Av. Elena Radu: Scenariul cu scop final monitorizarea și controlul în masă. Cum ar putea el să fie îndeplinit?

Bun, să presupunem că este în curs de desfășurare un scenariu care are ca scop final monitorizarea și controlul în masă. Cum ar putea el să fie îndeplinit? Cu ajutorul a numeroase persoane care îl pun în aplicare, nu?

De ce l-ar pune în aplicare și și-ar acorda sprijinul? Din pură prostie, crezând că ce au azi vor mai avea sau ce li se promite li se va și da.

Păi, ia să ne gândim dacă va fi așa. Știm toți că regulile jocului într-o ,,organizație” sunt cam astea: există numai un big boss, vreo câțiva aghiotanți și în rest nenumărați trepăduși. Big boss-ul este înlocuit numai dacă apare o revoltă a unui număr semnificativ de aghiotanți care se folosesc de trepăduși să îi ajute, dar finalul este că tot numai o persoană devine big boss. Aghiotanții sunt înlocuiți de big boss, când are chef, dacă are el impresia că unul sau altul îi e mai mult sau mai puțin loial. Trepădușii sunt nesemnificativi. Ei sunt simple unelte care sunt dați la câini când nu mai sunt folositori.

Și acum să revenim la presupusul scenariu în derulare.

Cam care ar putea să fie rolul vreunui român în „noua organizație”?
De simplu trepăduș sau aghiotant-numai în capul lui.

Să vedem de pe unde ar putea fi trepădușii ăia care ar ajuta la punerea în practică a scenariului:

• De prin Parlament ca să poată face legi să fie pus în practică scenariul. Eh, dar orice „organizație” vine cu idei noi, de reorganizare. Așa că locul trepădușului din Parlament este supus „desființării postului”. Ghinion, ieșiși din sistem, finalitatea scenariului ți se aplică și ție. Falsa impresie de putere dispăru, acum suportă ce ai sădit și dezvoltat.
• De prin Guvern, ministere etc. pentru că ei pun în aplicare, conform organizării actuale, ce zic ăia din Parlament. În fine, mai înfloresc pe-aici pe-acolo, ca să susțină scenariul, că urlă aghiotanții că ăia din Parlament au fost prea slabi. Aaa, în plus, cel mai important, împart banii, după necesități, canalizându-i într-un domeniu sau altul, după cum este necesar ca scenariul să fie pus în practică.

Putere nene, nu? Să ai tu cheia de la visterie și să faci ce vrei cu ea. Iar când se tot pompează în visterie și poate să îți mai curgă și printre degete și mai bine.

Stăpân pe plantație te vezi, nu? Slugă la stăpân și cu idei mărețe de mare ștab în noua organizație. Însă, aia s-o petrece? Cel mai probabil nu. Că în actuala organizație ștabi din ăștia cu puteri și impresii de preamărire au tot fost.

Ce s-a petrecut cu ei? Au fost dați la câini (și încă câți). Așa că în noua organizație șansele să ți se petreacă la fel sunt mari. Mai ales când tu ești unu mic și nesignifiant de printr-un colț al lumii. Înțălesăși? Ghinionul poate să dea și peste tine în orice moment, iar finalitatea scenariului să ți se aplice.

Mai mult, cu tine e foarte simplu să fii scos din schemă: cu chestiile alea de ți s-au scurs printre degete, de te bucurară că crezuși ca a dat norocul peste tine și te-ai îmbogățit peste noapte. Eh, exact alea vor fi cele care te vor și îngropa. Că doar nu crezi tu că nu se știe cantitatea scursă.

Ăl măi mare, membru al diverselor cluburi decidente, ceea ce îi creează impresia că e stăpânul lumii. Dar, oare așa o fi? Mângâiatul pe cap și promisiunile deșarte pot să te facă să crezi că ești stăpânul lumii. Însă, revino puțin cu picioarele pe pământ. Citește puțin mai sus: big boss e numai unul.

Așa că fii realist și gândește-te dacă vei fi tu ăla vreodată. Văzuși? Exclus. Așa că mai gândește-te, că va ajunge clipa în care te vei uita în urmă și te vei gândi: cine ai fost, ce ai ajuns și ce ai lăsat în urmă? Dezastrul la care ai pus umărul când te-ai crezut stăpânul lumii și nu ai făcut nimic să stopezi nebunia care s-a întors împotriva ta.

Sistemul de constrângere pentru respectarea normelor în societate. În organizația actuală, rolul lui este de a veghea ca normele în societate stabilite de Parlament să fie respectate, iar cine nu le respectă să suporte consecințele legale. Eh, problema este că mare parte din cei de aici nu mai stau de veghe cum s-ar cuveni și inventează reguli.

Veghează după cum li se dictează și culmea este că nu răspund ordinelor pentru că li se promite ceva, ci de teamă că li se va petrece ceva rău (lipsirea de libertate, pierderea jobului). Ceea ce nu înțeleg este că mai devreme sau mai târziu, tot li se va petrece acel rău pe care doresc să îl evite acum, răspunzând comenzilor. Dacă au uitat, să se uite în jur și în trecut: dacă te bagi în cocină, te mănâncă porcii. Te conformezi, nu e bai, ți se va aplica și ție finalitatea scenariului. Deci, tot un trepăduș ești care a contribuit la ceea ce îi va face lui rău în final.

Mai sunt și alți trepăduși, de prin alte domenii, de la medical la IT. Ăștia merg pe principiul: ce e în mână nu-i minciună (așa că acceptă ba un salariu mai mare, ba niște ore suplimentare, ba un concediu prelungit bine plătit ca să susțină cu tărie că scenariul nu există, iar ceea ce se petrece e spre binele populației, indiferent că nu sunt convinși că e așa) sau le e teamă că se vor trezi cu represalii dacă nu se supun directivelor.

Ăștia nu înțeleg că dacă ai azi nu înseamnă că o să ai și mâine, nu ești indispensabil, ci numai un instrument. Ce nu mai înțeleg ei e că dacă azi li se pare că le e rău dacă nu se conformează, răul de azi e nimic pe lângă ce va fi când este dus scenariul până la cap. Dacă acum puteau să refuze să pună umărul la mizerie, atunci nu vor mai avea posibilitatea să se opună pentru că „noua organizație” a fost instaurată.

Așa că ia luați voi toți o pauză și gândiți!

Există cea mai mică șansă să fiți părtași la ducerea la cap a unui scenariu? Că dacă există, atunci voi vă faceți rău vouă înșivă.

Așa că e cazul să încetați să mai fiți trepăduși.

Citiţi şi:
Controlul maselor – Ingineria conștiinței umane
La ce asistăm în prezent? Manufacturarea „noii realități” totalitare

yogaesoteric
4 noiembrie 2021