Aventura transformării spirituale a unei ashramiste mulţumite

 
 
Mă numesc Raluca L. (nu este un pseudonim), am 29 de ani, şi locuiesc de aproximativ şase ani într-unul din aşezămintele spirituale yoghine din Bucureşti. Aş dori să relatez pe scurt unele aspecte şi impresii personale legate de viaţa într-un asemenea loc.
 

Pentru început doresc să subliniez faptul că scrisoarea unor aşa-zişi ashramişti nemulţumiţi postată pe blogul avocatului Rapcea este plină de minciuni sfruntate şi aberaţii colosale care mă îndoiesc că au fost scrise vreodată de vreo persoană care chiar a locuit în vreun așezământ spiritual al practicanților yoga aparținând școlii noastre. Din discuţiile pe care le-am avut cu colegii mei, cred că nu greşesc când afirm că mai mult de 99,9% dintre cei care locuim în astfel de aşezăminte spirituale nu putem fi de acord sub nicio formă cu scrisoarea de pe blogul dumnealui şi nici cu minciunile umflate cu pompa înşirate acolo!
 
 
 
 

Câte ceva din experienţa mea într-un aşezământ spiritual 

Am venit în capitală pe vremea studenţiei şi la început am locuit într-o zonă centrală din Bucureşti, în condiţii care îmi conveneau de minune. După aproximativ trei ani, am simţit nevoia de a mă muta într-o casă în care locuiau mai mulți prieteni de-ai mei care practicau yoga, adică într-un ashram. Până atunci nu mi-aş fi pus problema de a face acest pas, credeam că nu mi s-ar potrivi pentru că sunt o persoană destul de individualistă, iar traiul în comun nu era chiar ceea ce îmi doream. Şi totuşi, în acea perioadă, simţeam că mi-ar fi fost mult mai ușor să încep să cunosc profunzimea după care tânjeam în interiorul meu, în ceea ce priveşte transformarea mea lăuntrică, în cadrul unui aşezământ spiritual.

Deşi practicam yoga cu entuziasm, „ceva” din mine mi-a spus că într-un ashram aş fi cu adevărat impulsionată spiritual datorită atmosferei speciale care se află în astfel de case. Nu m-am înşelat deloc în această privinţă şi pot spune acum că dincolo de suişurile şi coborâşurile inerente vieţii oricărui om, faptul că am ales să locuiesc împreună cu mai mulși colegi yoghini a însemnat pentru mine începutul unei aventuri de dezvoltare personală pe multiple niveluri, atât fizic, emoţional, afectiv, cât şi spiritual. Faptul că m-am decis să locuiesc într-un asemenea loc a fost una dintre cele mai benefice şi fructuoase alegeri pe care le-am făcut până acum în viaţa mea.

În primul rând aş vrea să mărturisesc că am fost mereu, foarte mulţumită de condiţiile din ashram-ul în care  locuiesc, fără nicio excepţie, în şase ani de zile. Este ca şi când ai face parte dintr-o familie destul de numeroasă, într-o casă mare, cu curte şi grădină şi în afară de activităţile unei vieţi obişnuite ai avea în plus toate condiţiile pure, necesare unei practici spirituale adecvate, în funcţie de aspiraţia personală.

Cred acum, după şase ani, că este o adevărată artă să trăieşti printre oameni diferiţi şi să poţi avea relaţii armonioase cu toţi aceştia. Nu aş fi rămas un timp atât de îndelungat într-un aşezământ spiritual dacă nu aş fi trăit fericită în acest loc. Aş putea spune că  m-am transformat dintr-o persoană destul de exclusivistă în preferinţele şi gusturile mele într-o persoană mult mai tolerantă, înţelegătoare, relaxată şi fericită.

Este hilar ceea ce se afirmă în acea scrisoare de către presupuşii „ashramişti” în legătură cu ashram-ul privit ca lagăr sau despre faptul că într-un fel sau altul conducerea MISA, instructorii yoga sau coordonatorii aşezămintelor spirituale ar exploata persoanele care locuiesc acolo. Descrierile acelor aşa-zişi „ashramişti” sunt total ireale şi probabil conforme cu viziunea lor sectantă asupra spiritualităţii şi asupra vieţii în general.

În ceea ce priveşte calomniile care au fost afirmate despre activităţile de KARMA YOGA, nu sunt de acord cu ceea ce se spune, într-un mod tendenţios, în acea scrisoare postată pe blogul lui Rapcea. KARMA YOGA este o practică milenară, având o gamă complexă de beneficii multiple. În epoca noastră, omului occidental îi este poate mai dificil să înţeleagă acest mod de a acţiona detaşat şi lipsit de egoism. Pot spune că nici mie nu mi-a fost chiar la îndemână să practic KARMA YOGA, dar pentru că am descoperit că mă ajută să trăiesc mai fericită şi mai relaxată în societatea actuală (care se remarcă prin încordare şi stres) îmi doresc să aprofundez această practică.

Personal apreciez libertatea de care m-am bucurat şi mă bucur în cadrul căminului nostru spiritual. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că în toţi aceşti ani nu am fost obligată să fac ceva sau exploatată în vreun fel şi nu sunt genul de persoană care aş fi conceput măcar pentru o secundă să fiu tratată într-un astfel de mod. Îmi place foarte mult mâncarea pe care adeseori o gătim împreună. Ajut cu dragă inimă la orice este necesar de făcut, iar dacă vreodată am dorit să plec să îmi rezolv anumite chestiuni personale nu am fost, bineînțeles, niciodată oprită de cineva. Este evident că oricine este oricând liber să plece dacă nu îi convin condiţiile de locuit, este absurd să spună cineva că suntem ţinuţi cu forţa în casă!

Doresc să vă mai spun că printre colegii din „comunitatea ashram-urilor” există şi unii „binevoitori”  care se aseamănă mult cu securiştii de altă dată. Am citit unele cărţi şi m-am uitat suficient la unele filme astfel încât să recunosc de la o poştă o persoană care afişează imaginea unuia dintre „noi, cei care locuim în ashram”, dar pentru care de fapt viaţa în ashram şi la MISA este doar o slujbă.

Închei prin a-mi exprima recunoştinţa faţă de fiinţele atât de apropiate cu care locuiesc într-un așezământ spiritual şi mă bucur de această şansă extraordinară pe care o am.

R. L., Bucureşti

Citiţi şi:

Opinia unui grup de yoghini mulţumiţi care locuiesc în aşezăminte spirituale

O mărturie cu adevărat AUTENTICĂ a unui yoghin care a locuit într-un așezământ spiritual (ashram) din România

yogaesoteric
8 octombrie 2013