Inducerea stării de vis conştient

Deşi visarea conştientă poate fi învăţată şi există numeroase tehnici de inducţie a acestei stări, este nevoie de un efort susţinut pentru a obţine rezultate. În general, sunt două modalităţi prin care subiecţii pot intra în starea de vis conştient. Majoritatea spun că erau în mijlocul unui vis normal când un fapt mai neobişnuit i-a făcut să-şi dea seama că visează. Mai rar, subiecţii spun că s-au trezit pentru scurt timp dintr-un vis, adormind apoi din nou şi reintrând direct în acelaşi vis, fără întreruperea conştiinţei.

Iată un exemplu:
“Eram întins în pat dimineaţa târziu ascultând sunetul apei care curgea în baia învecinată. Mi-a apărut deodată o imagine a oceanului, la început mai estompată ca şi cum mi-aş fi imaginat-o în starea de veghe. Dar devenea rapid din ce în ce mai vie, în timp ce sunetul apei se îndepărta proporţional. În câteva secunde, m-am văzut stând pe ţărm, între mama mea şi o fată al cărei chip îmi era oarecum familiar. Nu mai auzeam sunetul apei care curgea în baie, ci numai pe cel al valurilor…”

În cărţile sale, Carlos Castaneda descrie tehnica pe care şamanul mexican Don Juan o numea “Arta visatului”. El l-a învăţat pe Castaneda să se “trezească în vis”, programându-şi mintea încă din starea de veghe să realizeze o acţiune simplă, de exemplu să-şi privească mâinile. Odată “trezit”, el putea apoi să realizeze acţiuni mai complexe la voinţă şi chiar să îşi deplaseze conştiinţa la distanţă, fie în lumea reală fie în lumile subtile.

Cercetătorii moderni caută metode de obţinere a acestei stări prin anumiţi stimuli externi induşi în timpul somnului paradoxal (REM). Aceşti stimuli au rolul de a aduce aminte subiectului că visează. Cei mai eficienţi se pare că sunt stimulii luminoşi. Se pot folosi însă şi sugestii verbale înregistrate sau stimuli tactili. Combinaţia dintre stimulii luminoşi şi exerciţiile mentale de genul autosugestiei este mai eficientă decât simpla folosire a stimulilor.