„Acesta nu este un complot. Cum povestește mass-media covidul” – Documentar excepțional de Bernard Crutzen

Despre noul regim al „adevărului” unic sanitar, interesele maculate ale „experților” și mediei finanțate de oligarhi și docilizarea prin frică a oamenilor. „În democrație presa este gardianul libertății, dar acum este invers, susține puterea în acest delir.”

Rezumat al documentarului „Acesta nu este un complot”, al lui Bernard Crutzen, regizor cu mai multe serii de documentare prezentate pe principalele canale de televiziune belgiene, absolvent al IHECS – Institutul de înalte studii de comunicare socială

Am trimis o scrisoare deschisă către media belgiană în care chestionam modul în care este prezentată criza, ce spun, cum spun și de ce uneori tac. Primul răspuns primit a fost ironic: „Deci este un complot”. Cuvântul a fost spus. Complot. Nu, nu cred. „Acesta nu este un complot” (trimitere la celebrul tablou al lui René Magritte, – „Aceasta nu este o pipă”).

După filmarea cu telefonul mobil din Bergamo, evitarea supra-aglomerării spitalelor a devenit principalul scop al gestionării crizei, după ce ani în șir guvernele au redus numărul spitalelor și al cadrelor medicale din motive economice. Trebuie să evite să li se reproșeze aceasta, așa că se tem. M-a uimit, însă, aplicarea universală a acestui comandament: să stăm în case pentru a aplatiza curba. Toți comunicatorii o știu, repetarea aceluiași mesaj, din nou și din nou, este baza propagandei.

Anne Morelli, istoric și profesor la Université Libre de Bruxelles: „Cartea pe care am publicat-o se cheamă «Principii elementare de propagandă de război – utilizabilă în caz de război deschis, rece sau conflict emergent». Aici probabil suntem în situația unui conflict emergent, adică nu s-au folosit armele, dar există o mobilizare din partea opiniei publice și a guvernelor ce seamănă foarte mult cu o mobilizare ce se face în cazul unui război deschis. Atunci toată lumea sprijină guvernul, nu poate exista disidență, nu mai poate exista libertatea presei sau libertatea de opinie, se petrece ceva atât de important încât sacrificăm totul pentru victoria cauzei.” Pus în fața media, ai impresia că participi la o hipnoză colectivă promovată prin imagini anxiogene.

Bernard Rentier, virolog și fost rector al ULG: „Există un aspect mitic aici, așa tind să fie epidemiile. Toți se tem de virus pentru că nu-l vedem. Apoi, nu suntem responsabili, pentru că provine de la altcineva, dar, totuși, ne simțim vinovați că îl putem transmite. Deci apare un fel de fobie colectivă ce poate fi ușor alimentată de media. Am fi putut spera că media nu vor juca această carte la maximum, dar din păcate au făcut-o și o fac în continuare.”

Am studiat mesajele subliminale, cele care ajung direct la creier fără a ne da seama de aceasta. Sunt intrigat de imaginile ce apar în spatele graficelor – persoane tinere care suferă pe paturi de spital, deși nereprezentative pentru categoria de risc pentru acest virus. Ei bine, aceștia sunt figuranți, imaginile fiind cumpărate de la compania specializată shutterstock. Mesajul este clar: chiar și persoanele tinere, chiar și dvs. puteți fi una dintre victime.

OMS sugerează pe propria pagină de internet să fie evitată urmărirea îndelungată a media pentru a nu da naștere anxietății, ce poate declanșa alte probleme de sănătate. Media continuă să prezinte cifrele. Belgia a ajuns la 19.500 de decese de covid pe 31 decembrie 2020, o cifră foarte mare, dar care raportată la ansamblul populației reprezintă 0,17%. Iar procentul de morți de covid la nivelul populației mondiale este de 0,02%. Impresionează diferența dintre realitate și percepția ei. Nu avem de-a face cu o apocalipsă. În plus, acest număr cu siguranță nu este real, pentru că de multe ori decesele au fost contabilizate cu generozitate.

În SUA au fost numărate toate decesele „cauzate de”, „ce ar fi putut fi cauzate de” și „la care ar fi putut contribui” covid. În Marea Britanie s-au dedus ulterior 5.000 de decese de covid, iar în Belgia 121. Însă în Belgia numărul de decese covid ar putea fi mult mai mic, căci institutul Sciensano care ține contabilitatea a recunoscut că doar 4% din decesele declarate de covid din casele de bătrâni au fost cazuri confirmate, restul de 96% fiind doar cazuri susceptibile de covid, care nu au fost testate.

Președintele regiunii valone, Elio diRupo, confirmă într-o înregistrare cu camera ascunsă că „toate persoanele decedate în case de bătrâni au fost prezumate a fi murit de covid, ceea ce probabil nu a fost cazul”. Cu toate acestea, în cifrele oficiale se declară în continuare 19.500 de decese de covid în Belgia, dintre care 8.400 în casele de bătrâni. Oricare ar fi numărul real, felul cum aceste persoane au murit, fără a-și putea lua adio, ne va bântui mult timp.

Mă uimește că măsura carantinării nu a reprezentat încă subiectul unei dezbateri publice, în ciuda nedreptăților și incoerențelor pe care le conține. În mai 2020 am realizat un clip care pune sub semnul întrebării beneficiile carantinării la inițiativa dr. Melanie Dechamps, șef adjunct al serviciului de tratamente intensive de la spitalul universitar St Luc. Clipul a fost vizionat de 300.000 de ori, dr. Dechamps a contactat presa, dar aceasta nu a preluat informația.
Dr. Melanie Dechamps: „Când pun în balanță numărul de vieți salvate (de carantină) cu numărul de vieți pe care probabil le-am distrus, încep să am temeri.”

Specialiști din mai multe discipline au ajuns la concluzia că o carantină prelungită ne costă prea mult. Prof. Pierre-Francois Laterre, șef serviciu tratamente intensive, spitalul universitar St Luc: „Nu înțeleg de ce nu am putut să lăsăm să iasă repede din carantină populația tânără despre care știm că nu se află în categoria de risc. Nu putem estima numărul de oameni salvați, dar vom pierde multe vieți din cauza carantinei.”

Opiniile critice ajung în presă abia în august 2020, după publicarea scrisorii deschise „Belgium beyond covid”. Le Vif Express publică apoi „Cartea albă” a doctorului în biotehnologie Caroline Vandermeeren, ce lucrase anterior treisprezece ani pentru gigantul farmaceutic GSK, în prezent fiind independentă.

Dr. Caroline Vandermeeren: „La declararea carantinei am fost foarte mirată de comunicarea extrem de anxiogenă și de modul în care au fost manipulate informațiile. În preajma reunirii Consiliul Național de Securitate fie se actualiza foarte repede informația, fie, din contră, se mergea înapoi. La un moment dat, când curba mortalității a scăzut brusc pe o perioadă de cinci zile și nu corespundea cu mortalitatea estimată, acea perioadă a fost exclusă din grafic.”

A urmat declarația de la Great Barrington, semnată de 40.000 de specialiști din domeniul medical, mulți vârfuri în domeniile lor. Împinși însă către periferia media și forțați să apeleze la canale alternative. În Germania, 2.500 de medici se organizează alături de avocați pentru a denunța narațiunea oficială. Opoziția este cel mai bine mediatizată în Franța.

Jacinthe Mazzocchetti, antropolog la Universitatea Catolică Leuven: „Felul în care folosim cuvintele este esențial. A considera pe cineva «conspiraționist» nu spune, de fapt, nimic, dar devine un cuvânt ce permite înăbușirea oricărui spirit critic și a oricărei puneri sub semnul întrebării a modalității în care funcționează societatea noastră astăzi. A devenit o insultă facilă ce închide gura cuiva și evită întrebări care deranjează.”

Alexandre Penasse, jurnalist la Kairos: „Aproape a ajuns un compliment să fii făcut conspiraționist, în condițiile în care acești așa-ziși conspiraționiști ajung să pună în evidență corupția guvernelor, a experților și a ziariștilor. Însă jurnaliștii întrețin confuzia între cei care pun în evidență interesele ascunse ale responsabililor și poveștile despre falsitatea călătoriei pe Lună.”

Ar fi cazul ca jurnaliștii să-și suspende spiritul critic pe perioada unei pandemii? În unul din articolele din Kairos, Penasse a arătat conflictele de interese din interiorul GEES (Grupul de experți pentru strategia de ieșire din criză), unii dintre ei fiind legați de companii pentru care criza reprezintă o oportunitate financiară. Emanuel Andre, spre exemplu, consilier al guvernului pe tema tracing-ului (urmăririi cazurilor) a continuat pe perioada crizei să fie plătit și de „Savics”, companie specializată în domeniul tracing-ului.

Apoi, numele a doi reprezentanți GEES ce lucrează și pentru McKinsey, companie ce consiliază și marile firme farmaceutice, a rămas necunoscut. Dacă ne uităm pe rapoartele GEES, ele spuneau că „actuala criză nu va putea fi sub control decât atunci când marea majoritate a populației va fi vaccinată” și vorbeau de „riscul unui al doilea și al treilea val”. Cum puteau ști aceasta la mijlocul lunii aprilie 2020, când medicii specialiști spuneau că un al doilea val este puțin probabil?

Omul cheie al GEEs este virologul Marc van Ranst, cunoscut din 2009 de pe timpul epidemiei de gripă H1N1, când a consiliat guvernul să cumpere milioane de doze de vaccinuri de la GSK, fiind în același timp plătit de această companie. Acel vaccin nu a cunoscut succesul și o treime din doze a fost returnată. Penasse: „Van Ranst este exemplul perfect pentru a ilustra memoria selectivă a presei. Media o ia întotdeauna înaintea intereselor comerciale și rămâne întotdeauna în urma interesului public.”

Într-o conferință din ianuarie 2019, van Ranst arată cum a instrumentalizat media pe perioada crizei H1N1, dezvăluind în același timp un conflict de interese ce include toate marile companii farmaceutice: Marc van Ranst: „Este necesar să fii omniprezent în primele zile pe media, pentru a obține acoperire totală și a le convinge să nu caute și alte voci care să se exprime pe subiect.” „Este important să fie comunicat numărul de morți zilnic, chiar dacă el e același cu al gripei sezoniere, de exemplu (râsete). Este foarte important să vorbești despre decese, pentru că astfel oamenii vor înțelege că pot muri.”

Se vorbește de conspiraționism, dar Gates, spre exemplu, este o persoană care face aproape totul public. Pagina fundației sale arată cine a primit finanțare din partea lui. Laboratorul Universității Catolice din Leuven, spre exemplu, condus de Marc van Ranst, a primit 700.000 de dolari. Un cadou frumos pentru cel care influențează decizia țării sale de a vaccina în masă, idee atât de dragă lui Bill Gates. Tot pe pagina Fundației Gates găsim sponsorizări media cum ar fi CNN, The Guardian, Le Monde, AFP, care îl susțin constant. În loc să vâneze conspiraționiști, nu ar mai util ca presa să denunțe o astfel de preluare abuzivă a controlului asupra sănătății publice? Dificil, când chiar tu ești în ghearele lobby-ului.

Apoi, putem pune semnul echivalenței între o persoană bolnavă de covid și un „caz” așa cum e el declarat de autorități în urma testului PCR folosit peste tot în lume? După 40 de cicluri, multiplicarea este de 1.500.000 de ori. Dr. Marie-Luce Delforge, director medical ULB: „Multiplicarea cu 40 de cicluri este folosită în multe laboratoare și reprezintă cel mai bun compromis.”

Mulți oameni de știință au emis, însă, rezerve față de această metodă. Yves Van Laethem, epidemiolog la Spitalul St. Pierre și purtător de cuvânt inter-federal: „40 de cicluri este prea mult, va da în unele cazuri rezultate fals pozitive și, mai ales, veți detecta urme virale, virusuri moarte la săptămâni după ce persoana s-a vindecat de boală și nu mai este de mult timp contagioasă. 40 este enorm.”

Abia apoi OMS a venit cu precizarea că testele PCR au relevanță limitată și să fie folosite doar în cazul pacienților cu simptome. Însă atunci testarea în masă, în funcție de rezultatele căreia se adoptă majoritatea măsurilor de la portul măștii la carantină, devine puțin fiabilă. Dacă piedestalul pe care se sprijină carantina nu este robust, tot eșafodajul se dărâmă ca un castel din cărți de joc. Media au redat această informație, dar fără a înceta prezentarea zilnică a numărului de „cazuri”. De acum această listă de cazuri reprezintă în cel mai bun caz o nefericită formulare și în cel mai rău o trădare națională.

Se declară false reizbucniri ale pandemiei când, de fapt, cum a fost cazul în Germania, a fost vorba doar de un eveniment local într-un canton datorat sosirii unor muncitori din Estul Europei, ce nu a afectat curba generală pe țară. Jean-Pierre Jacqmin, director de știri la televiziunea belgiană francofonă (RTBF): „Editorul este responsabil pentru ce a prezentat, să fim atenți la atmosfera generală. Însă adevărul nu se găsește nici în media mainstream, nici în media alternative, ci în ambele.”

Anne Morelli: „Există fake-news în informația oficială. În proporție foarte mare. Și este taxat drept fake-news ceea ce nu corespunde acestui tip de informație oficială. Aceasta este o manieră de a te descotorosi de critici. Noi este bine să ne întrebăm de fiecare dată unde este cu adevărat fake-news, căci realitatea se mută de pe o săptămână pe alta.” Desigur, nu suferința oamenilor este fake-news. Dar aceste suferințe să nu ne facă să uităm manipularea, oportunismul și interesele financiare.

Pe 24 iulie 2020, Sciensano organizează o conferință de presă în condițiile în care vârful epidemiei trecuse și interesul publicului începuse să scadă. Se anunță moartea de covid a unui copil de 3 ani și este formulată o chemare la conștiință – informația este preluată imediat de media fără nuanțe.
Celal Kosova, tatăl copilului: „Nu pot accepta declarația din media că a murit de covid. A avut covid, dar ea suferea deja de o boală neuromusculară, avea deja probleme de respirație, covidul doar s-a adăugat acelei suferințe. Nu sunt de acord că e din cauza covid, media doar s-au folosit pentru a înspăimânta populația. Dacă nu aș fi fost eu în cauză și aș fi auzit de caz așa cum a fost prezentat în media, aș fi fost înspăimântat. Când știi, însă, starea copilului, avusese o tromboză deja, nu poți accepta felul cum a fost prezentată știrea.”

Impresia este că obiectivul comunicării publice este menținerea fricii și nu sunt singurul care crede asta. Dr. Pascal Sacre, terapie intensivă și reanimare: „Starea de stres în care menținem populația poate da naștere la mai multe probleme de sănătate sau să le agraveze decât covid. Sistemul imunitar este în mod special sensibil la frică. La aceasta se adaugă ceva ce m-a șocat cu adevărat și m-a făcut să conștientizez că se petrece ceva, și anume că acestei frici i s-a adăugat inhibarea acțiunii. Acest proces a fost pus în evidență de Pavlov și Henri Laborit prin experiențe pe șoareci, de exemplu, că un individ asupra căruia a fost exercitat un stres se poate elibera doar dacă reușește să acționeze bine sub stres (să fugă în altă cușcă sau să-i atace pe alții pentru a scăpa, de exemplu). A-i împiedica pe oameni să acționeze, carantinându-i și spunându-le în mod repetat să aștepte, reprezintă o absență a acțiunii. Astfel că fricii i se adaugă cel mai rău element posibil, inhibarea acțiunii, ceea ce vă poate spune orice psiholog sau psihopatolog. Când cuiva îi este frică, acela poate accepta orice de la oricine.”

Cât privește portul măștii, Emanuel Andre, purtător de cuvânt, spunea în plină pandemie că nu este necesar, iar în iunie, când cazurile scad, îl decretează „o necesitate absolută”.

Despre vaccinurile care folosesc o tehnologie nouă ARNm și se află în faza de testare nu se poate spune deocamdată că sunt sigure, iar negocierile opace alături de speculațiile bursiere ridică semne de întrebare. Apoi sunt, iarăși, conflictele de interese. Profesorul de imunologie Michel Goldman, care susține la televizor siguranța vaccinului, este în același timp președinte al consiliului de administrație al AstraZeneca. Prima comandă de vaccinuri făcută de Belgia merge spre acest producător, care a obținut și propria imunitate față de efectele adverse ale vaccinului.

Bernard Rentier: „Eu susțin vaccinarea. Absurditatea vine de la faptul că producătorul nu garantează siguranța propriului vaccin.”

Media mainstream devin avocatul vaccinării, pe când opiniile critice sunt cenzurate pe rețelele de comunicare virtuală. Algoritmii sunt fără milă și fără apel la propriu. Cristophe de Brouwer, fost președinte al Școlii naționale de sănătate publică de la ULB, este cenzurat de facebook pentru dezinformare. Facebook, twitter și youtube vânează ca niciodată opiniile științifice considerate greșite, dar lasă paginile ce promovează ideea că pământul este plat. Voi fi cenzurat și dacă voi spune că există soluții alternative la vaccinare? Există soluția imunizării de turmă urmărită de Suedia sau cea a imunizării personale prin vitamina D, în special, la fel ca și plantele medicinale ca artemisia sau medicamente precum hidroxiclorochina.

În ciuda dezbaterii din Franța, în Belgia nu s-a discutat despre hidroxiclorochină, însă ea a fost folosită de medici, deși Agenția națională a medicamentului a descurajat folosirea ei. Ciudat, ceea ce este descurajat la noi este încurajat în Congo, unde Belgia a trimis hidroxiclorochina cu mențiunea că „are virtuți terapeutice împotriva covid-19”. Toate alternativele la vaccin au fost ignorate de autorități și vânate de media.

În octombrie se anunță un nou val și noi măsuri. Să vedem cu prof. Pierre-Francois Laterre situația din spitale: „Acum avem trei cazuri. În martie-aprilie secția era plină cu bolnavi de covid, 14 paturi. Am avut şi 26-27 de pacienți în același timp. Nu a existat niciodată o saturație completă a spitalelor. În plus, multor oameni le-a fost teamă, din cauza situației, să vină la spital deși ar fi avut nevoie.”

Ni se vorbește despre solidaritate, dar discursul media divizează și culpabilizează. Este condamnat comportamentul social, dar sunt cauționate greșelile de politică de sănătate publică. Mai mulți medici au fost marginalizați, fiind acuzați de negaționism. De fapt, în fiecare toamnă spitalele sunt luate cu asalt pentru infecții respiratorii, există anunțuri din 2019 că unele spitale au ajuns la saturație.

Dr. Pascal Sacre: „În fiecare an avem probleme de saturație a spitalelor în toamnă-iarnă. Dacă vorbim despre asta, atunci să vorbim și de lipsa materialelor, de numărul redus de doctori în general, de subfinanțarea terapiei intensive.” Pentru exprimarea opiniilor sale, dr. Sacre e dat afară de la spitalul central din Charleroi. Dr. Pascal Sacre: „Am fost șocat să văd că pentru astfel de opinii au fost gata să dea afară un medic reanimator tocmai în criză covid, când ar fi avut mai multă nevoie de mine.”

Noul guvern a luat noi măsuri de control, iar noul premier încarnează perfect pompierul piroman. Nu mai suport media, această fabrică de consimțământ cu motoarele turate la maximum. Pragul pentru declararea epidemiei de gripă este la 150 de cazuri pe zi, iar experții vor să fixeze pragul pentru epidemia de covid la 50 de cazuri pe zi. Și chiar și atunci marile evenimente vor fi interzise. Aceasta reprezintă tirania riscului zero.

Nu înțeleg decizia presei de a ignora știri cum ar fi decizia tribunalului portughez potrivit căreia testul PCR nu este suficient de fiabil pentru a justifica declararea carantinei folosind date obținute astfel. Nimic despre manifestațiile din Serbia sau din Danemarca sau despre protestul parlamentarilor italieni.

Pe 2 noiembrie se decide o nouă carantină cu închiderea sectoarelor neesențiale fără cea mai vagă dezbatere democratică. Primesc mesaje potrivit cărora această criză ascunde o alta mai profundă, sistemică. Georges Ugeux, douăzeci de ani numărul doi al bursei din New York și acum profesor la Columbia Law School: „În 2018 am anunțat un tsunami în 2020 pe fondul slăbirii situației financiare. Coronavirus a reprezentat o hârtie de turnesol pentru multe aspecte, inclusiv pentru dezinvestirea în sănătate – spitale, laboratoare, infrastructură. Avem state care au acționat iresponsabil, s-au supraîndatorat, iar acum investim în șase luni cât am făcut-o în ultimii zece ani. Am început deja 2020 într-o situație de fragilitate cauzată de îndatorare și terminăm anul într-o situație aproape catastrofală. Așa că recesiunea va fi mai profundă decât s-a anunțat.”

Deja falimentul sistemului este pus de guverne pe seama covid, când de fapt a fost cauzat de măsuri. Media întreține această confuzie. Nu covidul ne costă, ci carantina ne-a costat miliarde, iar aceasta a fost o decizie politică. Georges Ugeux (ironic): „Bineînțeles că nu suntem responsabili pentru impunerea carantinei, nici pentru folosirea de mesaje ce au înspăimântat lumea… sigur că guvernele nu sunt vinovate pentru că practic au distrus economia. Ei doar au făcut ce au recomandat medicii. Aceasta este o demisie politică. Ca să le meargă, există un element necesar crucial: populația să aibă încredere în astfel de conducători.”

Parlamentele rămân mute, sunt executivele cele care conduc hora cu consultarea câtorva virologi. Cum să ai încredere într-o conducere ce aruncă în aer secretul medical? Dr. Marie-Luce Delforge: „Trimitem toate rezultatele testelor către Sciensano, împreună cu toate datele personale ale celor testați. Nu eram deloc obișnuiți cu asta, iar ca doctor aceasta îmi ridică probleme.” A fost nevoie de ani pentru ca Parlamentul european să reușească protecția datelor personale, iar aceasta este aruncată în aer în câteva săptămâni.

Bernard Rentier: „Dacă se decide că vaccinul este obligatoriu, eu voi invoca obiecția de conștiință. A fost creată o angoasă, o anxietate generală, fiecare zi devenind mai preocupantă decât precedenta.”

De ce conducătorii au închis toate locurile unde oamenii pun lumea la cale? Au închis teatrele, probabil își amintesc că revoluția belgiană a pornit de la ieșirea de la operă. Mulți medici au spus că măsurile liberticide nu au rațiuni medicale, ci securitare. În democrație, presa este gardianul libertății, dar acum este invers, acum ea susține puterea în acest delir.

Anne Morelli: „A fost sacrificată libertatea de gândire, n-a existat reacție cu unele excepții pe rețelele virtuale de comunicare. Ce putem face este să ne îndoim, să ne îndoim și iarăși să ne îndoim.”

Vrem cu adevărat o societate cu risc zero, securitară, controlată total? Cine a votat pentru asta? „Acesta nu este un complot”, dar poate că se folosesc de această criză sanitară pentru a impune o lume virtuală, tehnologizată și igienizată, o formidabilă ocazie pentru cei ce-și doresc puterea discreționară și un popor docil. Dar cine împărtășește acest vis? Nu oamenii normali și nici chiar jurnaliștii, așa că sper să văd din nou dezbateri democratice reale. Putem să depășim această criză, dar este necesar să ne recucerim libertatea.

Citiți și:
Cercetătorii belgieni consideră starea de urgență și atitudinea autorităților cu privire la combaterea coronavirusului ca fiind amenințătoare pentru democrație
Să spunem lucrurilor pe nume! Fragmente dintr-un jurnal de pandemie
Studiu Universitatea Stanford: Lockdown-urile nu au niciun efect semnificativ în reducerea covid-19, ba chiar pot duce la răspândirea cazurilor
 

yogaesoteric
12 iunie 2021