Ai mai mult umor decât crezi!

Şi totuşi, nu ezita să începi să-ţi amplifici simţul umorului… chiar de acum!

de Beatrice Atanasie

Motto: „Dacă înţelepţii ar fi trişti, ei nu ar fi înţelepţi, ci măgari…” – Sri Aurobindo

Dezvoltându-ne simţul umorului, putem descoperi taine ascunse pentru unii, precum faptul că atât femeile, cât şi bărbaţii apreciază la sexul opus prezenţa acestui spirit jucăuş care este umorul. „Efectele secundare” pe care le veţi constata cu încântare dacă vă amplificaţi simţul umorului includ printre altele, riscul implicit de a fi foarte fericiţi, de a fi mult mai simpatizaţi de cei din jurul vostru şi de a avea o excelentă relaţie de cuplu… Umorul acoperă toate situaţiile umane posibile, exprimă nenumărate aspecte ale vieţii pe pământ şi permite scoaterea la lumină a diferitelor faţete ale bogatei personalităţi a fiecăruia. Acesta ne permite să devenim mai puternici, să adoptăm o atitudine de înfruntare a dificultăţilor întâlnite, în loc să începem să ne regretăm soarta şi să adoptăm politica struţului – că doar e la modă politica, nu?

Veţi descoperi de asemenea că umorul vă oferă o alternativă ideală de abordare a întregii vieţii, cu toate conjuncturile ei neprevăzute, cu problemele şi tensiunile ei inerente. Veţi avea astfel la dispoziţie oricând o soluţie pentru înveselirea vieţii, reducerea conflictelor, ocrotirea sănătăţii şi pentru a putea petrece momente destinse, agreabile, şi aceasta în loc de a adopta o atitudine agresivă sau nihilistă. Atunci când ne confruntăm cu dificultăţi, umorul este o alternativă care merită luată în considerare, în locul unui comportament tensionat, închis, adică disperat, presupus „inteligent” prin care abatem atenţia celorlalţi de la noi – doar suntem bine, nu e aşa? În ciuda ideii preconcepute a unora că râsul este stupid şi vulgar, ar trebui să ne gândim la faptul că doar o persoană cu adevărat inteligentă ne poate face să râdem prin aerul său nătâng. Să nu uităm în acest sens proverbul românesc care spune că „Prostul nu e prost destul până nu e şi fudul.”

Imaginaţi-vă numai cât bine poate aduce un plus de umor în cazul unui cuplu cu probleme! În loc să continue să se certe, să divorţeze, să se consoleze în faţa televizorului, cei care se află într-o astfel de situaţie ar trebui să urmărească să îşi dezvolte simţul umorului măcar pentru faptul că atunci când râdem inspirăm de trei ori mai mult oxigen decât în mod normal… măcar pentru asta, dacă nu vor neapărat să fie şi fericiţi!
Există mai mult de două sute de tipuri de râs şi cel puţin la fel de multe cuvinte pentru a vorbi despre asta, fapt care amplifică mult riscul de a petrece clipe minunate! A alege între un bărbat fermecător şi amuzant şi unul care nu ascultă nimic şi e morocănos, pe de o parte, sau între o femeie drăguţă, simpatică, veselă şi una în faţa căreia trebuie să adaugi „da, dragă, ai dreptate!” – toată lumea ştie că bărbatul are ultimul cuvânt de spus în casă prin aceste cuvinte – , nu e aşa de greu, nu?! Ce poate fi mai încântător la o femeie şi mai atrăgător la un bărbat decât râsul spontan şi plin de bucurie?

Ceea ce ne împiedică să ne regăsim simţul umorului nu este atât faptul că poate nu avem un corp de atlet, o faţă de înger, un IQ de geniu sau un cont în bancă, ci mai degrabă faptul că ne-am pierdut spontaneitatea. Veţi rămâne surprinşi de creativitatea de care dispuneţi fără să ştiţi dacă veţi avea curajul de a vă manifesta liber, de a fi spontani în a vă lăsa imaginaţia să zburde. Diferenţa între cei care au deja simţul umorului şi cei care nu îl au, nu este decât practica. Cine nu a visat măcar odată să fie asemenea celor care, atunci când intră într-o cameră sunt întâmpinaţi cu „ah”-uri şi „oh”-uri de încântare?! Acest model este la îndemâna tuturor. Priviţi-i pe tinerii care se comportă de parcă ar fi stăpânii universului, şi asta nu prin puterea lor, ci purtaţi de jucăuşenia umorului pe care l-au sădit pe pământ!

Toţi cunoaştem persoane care după ce au trecut printr-o perioadă întunecată „s-au scufundat” în presupusa lor nefericire. Totuşi, există fiinţe care nu ezită chiar şi în acest fel de momente să se abandoneze serenităţii inerente a sufletului şi să arate lumii zâmbetul beatific al inocenţei. Aceştia sunt oamenii care s-au menţinut deasupra tuturor încercărilor, au rămas în picioare, în postura magnifică a fiinţelor excepţionale care sunt! Capacitatea de a vă îmbunătăţi viaţa de cuplu sau a fi acela care armonizează şi stimulează ambianţa într-un grup face parte din farmecul dvs. aparte. Cei din jur doresc să fie în preajma dvs., ba chiar le e dor de prezenţa dvs. şi poate uneori chiar îşi doresc … să vă imite. În plus, vă puneţi în mişcare neuronii care vă antrenează agilitatea, supleţea mentală. Vă păstraţi vii curiozitatea, uimirea faţă de comportamentele umane şi, uneori, inumane, şi deveniţi oarecum filosof, iar spiritul dvs. de observaţie se va rafina foarte mult.

Ca o modalitate subtilă de evocare a anumitor lucruri, umorul ne poate ajuta să exprimăm ce avem pe suflet fără a ne ofensa prea mult interlocutorul. Atunci când spunem ceva într-o manieră serioasă cu greu mai putem să ne luăm cuvintele înapoi dacă l-am rănit pe celălalt, pe când dacă privim situaţia dintr-un unghi plin de haz ne putem scuza şi încerca să salvăm situaţia. Intuitiv toţi ne putem da seama că umorul este un ansamblu de mecanisme, atitudini şi interpretări care odată stăpânite cu abilitate ne fac să apărem celorlalţi într-o lumină magică, precum un scamator care trezeşte încântarea copiilor din noi.

Cercetătorii au constatat, în urma unui studiu realizat pe câteva mii de persoane declarate excentrice, că acestea privesc viaţa cu mult umor şi merg la medic o dată la opt ani, faţă de media vizitelor la doctor pentru persoanele „obişnuite”, care merg la medic o dată la trei luni. Aceste persoane trăiesc cu 5-10 ani mai mult şi apreciază beneficiile momentelor de singurătate. Pentru a înţelege şi mai bine, să zicem că râsul este expresia fizică a umorului, iar acesta poate fi considerat în mod original ca un fel de fitness mental! Umorul este savoarea pierdută a vieţii: din resturi de drame fără niciun farmec putem să facem un delicios desert. Umorul se află la graniţa între suferinţă şi detaşare, iar toate detaliile existenţei pline de dificultăţi, rutină sau poate situaţii traumatizante, alchimizate în „artificii” ne permit să reacţionăm cu mai multă demnitate în faţa marilor probleme existenţiale.

Chiar dacă fiecare dintre noi suntem unici – la fel ca toate celelalte fiinţe umane! – ne confruntăm cu toţii în mod regulat cu aceleaşi tipuri de situaţii. De fapt, se petrece adesea să trăim experienţe comune tuturor… fiind perfect convinşi că suntem singurii care trecem prin ele. Spre marea noastră uşurare, în aceste momente, există un colac de salvare prevăzut pe această barcă pe care ne aflăm cu toţii îmbarcaţi: exact, umorul, care practicat are efecte benefice miraculoase. Toţi am trecut la un moment dat în viaţă prin experienţa integrării într-un grup nou: e o situaţie inevitabilă după o schimbare de clasă sau de şcoală, o mutare cu locuinţa, schimbarea locului de muncă… Resimţim diferenţa, înstrăinarea, singurătatea în faţa unui grup care pare a fi omogen şi sudat. La marginea grupului, în căutare de afirmare şi acceptare, simţim cu acuitate privirea celorlalţi şi suntem foarte sensibili la cel mai mic semn de respingere. Mai devreme sau mai târziu, putem ajunge să credem că e ceva în neregulă cu noi. De fapt, adoptarea autoironiei, şi anume a face haz de propriul nostru comportament, de caracterul şi defectele noastre este cheia imensei surse de umor care ne poate oferi o soluţie sănătoasă de a trece mai uşor peste aceste transformări şi nu numai.

A te simţi prost cu tine însuţi reprezenta o „ocupaţie” apreciată de aşa-zişii filosofi mult înainte de inventarea şi apariţia televizorului, dar trebuie să recunoaştem că ea nu reflectă o stare de înţelepciune. În schimb, a face haz de propria persoană poate fi salutar de multe ori: provocând râsul, orice situaţie poate fi transformată într-una umoristică. Umorul este la fel de divers ca şi creativitatea umană, fără limite, şi deci mai multe stiluri pot coexista la o aceeaşi persoană. El se măsoară mai ales după gradul de apropiere sau depărtare de principalele emoţii, de exemplu: iubire, suferinţă, mânie, plăcere sau frică. Astfel vom descoperi orientarea generală a propriului tip de umor, ca şi aspectele care trebuie dezvoltate, dar acesta nu este decât un indiciu minor, căci graniţele emoţionale sunt foarte flexibile.

Astfel, mânia va provoca deseori supărarea, critica şi uneori ironia. Iubirea se va apropia de tachinare, atât de utilă cu cei apropiaţi şi de umorul convivial (umorul care nu răneşte pe nimeni). Ironia este deseori utilizată pentru a denunţa sau a sublinia o situaţie. Suferinţa conduce deseori la umorul negru care are drept ţintă persoanele care au handicapuri, moartea, boala, frica, violenţa… În cazurile în care ne simţim excluşi, respinşi sau în cele de frici fizice şi mentale umorul se poate dovedi a fi aliatul şi portiţa ideale de scăpare. De asemenea, umorul este folosit atunci când vrem să ascundem, să modificăm, să exprimăm o suferinţă. Umorul negru ne ajută să facem faţă suferinţei şi dezorientării şi astfel să suportăm situaţii foarte dificile, să complotăm împotriva ghinionului nostru sau încearcă să reechilibreze raporturile de forţe, să exprime ceva insuportabil. La nivel extins, umorul ar putea reduce problemele economice sau politice, dificultăţile legate de delincvenţă, de subiectele care ne revoltă, de sentimentul de neputinţă etc.

Spre exemplu:
Vă asigur că aveţi toate şansele să câştigaţi la loto, dacă jucaţi timp de un milion de ani, iar dacă, în circa şapte sute de ani, v-aţi dezvoltat simţul umorului, veţi descoperi o comoară fabuloasă în urma acestei experienţe.
  Regim: anul acesta o să revin la greutatea mea de 68 kg; anul viitor va trebui să revin la greutatea mea de 75 kg. Peste doi ani va trebui să revin la cele 83 kg…
– Doctore, vorbesc singur.
–    Mulţi oameni fac asta.
–    Da, dar conversaţia mea este aşa de mediocră!
Eram căpitan pe o corabie când am văzut apărând la orizont un vapor de piraţi. Mi-am ascuns frica şi am tras pe mine cămaşa multicoloră, pentru a ascunde oamenilor mei petele de sânge ale rănilor. Din fericire am câştigat bătălia…O lună mai târziu, pluteam pe corabia mea când am văzut la orizont două vapoare de piraţi. Mi-am mascat frica şi am tras pe mine cămaşa roşie pentru a ascunde oamenilor mei şuvoiul de sânge de pe piept. Cum se cuvenea, am câştigat bătălia… O lună mai târziu navigam, când am văzut la orizont trei vapoare de piraţi. Atunci mi-am tras pe mine…pantalonii maro.
Pe o străduţă întunecată:
„Hei, aţi văzut poliţişti pe aici?
Nu.
-Mâinile sus!”
„Spune-mi, Doamne, de ce nu vor oamenii să trăiască împreună ca o mare familie?
–   Uită-te la familia ta!”
Ador să vorbesc pe Internet şi să aplic regula celor trei 20: 20 de ani mai puţin, 20 de kg mai puţin, câştig 20.000 euro în plus…
Tinerii din suburbii sunt atât de drăguţi încât profesorii ţin morţiş să-i ţină câte trei ani în fiecare an şcolar.
Locuitorii Lumii a Treia sunt atât de materialişti…ei vor exact acelaşi lucru ca şi noi!
Îmi place atunci când soţia mea vede lucrurile de sus…de pe schelă, când revăruieşte tavanul…
Soţul meu este cel mai în măsură să ţină un secret: nimeni nu îl ascultă.
Se spune că săracii vor moşteni pământul…ceea ce se va petrece după ce bogaţii, după ce vor polua totul, vor găsi modalitatea de a pleca pe o altă planetă…
Fiica mea, eşti destul de mare acum. Du-te să enervezi un alt bărbat!
De când sufăr de amnezie toată lumea mă găseşte mult mai simpatic!
Oamenii mormăie împotriva lenei, dar nimeni nu face nimic!
Societate de consum: m-am întâlnit cu lupul cel mare şi rău, e dezgustat: primul dintre porcuşori trăieşte dintr-o pensie de ajutor social, celălalt şi-a construit casa cu subvenţii, iar al treilea, un economist, are ca angajat un lup mic la negru!

Umorul convivial este mult mai adecvat decât umorul agresiv. Pentru a obţine ceva, utilizaţi formula „Nu spun asta pentru că…”

Găteşti foarte bine, mamă. Şi nu spun asta pentru că este gol congelatorul meu.

Precum orice altă formă de comunicare, şi umorul poate trece de la iubire la frică, la ură, la dispreţ, de la acceptare la respingere, cu toate nuanţele lor posibile şi de aceea vă prevenim încă de la început că trebuie să fiţi foarte atenţi la a nu sări în extreme agresive, evitând sub orice formă manifestări negative precum sarcasmul, cinismul, aciditatea, marile sau micile răutăţi prin care îi putem răni pe ceilalţi.
Umorul negru, umorul de respingere este folosit pentru a ne revolta împotriva marilor angoase, în timp ce sarcasmul exprimă frică sau mânie şi trebuie evitat cu orice preţ. Poate că uneori pare o modalitate comodă de a spune lucrurilor pe nume, dar aveţi grijă, sarcasmul răneşte întotdeauna şi provoacă la voi înşivă obişnuinţe emoţionale deloc de dorit.
Umorul caustic este un mecanism de apărare adoptat în faţa morţii, a bolilor şi a handicapurilor. Uneori este indispensabil medicilor, pompierilor sau infirmierelor, dar ar fi tare bine ca el să fie din ce în ce mai mult „îndulcit”.
Totuşi, putem, oare, să râdem de orice? Se pare că da, dar este necesar mult rafinament pentru aceasta şi, desigur, nu puţină înţelepciune – adică, inteligenţă şi bun simţ. Trebuie să fim foarte atenţi atunci când presiunea care apasă asupra noastră e prea mare, când suntem cuprinşi de supărare, loviţi de destin, striviţi de nedreptate sau agresaţi cu violenţă.

Adus la măiestrie, putem spune că simţul umorului este o modalitate inedită de a ne dezvălui cu jucăuşenie frumuseţea interioară, ca un fel de striptease care, la rândul său, dezvăluie provocator şi incitant frumuseţea trupului (aceasta fiind şi ea, pentru cei care ştiu să vadă dincolo de aparenţe, o expresie a frumuseţii sufleteşti). Cu fiecare pas către amplificarea deschiderii sufletului, spre spontaneitate mai dăm la o parte câte un înveliş din cele care până atunci ne-au împiedicat să ne vedem şi să ne contemplăm aşa cum suntem, fie corespundem tiparelor (inutile) sau nu. În acest fel, printre altele, o să fim apreciaţi mai mult de ceilalţi – dar acesta este doar un efect secundar. Important este că vom avea mult mai multă încredere în noi înşine!

Citiţi şi:
Yoga râsului
Puterea vindecătoare a stărilor benefice

yogaesoteric
9 decembrie 2009

Also available in: Français