Ajna Chakra – aspecte psihologice
Ochiul viziunii interioare
un articol de Ionela Voicu
“Cel care se concentrează intens şi meditează profund asupra acestei chakra, distruge gradat toate efectele negative ale acţiunilor anterioare din această viaţă şi din celelalte. Adeptul devine un mare yoghin şi ajunge un eliberat în viaţă (jivanmukta). El obţine cele 8 mari puteri paranormale şi cele 32 de puteri minore.” Swami Shivananda
Centrul mental de comandă, centrul cunoaşterii geniale şi spirituale intuitive, Ajna Chakra, face parte din triada superioară a centrilor energetici subtili de forţă. Aşa cum spuneam în articolul anterior, Anahata Chakra, al patrulea centru energetic, corespunzător trăirilor empatice, afective ale iubirii şi compasiunii universale, marchează punctul de întâlnire între energiile specifice primilor trei centri de forţă (legate de supravieţuire, de apartenenţa la grup, de comunicare şi inter-relaţionare, de sexualitate şi procese volitive) şi energiile specifice ultimilor trei centri de forţă (legate de intuiţie, cunoaştere, discernământ, perfecţiune, îndumnezeire). Vishuddha Chakra corespunde, atât din punct de vedere fiziologic, cât şi psihologic, procesului complex de hrănire, etapei de dobândire a unei stări de receptivitate superioară, a unei deschideri sufleteşti faţă de inspiraţiile divine. La acest nivel are loc o îmbogăţire interioară prin accesul în lumile superioare ale universului.
Etapa imediat următoare conduce fiinţa umană către cele mai rafinate şi elevate percepţii lăuntrice, prin trezirea, amplificarea şi dobândirea controlului asupra energiilor mentale. Ajna Chakra reprezintă pentru noi un „al treilea ochi” orientat atât către enigmaticul nostru univers lăuntric, cât şi către aspectele subtile şi mentale ale lumii, către perceperea directă a universurilor paralele; în tradiţia yoghină, este considerat a fi centrul percepţiei spirituale.
Trezirea gradată şi deschiderea viziunii lăuntrice sublime la acest nivel înseamnă, de fapt, accesul fiinţei la anumite moduri superioare de conştiinţă pe care le avem fiecare în stare potenţială latentă, dar pe care în prezent, datorită ignoranţei noastre, nici măcar nu ni le putem imagina. Accesul sistematic la aceste planuri superioare ultime de conştiinţă înseamnă evadarea din limitele realităţii noastre efemere şi dureroase ale existenţei de zi cu zi. În plus, aceasta înseamnă evadarea din conceptele limitate ale conştiinţei focalizate preponderent material către trăiri şi fenomene extatice în care realizăm că devenim solidari cu infinitul. Toate acestea înseamnă, de asemenea, depăşirea limitărilor timpului, spaţiului şi cauzalităţii aparent inexorabile.
În concepţia yoghină tradiţională, rolul lui Ajna Chakra în calitatea sa de ochi lăuntric spiritual se manifestă preponderent în integrarea armonioasă a fiinţei în univers.Ajna Chakra este un focar de emisie şi recepţie al energiilor gând, al ideilor, al structurării mentale prin intermediul căruia putem concepe şi înţelege în mod coerent universul subtil mental exterior fiinţei noastre, energiile sale specifice, ajutându-ne astfel să guvernăm „universul nostru lăuntric”. Aşa cum ochii fizici ne ajută să stabilim anumite raporturi cu lucrurile şi fenomenele exterioare, în mod analogic Ajna Chakra ne facilitează şi ne ordonează raporturile cu lucrurile, entităţile şi fenomenele specifice sferelor de manifestare subtilă astrală şi mentală.
Cel care ştie cum să se concentreze în spaţiul din mijlocul frunţii, între sprâncene, la nivelul lui Ajna Chakra, dobândeşte prin focalizare preponderentă la acest nivel o nouă perspectivă asupra principiilor şi conceptelor legate de timp, spaţiu şi cauzalitate. Focalizarea interioară predominantă a conştiinţei la nivelul lui Ajna Chakra conduce fiinţa umană către o treaptă evolutivă extraordinară în care multiplicitatea aparent disparată a fenomenelor şi evenimentelor poate fi simultan percepută într-o viziune intercorelată, armonioasă şi perfect integrată. Starea superioară ideală care caracterizează acest centru de forţă este o trezire a conştiinţei la un nivel de profundă intuiţie şi înţelegere integratoare.
Deschiderea reală a „celui de al treilea ochi” înseamnă îmbinarea echilibrată a analizei şi discriminării, ce caracterizează emisfera cerebrală dreaptă, cu deschiderea şi accesul direct la lumea intuitivă ce caracterizează emisfera cerebrală stângă. Aceasta înseamnă a pune capăt atât intelectualizării sterile, seci, cât şi superstiţiilor sau „presimţirilor” fanteziste; unificarea armonioasă a acestor două moduri de cunoaştere într-un tot unitar.
Pe calea evoluţiei spirituale, aspirantul la desăvârşirea supremă traversează gradat diferite niveluri mentale, numite de marii yoghini: mental obişnuit, mental superior, mental iluminat, mental intuitiv şi supramental. Aceste niveluri diferite corespund unor treziri din ce în ce mai profunde ale conştiinţei şi accesului în planuri din ce în ce mai elevate. De la o viziune fragmentată a realităţii se ajunge gradat la o sublimă privire de ansamblu unificatoare şi reintegratoare. La acest nivel superior, există predominant o stare contaminantă de entuziasm şi fericire, o trezire bruscă la o realitate nouă, în care totul se leagă într-o mare vibraţie de bucurie. În general, accesul la această stare de conştiinţă superioară este însoţit de o înflorire spontană a capacităţilor creatoare. În acest sens, este cunoscut faptul că o trezire şi armonizare a centrului subtil de forţă Ajna Chakra conduce la dobândirea controlului energiilor sexuale (potenţialului creator sexual) corespunzătoare celui de-al doilea nivel, Swadhisthana Chakra.
Viziunea corespunzătoare la nivelul celui de-al şaselea centru de forţă este globală, unică, divină; fiinţa umană focalizată preponderent la acest nivel priveşte lucrurile, fenomenele şi fiinţele nu doar la suprafaţa lor, ci înglobează în acelaşi timp şi esenţa lor, privindu-le din adevăratul lor centru.
Cuvinte cheie
Geniu – dar moştenit din altă existenţă, însuşire, capacitate mentală excepţională de creaţie într-un domeniu de activitate producătoare de valori. În antichitate, prin geniu se înţelegea, după cum mărturiseşte Socrate în faţa tribunalului din Atena, acel glas divin, lăuntric, ce călăuzeşte traiectoria existenţială a oamenilor deosebiţi. Mai târziu prin geniu s-a înţeles vocaţia unică pentru realizarea unor opere care să stea sub semnul perfecţiunii, concurând chiar natura. Cu o atare accepţie vom întâlni termenul de geniu în textele kantiene. El desemnează, de obicei, gradul cel mai înalt de înzestrare naturală a cuiva, cu ingeniozitate, fantezie, inteligenţă, capacitate de înţelegere a profundelor rosturi ale lumii, dăruire de sine, sensibilitate, intuiţie în vederea realizării unor opere extraordinar de valoroase.
Inteligenţă – termen ce caracterizează puterea de pătrundere şi funcţia specifică a minţii de a stabili rapid legături şi de a face conexiuni creatoare între legături de natură să reveleze adevărul. Este ceea ce sugerează „inter-legere”, reunind două sensuri, acelea de a discrimina lucid între şi a lega, a culege, a pune laolaltă ceea ce în realitate prezintă aceste legături. În sistemul yoga, inteligenţa apare atât ca fapt real, cât şi ca unul potenţial, atât ca proces, cât şi ca aptitudine sau capacitate, atât ca formă şi atribut al capacităţii mentale, cât şi a celei comportamentale.
Autocontrol – mecanismul şi capacitatea mentală de continuă urmărire a comportamentului propriu, îndeosebi a reacţiilor impulsive şi de ponderare, modificare sau frânare a lor, de revenire la normal. Autocontrolul apare ca o dimensiune fundamentală a stăpânirii de sine în yoga.
Auto-observare – latură superioară a conştiinţei mentalului prin care fiinţa umană îşi urmăreşte, mai mult sau mai puţin sistematic, dezvoltarea propriei personalităţi. Ea trebuie orientată atât asupra ideilor şi trăirilor spirituale cât şi asupra efectelor complexe ce rezultă din acestea. Obiectivitatea, simţul autocritic dezvoltat, exigenţa sporită faţă de propria persoană constituie condiţii necesare pentru ca autoobservarea să reprezinte un mijloc eficient al autoeducaţiei în practica yoga.
Introspecţie – vedere sau privire orientată către interior, spre propriile stări şi desfăşurări lăuntrice. Desemnează înainte de toate un fenomen sau o dimensiune reală a psihicului. În percepţia obiectului este inclusă şi percepţia de sine, a observatorului. În cunoaşterea lumii se implică şi cunoaşterea de sine. Conştiinţa de sine şi conştiinţa despre lume sunt indisociabile. Trăirile lăuntrice reunesc internul şi externul. Introspecţia este o metodă importantă în yoga cu ajutorul căreia se conştientizează, se examinează şi se descriu fenomenele şi stările propriei vieţi sufleteşti, mentale şi spirituale, devenind posibilă autoanaliza. Prin introspecţie superioară asupra trăirilor cu adevărat spirituale, fiinţa umană poate ajunge mai uşor la revelarea Sinelui nemuritor Atman.
Discernământ (viveka) – Acest termen se referă la recunoaşterea sau distincţia care se realizează între ceea ce este real şi ceea ce este nereal, între adevăr şi neadevăr, iar în mod particular acest cuvânt se referă la diferenţa dintre Sinele Suprem individual (Atman), esenţă nemuritoare spirituală a fiinţei umane şi „non-Sine” (Anatman), adică eu-l limitat, efemer şi tranzitoriu. Conform marelui înţelept Shankaracharya, discernământul este una dintre condiţiile indispensabile care trebuie îndeplinite de cel care aspiră sincer la atingerea cunoaşterii spirituale. Termenul de „viveka-khyati” înseamnă „viziunea clară a discernământului” sau „înţelepciune izvorâtă din procesul unei corecte discriminări”. În Yoga Sutra lui Patanjali, el este menţionat ca fiind modalitatea directă de obţinere a eliberării spirituale, el nereprezentând doar înţelegerea intelectuală, ci mai curând comuniunea cu înalte stări spirituale care ne fac să trăim extazul divin.
Siddhi – Putere fizică, psihică, mentală şi spirituală cu totul extraordinară sau aşa-zis paranormală, care apare ca un corolar al evoluţiei spirituale a yoghinului perseverent pe măsură ce în fiinţa lăuntrică a aspirantului se trezesc din starea de potenţialitate şi se amplifică gradat anumite rezonanţe inefabile cu forţe cosmice, subtile, secrete care realizează efectiv conexiunile analogice, subtile şi profunde dintre om şi univers. În general, maestrul spiritual pune adeseori aspirantul în gardă împotriva căutării egoiste a oricăror siddhi-uri, deoarece, pentru cel vanitos şi mărginit, ele nu contribuie la realizarea Adevărului Ultim, ci fac parte tot din lumea fenomenală; ataşamentul faţă de aceste puteri yoghine sau orgoliul pe care îl amplifică constituie un puternic obstacol pe calea desăvârşirii spirituale şi a eliberării spirituale. Pe de altă parte însă aceste siddhi-uri apar adeseori spontan, ca de la sine, fără a fi urmărite de loc de aspirant, numai în urma unor practici spirituale.
Jivanmukta – „eliberat spiritual şi mare înţelept în viaţă”, fiinţă extrem de evoluată spiritual care, deşi a atins culmea desăvârşirii, continuă să trăiască în corpul fizic, bucurându-se total detaşat de plăcerile şi bucuriile transfigurate, esenţializate ale acestei lumi sau ale celorlalte lumi subtile, deşi îşi menţine tot timpul conştiinţa identificată cu Sinele său Etern Atman, menţinându-se astfel în starea spirituală de Eliberare completă de lanţurile ignoranţei.
„De fiecare dată când încerc să descriu ce fel de stări spirituale trăiesc şi ce fel de viziuni spirituale experimentez atunci când trec de acest loc (Vishuddha Chakra), de îndată ce mă gândesc la viziunile pe care le am, mintea parcă mi se evaporă cuprinzând nemărginirea şi orice descriere la acest nivel devine imposibilă. Totuşi, în cazul în care conştiinţa unei fiinţe umane atinge în mod ferm punctul dintre sprâncene (Ajna Chakra) fixându-se acolo, acela are atunci cunoaşterea directă a Sinelui Suprem Atman. Pentru el nu mai există atunci decât un voal transparent ca mătasea. Sinele Supremeste atunci atât de aproape încât pare că eşti deja în el, identificat complet cu el. Cu toate acestea, identificarea totală cu Dumnezeu încă nu a apărut şi aceasta urmează să apară.” Ramakrishna
Un articol preluat din revista Yoga Magazin nr. 42
Also available in: Français