Apelul Părintelui Justin Pârvu împotriva actelor electronice. 12 ani de la o profeție mai ușor de înțeles astăzi, când ni se vorbește despre Pașapoartele electronice vaccinale obligatorii

Astăzi, când la nivel european și mondial se vorbește despre un document de identitate unic, electronic și biometric, denumit momentan generic Pașaport vaccinal, și când tehnologia a inaugurat deja în Europa microciparea populației la scară largă pentru „beneficii” care sunt cu atât mai aplicabile plandemiei cu coronavirus, Apelul Părintelui Justin din 2009 poate fi mai de înțeles și pentru cei cărora le-a fost mai greu să înţeleagă atunci. Îl reproducem mai jos însoțit de un comentariu al Mănăstirii Petru Vodă.

În 14 ianuarie 2009, Părintele Justin a trezit conștiința creștină și civică a românilor cerându-le să refuze actele electronice, chiar cu prețul vieții. Au urmat câteva luni de informare publică făcută de ucenicii săi pe toate mijloacele cu putință (în mass-media și prin întâlniri publice cu creștinii din mai mult de 25 de orașe). Cei ce i-au recunoscut autoritatea duhovnicească și stră-vederea, au sprijinit acțiunea părintelui pe cât a fost cu putință. S-a trecut destul de repede la strângerea de semnături împotriva tuturor actelor electronice, iar o dată cu semnăturile a venit și ideea unui Referendum. S-au strâns un milion de semnături, dar Președinția României nu a răspuns cererii de a organiza acest referendum. Singurul răspuns primit a fost „Am primit, analizăm”.

Sinodul BOR a luat în seamă inițiativa mănăstirii și a cerut autorităților statului alternativă la aceste acte de identitate electronice. Din păcate, legea care introduce obligativitatea cărților de identitate electronice a trecut nebăgată în seamă prin Parlament, fiind votată fără niciun amendament și cu minim de opoziție. Faptul că ea nu se aplică încă ține doar de purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Între timp, autoritățile Statului au introdus cu forța un act electronic obligatoriu – cardul de sănătate. Acesta a fost refuzat de mai mult de un milion de oameni.

Între timp situaţia s-a limpezit, întrucât există multe indicii că la nivelul Statului românul nu mai este considerat ființă umană liberă, ci un cyborg căruia îi lipsesc deocamdată componentele electronice. Unei astfel de mentalități nu îi putem răspunde decât cu Sfânta Scriptură:

„A zis Dumnezeu: «Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietățile ce se târăsc pe pământ și tot pământul!» Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie.” (Facere 1:26-27).

Deși poziția Statului pretins democratic față de cetățenii români este ireconciliabilă cu credința a mai mult de 90% dintre ei, crezul creștin rămâne neschimbat în veac.

Pentru cei care nu cunosc care este argumentul teologic al împotrivirii unanime a marilor Sfinți și Duhovnici ai sec. XX față de ideologia simbolizată de microcip, el poate fi rezumat într-o simplă idee: așa cum Crucea este simbolul Creștinismului, iar Creștinismul credința revelată a Dumnezeului Cel Adevărat și Unul, așa și prin microcip se simbolizează întreaga credință antihristică a tuturor ideologiilor antiumane care, acum unite în cea mai vorace formă, vor un singur lucru: să hulească pe Dumnezeu din om și să distrugă rasa umană. Lucru pe care ei îl afirmă pe față, prin roboții umanoizi creați vizual după chipul și asemănarea omului, iar informațional după chipul și asemănarea antihristului. Robotul umanoid este interfața prin care stăpânitorul acestei lumi își vestește în mod deschis intenția de a înlocui rasa umană cu o rasă „mai performantă”, în două etape:

• întâi, implementarea actelor de identitate cu cip, simultană cu interconectarea globală la o rețea informațională, să funcționeze ca o piscină de date biologice ce se virtualizează spre „umanizarea” (imitarea, hrana) roboților. Prin acceptarea actului de identitate cu cip, omul, aflat în stare de apostazie, pierde treptat harul, iar fără har decade fără putință de redresare, devenind, în fața ofensivei supratehnice imposibil de contracarat fără har, victimă aproape sigură pentru etapa următoare;
• imediat apoi, implantarea oamenilor cu biocipuri, pentru a fi controlați mental și volitiv de robotul central. Oamenii care vor refuza vor fi uciși. (Asta declară înșiși creatorii sistemului „marelui progres”, dar mai ales, o știm citind Apocalipsa).

Astfel este evident acum, după 12 ani de la momentul când Părintele Justin a sunat trâmbița de trezire, de ce împotrivirea față de identitatea antiumană cyborgizantă este un act de conștiință de maximă stringență pentru orice om de pe pământ.

Lupta împotriva robotizării omenirii a început odată cu cei ce au suferit, luptând pentru demnitatea umană, în uriașul șir de lagăre bolșevice (ideologia fiind identică, demonic-materialistă), a continuat cu o dizidență antimarxistă în lagărul ideologic global, și a devenit mai fățișă după anii ’60 în Statele Unite ale Americii, când oamenii pe care se făceau experimente cu biocip au rupt tăcerea. În ultimele zeci de ani, lupta pentru păstrarea omenității a scindat lumea în două mari clase (cum proorocea Sf. Mc. Mărt. Ioan Ianolide): pro și contra transhumanismului, cuprinzând în această polemică finală toate felurile de rase și credințe omenești. În România, această luptă a fost începută și condusă de Părintele Justin.

Spicuim după Apelul Părintelui câteva lecturi edificatoare teologic și bioetic oricui n-a fost alături de noi în această luptă atunci, texte scrise în Mănăstirea noastră în momentul când pe subiect, în România nu existau niciun fel de discuții, iar în lume lipsea o perspectivă ortodoxă. Argumentele, deși scrise acum 12 ani, rămân perfect valabile, arătând că au fost născute nu din mintea omenească, ci din insuflarea lui Dumnezeu.

Apelului Părintelui Justin Pârvu împotriva actelor electronice

„Este vremea muceniciei! Luptați până la capăt! Nu vă temeți!

Iubiți fii ortodocși ai acestui neam,

Cu multă durere și îngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator în fața lui Dumnezeu și conștiința și inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios care s-a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar și pe cei aleși, de este cu putință. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoștință aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care ați rămas credincioși cuvântului Evangheliei lui Hristos, ați așteptat și mi-ați cerut cuvântul în privința acestor realități dureroase în care ne aflăm.

De aceea, fiii mei, vin și vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că voi trăi să văd și eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice – dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele și fărădelegile pe care le-am săvârșit. Și văd cum bieții oameni nu sunt pregătiți să facă față acestor capcane ale vrăjmașului, a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voastre cu semnul Fiarei – 666. Toți am citit Apocalipsa și înfricoșătoarea profeție – scrisă cu 2000 de ani în urmă: «Și ea(fiara) îi silește pe toți, pe cei mici și pe cei mari, și pe cei bogați și pe cei săraci, și pe cei slobozi și pe cei robi, ca să-și pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei» (Apoc. 13:16-17).

Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeții. Prin lege, prin ordonanță de guvern, românii sunt obligați să se încadreze într-un plan de urmărire și supraveghere la nivel național și mondial, proiect care le răpește de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-și pună pe pașapoartele, permisele auto și orice alt act personal cipul biometric ce conține amprenta digitală, imaginea facială și toate datele personale. Poate pentru mulți dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare și stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îți vinzi sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al ființei umane.

Dragii mei, după cum proorocesc Sfinții Părinți, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credință. Să nu credeți că putem sluji și lui Dumnezeu și lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiți acest însemn diavolesc care vă răpește ceea ce vă aparține prin moștenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate și originalitate, al fiecărei ființe umane! Trebuie să vă apărați acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiți cu prețul vieții voastre. În zadar câștigați cele ale lumii, dacă vă pierdeți sufletele voastre și ale copiilor voștri, pentru că Sfinții Apostoli ne spun clar «se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni».

De aceea vă spun: este vremea muceniciei! După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viață, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar și mai lipsit de vlagă și de reacție. Se știe foarte bine cât de curajos au reacționat grecii dar și sârbii, când au protestat împotriva acestor cipuri și a sistemului însemnării și controlului total al identității. Tinerii lor au fost formați de mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât și în școlile lor – ei au noțiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a predat această tradiție patristică. De pe timpul comunismului încoace noi am dovedit că rămânem constanți slugi altora, uitând de curajul și demnitatea românilor de altădată. Toate popoarele vecine au încercat să scape de comunism, să-și impună cumva neatârnarea – și au reușit într-o măsură oarecare. Dar România, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al cărei popor a îndurat cele mai cumplite crime și decimări în lagăre și deportări, a ajuns astăzi putregai.

La noi în biserică situația este destul de anevoioasă deoarece credincioșii nu sunt destul de informați cu privire la aceste provocări ale lumii de azi. La noi, bietul român, dacă îl măgulești un pic, nu mai ține cont de nicio normă evanghelică. El este vinovat numai prin neștiință deoarece dacă el n-are câtuși de puține cunoștințe de la biserică, de la școală, din familie, din societate – ignoranța e cuceritoare. Pentru că el are un text în capul lui: «supuneți-vă mai marilor voștri»; la el trebuie să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în pușcărie, folosindu-se cu viclenie de textul scripturistic, așa cum fac și sectarii?– «Voi ați fost încăpățânați, măi, voi ați fost răzvrătiți, n-ați ascultat de cuvântul Evangheliei – păi, ce creștini mai sunteți voi? Voi vă pierdeți viața zadarnic». Așa încercau să ne reeduce comuniștii roșii de atunci, și tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniștii de azi îmbrăcați cu haine albe.

Se vrea și se încearcă o desființare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului de credință prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea și uniformizarea pe model ateist a copiilor noștri. Dacă îi spui acum unui cetățean care are cinci copii în casă – «Măi, nu mai lua buletinul sau pașaportul» – păi el nu înțelege. «Păi, părinte, eu ce le mai dau de mâncare?» Și-l pui în fața acestei situații grele. Suntem noi dispuși ca Brâncoveanu de altădată să facem sfinți din copiii noștri? Nu suntem pregătiți. Și atunci cine poartă toată această vină? Nu noi, biserica? Nu noi, mănăstirile, care suntem în fața altarului avem datoria să spunem oamenilor adevărul și să-i prevenim la ceea ce-i așteaptă pe mâine? Dar în protopopiate nici vorbă să se pună o astfel de problemă, ești respins, ești catalogat naiv și depășit – ba chiar mai se fac și glume pe seama ta. Deci dacă preotul nu are habar de aspectele acestea, atunci ce să mai spui de bietul credincios care săracu’ de-abia deschide Biblia de două trei ori pe an, sau doar o dată-n viață? Vina este de partea tuturor celor ce răspund de educația și formarea acestui popor – de la învățători, profesori, până la preoți și miniștri.

Vă cer, așadar, în numele Mântuitorului Hristos, Care a spus «Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.» (Matei 11: 32-33), să cereți autorităților române să abroge (anuleze) legile care permit îndosarierea și urmărirea electronică a creștinilor, renunțarea la libertatea cu care ne-am născut.

Dar o să primim plata păcatelor noastre, moartea, osânda noastră, care să nu fie, ferească Dumnezeu, de răscumpărat. Pentru că Hristos Și-a vărsat sângele o dată pentru tine. Ei bine, poporul acesta, prin fruntașii săi, s-a ticăloșit până la culme, prin trădarea tradițiilor și credinței strămoșești. Iar noi am refuzat această răscumpărare prin neprezentarea acestor adevăruri scripturistice; am fost deseori absenți din fruntea micii oștiri a Adevărului.

Să rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbândi aceasta dacă nu ne vom rezidi fiecare în parte sufletele noastre. Să ne pocăim și să ne punem cenușă în cap, ca să ne dea Domnul harul și puterea de a primi mucenicia. Va trebui să creăm mici fortărețe, mici cetățui de supraviețuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep și își amintesc Rânduiala, unde să avem pământul nostru, școala noastră – în care să ne creștem copiii în duhul aceasta ortodox, să avem spitalele și moașele noastre. Copiii încă de la naștere este necesar să fie protejați – pentru că, după cum vedeți, vor să implanteze acest cip pruncului la naștere.

Fiecare este dator să-și mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze și să vadă că ne aflăm în fața unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ți pierzi sufletul sau să-ți salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle și să se dumirească.

Acum este timpul jertfei!!!
Prin vorbărie și prin conferințe nu mai facem nimic.

Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noștri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori în brațe cu vrăjmașul! Acum suntem exact ca în arena romană cu fiare sălbatice – stai aici în mijlocul arenei și aștepți, ca și creștinii de odinioară, să dea drumul la lei. Așteptați să fiți sfâșiați, rupți, altă scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptați până la capăt! Nu vă temeți! Așa cum a început creștinismul, așa va și sfârși – în dureri și în suferință. Pecetluiți creștinismul cu mucenicia voastră!

Iubiți frați întru cinul îngeresc și întru slujirea preoției, fac un apel către frățiile voastre să întăriți acest text cu semnătura proprie, în numele mănăstirii și parohiei pe care o păstoriți.

Mănăstirea Petru Vodă, 14 ianuarie 2009
Cuvioșii Mucenici uciși în Sinai și Raith
Arhimandritul Justin Pârvu”

 

Citiţi şi:
Profețiile Părintelui Justin Pârvu se împlinesc azi: «Veți fi căutați și în crăpăturile pământului pentru vaccinare și acte biometrice»
Atenție! Pecetea lui antihrist va fi acceptată benevol de unii, înainte de înscăunarea lui antihrist

 

 

yogaesoteric
7 aprilie 2021