Aminteşte-ţi cu putere de Dumnezeu în zilele tale de pace, ca şi Dumnezeu să-şi amintească de tine în zilele de necaz!

 

Dumnezeu doreşte să miluieşti cu ceea ce ai, nu doreşte mai mult decât ai. Ai o mână? Cu o mână să miluieşti! Ai două mâini? Miluieşte cu amândouă! Ai două picioare? Să-l slujeşti pe cel bolnav, pe cel beteag, pe cel nefericit cu două picioare, cu câtă putere ai! Milostenia se face în multe moduri.

***

Un om era foarte milostiv şi avea şi copii, pe care-i povăţuia întotdeauna să fie evlavioşi, să facă milostenie şi altele. Şi acesta dăduse poruncă femeii sale ca atunci când veneau săracii în casă, să-i miluiască, iar când se ducea la piaţă şi-i găsea pe săraci, să-i aducă în casa şi să-i găzduiască. Într-o zi, pe când dormea, a văzut în vis un om care i-a spus:
– Urmează-mă!

Într-adevăr, l-a urmat. Pe când mergeau însă pe cale, călăuza sa a dispărut, iar el s-a aflat singur, s-a uitat în jur şi a văzut că-l vânează demonii. A alergat ca să scape şi de teamă a intrat într-o casă. În timp ce demonii se străduiau sa spargă porţile, să intre şi să-l răpească, a văzut trei oameni care s-au arătat în faţa lui şi i-au spus: „Nu te teme, nu vei păţi nimic, noi te vom ocroti!”. Demonii, privindu-i pe aceştia, au dispărut.

Atunci, el i-a întrebat:
– Ce sfinţi sunteţi, de aţi venit să mă ajutaţi, ca să vă fiu recunoscător şi să vă aprind o lumânare?

Aceia i-au răspuns:
– Suntem cei pe care ne-ai luat din pieţe şi ne-ai găzduit în casa ta, când n-aveam unde să rămânem! Pentru binele şi pentru milostenia pe care ni le-ai făcut, am venit şi noi să te ajutăm în nevoia ta, pentru că acum suntem mântuiţi.

***

Un sfânt spune: „Aminteşte-ţi cu putere de Dumnezeu în zilele tale de pace, ca şi Dumnezeu să-şi amintească de tine în zilele de necaz!“. Este necesar să ne amintim de Dumnezeu întotdeauna, şi când ducem zile fericite şi liniştite, cu pace, cu sănătate şi belşug, nu numai când avem necazuri, nevoi, primejdii, pentru că astfel Dumnezeu îşi va aminti de noi în strâmtorarea noastră. Să avem întotdeauna înaintea ochilor milostenia materială şi duhovnicească şi să spunem: „Ale Tale dintru ale Tale!” Nu este nimic al nostru, toate sunt ale lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu mă binecuvântează, am, dacă n-o face, nu am!

Avva Efrem Filotheitul

Citiți și:

Despre DUMNEZEU (I)

Setea de Dumnezeu există în fiecare dintre noi

 

yogaesoteric
24 noiembrie 2018

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More