucură de 30% din intențiile de vot, ceea ce îi asigură fără îndoială un loc în turul al doilea. Iar intenția președintelui Macron este de a evita un „duel” între Marine Le Pen și Jean-Luc Mélenchon în turul decisiv(3). Ambii candidați fiind „persona non grata” pe perimetrul politicului macronian.

Pe plan internațional, inspirați de curajul francezilor, mii de tineri și manifestanți italieni din Bologna și Milano au ieșit în stradă sâmbătă, 17 octombrie, sub sloganul explicit „Să facem ca în Franța” (în 1848, revoluționarii italieni din Palermo sunt cei care au inițiat valul revoluționar european, urmați de parizieni). Revendicările lor erau similare cu cele ale francezilor: un cost al vieții mult prea ridicat, precaritatea, costul energiei și criza locuințelor. Bruxelles, capitala Europei, a cunoscut, de asemenea, manifestații violente care au dus la arestări. În Albania au avut loc ciocniri violente, în timp ce în Grecia și Portugalia manifestațiile s-au desfășurat pașnic. În toate țările, manifestanții au transmis același mesaj: „Ne-ați sărăcit și nu mai avem cu ce să vă plătim taxele”; „Avem nevoie de salarii mai mari pentru a face față costului vieții”; „Vrem democrație, nu minciuni”; „Vrem condiții de viață decente”.

Există oare o paralelă între revoluțiile europene din 1848 și aceste mișcări apărute simultan în mai multe țări europene? Revendicările actuale sunt similare în toate țările, iar sărăcirea populației europene este evidentă. Liderii europeni nu au adus nicio îmbunătățire a condițiilor de viață ale populației din UE și se orientează către obiective care favorizează o anumită clasă socială în detrimentul majorității: înarmarea. Înarmarea, fenomen nejustificat care continuă să se răspândească, născut din inocularea fricii față de un potențial adversar. Cultivată cu asiduitate, frica, un fenomen utilizat pe scară largă încă de la sfârșitul secolului al XIII-lea (frica de sfârșitul lumii, frica de ciumă, frica de evrei, frica de vrăjitorie, frica de invazia turcă, frica de comuniști…….), constrânge masele să se îndrepte într-o direcție precisă indicată de „putere”. Consecințele sunt bine cunoscute: expulzări, masacre, războaie, revoluții sau revolte.

Consecințe imediate după 17 octombrie

– Actele de violență au creat un climat de teamă și neliniște în rândul populației. Unele persoane ezită să mai iasă din casă sau să se ducă la serviciu, iar unele magazine au fost nevoite să închidă din motive de securitate. Prin urmare, distrugerile nu au rezolvat problemele sociale: din contră, au agravat situația persoanelor deja vulnerabile și au creat o imagine nefastă mișcării de protest.

– Peste 3.000 de magazine au fost vandalizate sau distruse, iar 1.500 au fost afectate indirect. Sistemul de asigurări care va intra în vigoare, chiar dacă este birocratic şi greoi, va mări asigurarea plătită de comerciant începând cu anul viitor. În realitate, prețul pe care îl va plăti comerciantul prin noua asigurare se va reflecta asupra produselor vândute în magazine. În final, populația este cea care plătește!

Măsurile adoptate de guvernul francez

– Ministrul de Interne, domnul Laurent Nuñez, şi-a recunoscut „lipsa de anticipare” și „pierderea controlului” în mai multe orașe. În consecință, și-a prezentat demisia președintelui Emmanuel Macron, asumându-și responsabilitatea pentru ceea ce s-a petrecut. Însă Preşedintele Macron a respins demisia, explicând că țara are nevoie de o conducere neîntreruptă a forțelor de ordine în acest context de tensiuni. Rămas în funcţie, Laurent Nuñez a fost însărcinat să pună în aplicare noi metode pentru a face față autorilor actelor de violență.

– Prim-ministrul Sébastien Lecornu a solicitat prefecţilor să instituie restricții parțiale și localizate de circulație. Aceste restricții vizează doar anumite cartiere considerate sensibile. Scopul lor principal este de a proteja magazinele, clădirile publice și locuitorii împotriva unor noi jafuri.

– Guvernul a întărit, de asemenea, prezența forțelor de ordine. Au fost mobilizați polițiști și jandarmi suplimentari în orașele afectate de violențe. Prefecții au primit, de asemenea, autorizația de a interzice anumite adunări sau manifestații în zonele cu risc, în special în jurul magazinelor care au fost deja devastate.

– Președintele Emmanuel Macron a precizat, de asemenea, că este posibilă declararea stării de urgență în cazul în care situația s-ar agrava.

– Din punct de vedere juridic, procedura de condamnare a persoanelor găsite vinovate de jaf, violență sau distrugere este accelerată.

– Un proiect de lege intitulat „Cei care distrug plătesc” a fost înscris pe ordinea de zi a Senatului. Obiectivul său este de a obliga persoanele responsabile de jafuri sau distrugeri să despăgubească victimele și să repare daunele cauzate.

– Pentru ajutorarea autoritățile locale, se va permite accesarea fondului de rezervă în vederea reconstruirii infrastructurilor publice avariate sau a clădirilor publice.

– Comercianții afectați de distrugeri şi furt vor beneficia de ajutor financiar, în special pentru a înlocui stocurile distruse sau furate.

Noi manifestații pe 24 octombrie

În ciuda violențelor și a măsurilor luate de guvern, mobilizarea manifestanților nu s-a oprit. Încă de luni, 19 octombrie, un grup de coordonare al mișcării „vestelor galbene” a anunțat un „act II” care urma să se desfăşoare sâmbătă, 24 octombrie 2026. Organizatorii au publicat online o hartă interactivă pe site-ul 17octobregiletjaune.net. Aceasta cuprinde deja peste o sută de acțiuni prevăzute în toată Franța: manifestații, adunări la sensurile giratorii, acțiuni în fața gărilor sau a benzinăriilor.

În paralel, organizațiile de liceeni și studenți au lansat, de asemenea, un apel la această nouă mobilizare. A fost înființat un Colegiu națională de coordonare a liceenilor pentru a-i încuraja pe aceștia să iasă în stradă joi, 22 octombrie, și sâmbătă, 24 octombrie.

Concluzie

1. Franța apare, așadar, ca o țară „asediată”, slăbită de nemulțumirile sociale, de acte de violență și de dificultățile economice. Măsurile luate de guvern arată că acesta se străduiește să protejeze cetățenii și să sancționeze autorii actelor de violență. Cu toate acestea, ele nu răspund revendicărilor sociale care s-au aflat la originea mobilizării, precum creșterea prețurilor, salariile prea mici și dificultățile cu care se confruntă serviciile publice.

2. Din 19 octombrie, Sudul Franței este grav afectat de inundații care drenează odată în plus bugetul național atât de greu încercat în ultimul an.

3 .Generația „Z” și-a făcut apariția pe scena politică europeană.

4. Mobilizarea a peste 60.000 de polițiști și jandarmi, deja anunțată, va împiedica cu siguranță actele de violență, jaf și vandalism. De văzut este în ce măsura forțele de ordine îşi vor demonstra eficacitatea. Este important ca organizatorii să-și asume, de asemenea, responsabilități în ceea ce privește protecția magazinelor și să se coordoneze cu poliția pentru a preveni actele antisociale.

5. Faptul că s-a ajuns la o fractură socială atât de profundă între clasa politică și generația „Z” ne indică faptul că, în mare măsură, în sânul „celulei de bază a societății – familia” nu s-a reușit să le fie explicat tinerilor ce înseamnă etică și morală civică, ce înseamnă respectul față de valorile colective și care sunt mijloacele de exprimare care le permit să-și facă cunoscute revendicările. În mod similar, școala, al doilea pilon al societății, al cărei rol esențial este acela de a forma tinerii și de a le transmite valorile durabile specifice civilizației noastre, a eșuat regretabil în formarea și responsabilizarea tinerilor. (În Japonia, nu a existat niciodată o grevă a elevilor, iar ultima grevă a studenților, cea mai importantă, datează din 1968.)

6. Mișcarea de protest lansată de elevii francezi, care s-a transformat într-o mișcare de revendicare socială, a început să se extindă în întreaga Europă. Nu se va opri prea curând, atâta timp cât o mare parte a revendicărilor nu vor fi satisfăcute. Cu cât perioada de negociere și de intransigență din partea guvernanților se va prelungi, cu atât riscul de propagare a manifestațiilor în alte țări va creşte.

Bucurați-vă de viață așa cum este!

Autor: Profesor Vasile Neacșa

Citiţi şi:
JD Vance: Progresiștii au importat lumea a treia în Franța. Acesta este viitorul pe care democrații îl doresc pentru America
Protestele din Franța, confiscate de violențe și distrugeri: Mii de arestări și sute de răniți. Donald Trump intervine dur: „Islamul vrea să preia controlul, Le Pen este singura speranță”
„Replacing Europe”: Un film realizat sub acoperire urmărește fluxul de bani din spatele migrației în masă către Europa, finanțată din banii contribuabililor

 

yogaesoteric
3 noiembrie 2026