Am trăit pe pielea mea dovada că acest curs de yoga dă roade minunate

Am avut de curând o perioadă în care m-am aflat în situaţii tensionante cu 3 prietene ale mele, în conjuncturi şi situații diferite şi independente (prietenele mele nu știau de aceste conflicte individuale) şi eram tulburată şi preocupată de aceste tensiuni lăuntrice şi exterioare pe care le experimentam; îmi era greu să-mi recunosc greșelile şi eram tentată să mă focalizez mai mult pe a le cere lor să-şi recunoască vina; mi-am dat seama că pe măsură ce conflictele se prelungeau ca şi durată în timp, ele se tot alimentau şi situația devenise alarmantă pentru armonia mea lăuntrică; simţeam că este în pericol chiar relația mea cu Dumnezeu şi am avut inspirația să mă interiorizez şi să-L rog fierbinte pe Dumnezeu să mă ajute să nu-mi stric relația cu El şi să mă ajute să trec cu bine acest test.
 
În zilele următoare s-a petrecut ceva uluitor. Mă aflam pe stradă, în plină zi şi în mijlocul acelei agitații am simțit cum creşte chinuitor şi apăsător nemulţumirea mea lăuntrică cu privire la una dintre aceste 3 prietene. Am început chiar să aud un dialog mental care îmi amplifica revolta pe care o simţeam faţă de ea: „întotdeauna îți face şi-ţi zice asta”, „mereu se poartă așa şi mă nedreptățește” etc. Urmăream, parcă în zadar, să mă focalizez pe calităţile prietenei mele şi pe lucrurile minunate pe care le-am trăit împreună cu ea de-a lungul timpului, căci simţeam că acel dialog furibund mă domina. Dintr-o dată, „subiectul”  acelei conversații interioare s-a „comutat” pe o altă prietenă, din cele 3, cu aceleași replici şi argumente:  „întotdeauna îți face şi-ţi zice…”.
Brusc mi-am dat seama că ceva nu era în regulă. Situațiile acelea conflictuale erau complet diferite, de ce eu mă supărasem „la fel” pe fiecare dintre ele? Cum se poate să le reproșez aceleași lucruri? Cum de reacționez la fel în situații diferite? Îmi era din ce în ce mai evident că ceva nu era în regulă şi, fiind din ce în ce mai sigură de acest aspect, dintr-o dată am realizat că acel „dialog” nu era de la mine, din interiorul meu, ci îmi era impus de ceva din afara ființei mele; „cineva” îşi dădea foarte tare silința să mă convingă că am tot dreptul să fiu nemulțumită. Mi-am dat seama atunci că era vorba de o entitate demoniacă ce devenise tot mai furioasă pentru că îi conștientizasem prezenţa şi îi depistasem „strategia” de a acționa. Înțelegeam că nu este în puterea mea să mă confrunt cu acea entitate malefică şi nu știam ce să fac în continuare. Însă imediat după aceea mi-am amintit de arhanghelul Zadachiel; făceam zilnic de aproape 3 luni de zile meditație de comuniune cu acest arhanghel şi l-am invocat atunci, rugându-l să mă ajute. Aproape instantaneu, tot acel dialog tensionant ce avusese loc în mintea mea s-a spulberat, ca şi cum niciodată nu existase, şi în ființa mea s-a așternut o pace inefabilă, o stare de seninătate, de certitudine şi credinţă în Dumnezeu.

Am simţit că am trecut un test spiritual şi aveam certitudinea că niciodată nu voi mai fi testată în acel fel.
În următoarele 2-3 zile am avut un vis extraordinar: se făcea că am plecat de la servici (care se află în realitate în centrul oraşului în care locuiesc) prin pădure, coborând parcă de pe munte; un bărbat venea după mine, cu evidenta intenţie de a-mi spune ceva. M-a ajuns din urmă în momentul în care eu am ajuns la o casă cu o gradină mare şi frumoasă. Proprietarul acelei case a venit şi el spre mine să vorbim şi în acest timp am observat în apropiere o pădure extraordinar de frumoasă ce era împrejmuită de un gard ce era acoperit de o vegetaţie abundentă. Eram uimită că nu mai văzusem până atunci acea pădure, având în vedere că treceam mereu pe acolo. Spre pădure conducea o alee bine îngrijită, asfaltată (parcă te invita) şi mi-am dorit foarte mult să intru în acea pădure extraordinară, să o văd mai de aproape, iar cei doi bărbaţi şi-au exprimat dorinţa de a mă însoţi. Au tăiat gardul acela viu, în locul unde era poarta şi am început să înaintăm împreună în pădure pe acea alee.
Eram fascinată şi absorbită de acea pădure extraordinară! Nu mai văzusem niciodată aşa o pădure superbă: copacii erau foarte groşi, viguroşi, foarte înalţi, încât abia le vedeam vârful şi cu coroana foarte bogată şi deasă. Vegetaţia era în general luxuriantă, în aer plutea un fel de puf asemănător cu cel de la plop primăvara şi un fel de ceaţă transparentă. În fundal se auzea o muzica diafană, uşor ameţitoare, cu o voce care murmura îmbătător „hmmmmmmm” şi clinchete suave de clopoţei. Înaintam şi admiram ca şi hipnotizată acei copaci extraordinari şi, tot privindu-i, am început să simt că ceva nu era în regulă. Simţeam că acei copaci nu erau fericiţi şi doar afişau o imagine frumoasă; simţeam că nu erau reali. Sentimentul că ceva nu era în regulă devenea din ce în ce mai puternic, iar puful acela plutitor îmi părea acum nefiresc. Am observat că se lipea de noi şi ne acoperea trupul asemeni muşchiului de pământ. Cei doi bărbaţi se aflau în stânga mea; cel din mijloc era aproape complet acoperit de acel muşchi ciudat format din puful care plutea în aer şi abia se mai ţinea pe picioare, iar celalalt era acoperit mai puţin, în zona pieptului şi a capului şi nu-şi dădea seama de aceasta, pentru că era foarte agitat şi preocupat să se certe cu acea voce care cânta: o amenința că o va prinde într-o zi şi va vedea ea atunci. Eu însămi aveam pe mine, din loc în loc, muşchi din acela şi cu mâna dreapta l-am scuturat şi l-am îndepărtat cu uşurinţă de pe gât şi de pe umărul stâng (în realitate aveam de două săptămâni torticolis în acea zonă) şi privind din nou acei copaci mi-am dat seama dintr-o dată că nu erau copaci, ci… fiinţe umane complet subjugate de o entitate demoniacă, ce domina acea pădure. Fiinţele ce păruseră la început copaci erau de fapt acoperite în întregime de acel muşchi de pământ format din puful plutitor. Mi-am dat seama că asta urma să devenim şi noi dacă rămâneam pasivi şi nu reacţionam, lăsându-ne hipnotizaţi de acea muzică. La un moment dat, fulgerator am auzit telepatic, în zona pieptului, o voce foarte fermă dar blândă, care parcă venea de undeva de deasupra a tot şi toate, care mi-a spus: „pentru că Grieg este Ghidul tău spiritual, această entitate malefică nu te poate atinge!”. Am simţit cum tot acel joc demoniac a fost deconspirat, vocea care cânta începuse să devină furioasă şi să vină, cumva, în zbor cu viteză către noi. Mă simţeam foarte lucidă, nu eram deloc agitată şi simţeam o foarte mare susţinere şi protectie din partea acelei voci telepatice pe care am auzit-o în zona pieptului, precum şi îndemnul de a părăsi cât mai repede acel loc. L-am strigat pe bărbatul care era încă în putere şi împreună l-am târât pe alee, spre poartă, pe acela care fusese acoperit de acel muşchi ciudat de pământ.
Am reuşit să ieşim din pădure şi m-am trezit brusc, continuând să aud în mod obsedant acea muzică cu inflexiuni de furie, ca şi cum aceasta ar fi venit după mine în planul fizic. Îmi vuia tot capul şi nu ştiam ce să fac ca să înceteze. Apoi am simţit cum, fulgerător, cineva a tăiat pentru totdeauna acea „legătură” şi muzica a încetat imediat. În locul ei am început să aud o melodie foarte placută şi reconfortantă, o melodie pe care am recunoscut-o repede, căci făcusem cu ea uneori meditaţie de comuniune cu Marea Putere Cosmică Tripura Sundari. Simţeam acum o stare triumfătoare şi de măreţie pe care acea melodie mi-o inducea. (De aproximativ 3 ani realizez aproape zilnic meditaţii cu Tripura Sundari şi am simţit că acea intervenţie protectoare a fost graţia Ei. De asemenea, particip la grupul de aprofundare a relaţiei Ghid spiritual-aspirant.)

A doua zi dimineaţa, m-a sunat una dintre cele 3 prietene, ca să vorbim şi să rezolvam acea situaţie absurdă care se crease între noi. Mi-a vorbit cu atâta iubire, încât simţeam cum lăuntric tot corpul meu fizic (organele interne, venele,  muşchii, oasele  etc.) s-au „macerat” în acea iubire, iar eu nu mai eram materie, ci eram absorbită în centrul fiinţei mele, fiind în acelaşi timp expansionată într-o iubire cosmică, oceanică, parte integrantă din această forţă universală a iubirii.
Sunt profund impresionată să constat că tot ce am practicat în aceşti ani, a dat roade în situaţii neaşteptate şi foarte profunde în fiinţa mea.
 
Îi sunt recunoscătoare Ghidului meu spiritual Grieg, pentru tot ceea ce m-a învăţat prin intermediul acestei şcoli de yoga, precum şi pentru ghidarea sa subtilă permanentă, pentru prezenţa sa vie la acest curs şi în viaţa mea şi pentru iubirea cu care simt că mă călăuzeşte, cu atât mai mult cu cât nu l-am cunoscut în planul fizic, el fiind deja plecat din ţară când am început cursul de yoga.
 
G.M. anul 6
 
 
*****
Trimite-ne şi tu relatări despre trăirile tale spirituale pe adresa redactie@yogaesoteric.net . Cele mai frumoase scrisori de la cititori vor fi publicate pe site-ul nostru, iar relatările spirituale extraordinare vor fi premiate.
 

yogaesoteric

20 martie 2012
 
 

Also available in: Français