Avertisment: Posibila lichidare a libertății umane și a democrației prin intermediul neurotehnologiilor

Apa constituie o parte semnificativă a trupului uman, variind între 55% și 70%. O mare parte din această apă conține particule cunoscute sub numele de ioni, care sunt atomi sau molecule care au câștigat sau au pierdut un electron, rezultând o sarcină pozitivă sau negativă. Lichidele din trupul uman, bogate în acești ioni, pot fi asemănate cu electroliții – substanțe care conduc curenții electrici și pot funcționa similar cu antenele. Activitatea sistemului nervos uman este caracterizată predominant de curenții electrici care provin din fluxul acestor particule încărcate prin fibrele nervoase. Informațiile din creier sunt comunicate prin numărul și frecvența impulsurilor nervoase, intensitatea sentimentelor sau a percepțiilor corelându-se de obicei cu intensitatea curentului electric. Astfel, sistemul nervos uman funcționează într-un mod similar unui sistem digital și poate fi comparat cu un computer și conectat la acesta.

Ca răspuns la stimulii care atrag atenția creierului, frecvențele impulsurilor nervoase din diferite zone ale creierului sunt sincronizate. Prin transmiterea către creier a numărului corespunzător de impulsuri electrice, magnetice sau electromagnetice de o anumită frecvență, este posibilă inducerea artificială a activității neuronale corespunzătoare unei anumite activități cerebrale naturale.

Încă din anii 1950, omul de știință spaniol a efectuat în SUA experimente care implicau stimularea electrică a creierului. Când a stimulat centrul de mișcare din creierul unei pisici, animalul și-a ridicat laba, chiar și în timpul unei sărituri, ceea ce a dus la o aterizare prost executată. Când unui voluntar i s-a cerut să îndrepte o mână care fusese stimulată electric să se îndoaie, el a remarcat: „Cred că electricitatea ta este mai puternică decât voința mea”. Munca lui Delgado a demonstrat că stimularea electrică poate afecta semnificativ funcții precum respirația, ritmul cardiac și chiar secrețiile viscerale.

În 1962, omul de știință american Allen H. Frey a reușit să creeze sunete în creierul unor subiecți umani folosind microunde pulsate – o descoperire care a fost replicată de mai multe ori și recunoscută de Organizația Mondială a Sănătății. În 2012, Allen H. Frey a scris că cercetările privind efectele radiațiilor cu microunde asupra organismelor umane au fost falsificate în SUA în anii precedenți pentru a ascunde dezvoltarea armelor biologice cu microunde. Cu alte cuvinte, cercetările ulterioare în acest domeniu au fost clasificate.

În 2011, un alt om de știință de origine spaniolă, Rafael Yuste, a propus dezvoltarea unor tehnologii menite să „înregistreze fiecare vârf [electric]de la fiecare neuron”. El a fost coautor al unui document oficial care prezintă acest demers ambițios, inspirat de Proiectul Genomului Uman. În 2013, președintele SUA de atunci, Barack Obama, a acceptat această propunere și a anunțat „Inițiativa Brain”, care continuă să finanțeze cercetarea în neuroștiințe cu miliarde de dolari în peste 500 de laboratoare și este programată să continue până la sfârșitul acestui an. Inițiativa a fost reiterată de anunțuri similare din partea Uniunii Europene și este mai mult decât probabil că eforturi comparabile au început, deși nu au fost făcute publice, în Rusia și China. Această cercetare a culminat cu crearea unor hărți extrem de precise ale activității cerebrale, permițând reproducerea artificială a oricărei acțiuni neuronale naturale din creier prin intermediul neurotehnologiilor. Faptul că oamenii de știință din întreaga lume nu au fost implicați împreună în această cercetare a sugerat că rezultatele acestei cercetări urmau să fie utilizate, printre altele, pentru dezvoltarea de arme.

Similar lui Robert Oppenheimer și Andrei Saharov – oameni de știință care s-au confruntat cu implicațiile morale ale invențiilor lor nucleare – Rafael Yuste și-a exprimat îngrijorarea profundă cu privire la potențiala utilizare catastrofală a acestor descoperiri. Prin urmare, a co-fondat Fundația Neurorights, care, printre altele, urmărește să incite Organizația Națiunilor Unite să apere drepturile omului în fața potențialelor abuzuri rezultate din cunoașterea atât de detaliată a funcționării creierului uman de către neurotehnologi.

Conform raportului Raportorului Special privind dreptul la viață privată, Ana Brian Nougrère , intitulat „Fundamente și principii pentru reglementarea neurotehnologiilor și a prelucrării neurodatelor din perspectiva dreptului la viață privată”, Rafael Yuste a enumerat printre provocările generate de dezvoltarea neurotehnologiei: „potențialul de a altera anumite caracteristici umane fundamentale, cum ar fi autonomia, responsabilitatea morală, liberul arbitru, demnitatea, identitatea, gândirea privată……. integritatea și securitatea trupească”, potențialul de „a provoca daune fizice sau manipularea conștiinței ființelor umane”. El a avertizat, de asemenea, că „«brainjacking-ul» poate implica furtul de informații (încălcarea dreptului la intimitate). În plus, ar putea fi introduși viruși sau dispozitivele neuronale conectate la internet ar putea face posibil ca persoane sau organizații (hackeri, corporații sau agenții guvernamentale) să urmărească sau chiar să manipuleze experiența din sfera gândirii unei persoane”.

În Raportul Comitetului Consultativ al Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, publicat în 2024, „Impactul, oportunitățile și provocările neurotehnologiei în ceea ce privește promovarea și protejarea tuturor drepturilor omului”, putem citi: „Neurotehnologiile contestă fundamentele sistemului drepturilor omului și pot fi utilizate în moduri care pot eroda democrația și statul de drept……. Neurotehnologiile pot fi folosite pentru a interfera cu și a manipula persoanele. Prin intermediul dispozitivelor de neuromodulație, procesele fizice și cognitive ale sferei lăuntrice a unei persoane pot fi modificate în moduri similare cu «spălarea creierului»……. De asemenea, acestea pot interfera cu dreptul de a face alegeri de viață autonome, fără interferențe sau intimidări din exterior (confidențialitate decizională), și pot afecta confidențialitatea informațională prin utilizări neautorizate ale informațiilor personale colectate……. Mai mult, unele tipuri de neurotehnologii pot afecta sănătatea psihică și pot provoca modificări ale personalității, ale echilibrului psihologic sau ale simțului identității de sine al unei persoane……. După cum au demonstrat deja strategiile de «neuromarketing», acestea pot fi utilizate cu succes pentru a condiționa formarea opiniilor, precum și pentru a influența procesele decizionale ale unei persoane. Aceasta permite, într-o măsură fără precedent, manipularea comportamentală a oamenilor de către actori privați, cum ar fi inginerii de marketing sau activiștii politici. Odată cu comercializarea extinsă a acestor tehnologii pentru uz personal, inclusiv în timpul somnului, riscul ca o astfel de interferență să se producă chiar și fără consimțământul sau știrea persoanei este ridicat.”

Consiliul ONU pentru Drepturile Omului nu recunoaște nicăieri în raport că aceste efecte pot fi produse la distanță, cu o singură excepție. La pagina 4 (punctul 11), se precizează: „Stimulatoarele cerebrale invazive sunt utilizate de zeci de ani și sunt implantate în întreaga lume pentru tratamentul afecțiunilor neurologice. Cu toate acestea, aplicațiile «tehnologiei cipurilor» se extind și dincolo de domeniul medical. O companie a dezvoltat recent o interfață securizată pentru comunicarea «cu puterea gândului» și desfășoară studii la scară largă ale acestei tehnologii, care poate fi implantată în creier prin vasele de sânge. Alte companii promovează deja implanturi «cosmetice» invizibile care ar putea permite utilizatorilor să controleze computerele sau dispozitivele mobile din orice locație”.

Compania care lucrează la livrarea de „cipuri” sau implanturi prin vasele de sânge folosește, cel mai probabil, nanoparticule de grafen pentru a livra antene suplimentare către creier, sporind eficacitatea microundelor pulsate utilizate pentru a comunica cu acesta. Grafenul este cel mai puțin dăunător nanomaterial, ceea ce îl face potrivit pentru așa-numita comunicare neinvazivă cu creierul și este deja utilizat pe scară largă în tratamentul tulburărilor neurologice. De asemenea, poate fi livrat la creier prin alimente sau aerosoli.

Națiunile Unite sunt autorizate doar să facă recomandări guvernelor. În documentele menționate anterior, acestea recomandă guvernelor să adopte legislație pentru a-și proteja cetățenii de abuzul neurotehnologiilor; cu toate acestea, nu recomandă interzicerea utilizării microundelor pulsate sau a altor energii pentru manipularea conștiințelor oamenilor la scară personală sau globală, la distanță. Motivul este că aceste tehnologii sunt clasificate drept informații de securitate națională.

Pe 6 iunie 1992, ziarul rus Komsomolskaia Pravda a publicat un articol intitulat „Купите устройство для слежки за соседями” („Cumpărați echipament pentru a vă spiona vecinii”). Articolul afirma că subiectul controlului de la distanță asupra funcției creierului uman se afla pe „Lista informațiilor interzise la publicare” în Federația Rusă în 1990.

În noiembrie 2000, Comitetul pentru Securitate al Dumei de Stat din Rusia a publicat o concluzie intitulată „Privind includerea unui adițional la articolul 6 din Legea federală privind armele”, argumentând că „efectele radiațiilor cu microunde provoacă o percepție falsă a realității” și că (pentru a influența masele de oameni) „liniile telefonice, conductele de încălzire, semnalizarea incendiilor pot fi folosite ca antene de transmisie” pentru aceste radiații. Acest raționament al Comitetului de Securitate rus nu a fost publicat în mass-media rusă. În noiembrie 2016, săptămânalul polonez NIE a scris că, atunci când jurnaliștii săi au întrebat Ministerul Apărării din Polonia de ce ministrul Apărării din Polonia nu și-a îndeplinit promisiunea de a înființa o comisie pentru a investiga plângerile cetățenilor polonezi că ar fi fost atacați cu arme electromagnetice, li s-a spus că problema este supusă legii privind secretele de stat legate de apărarea națională.

În ultimul paragraf al primului dintre documentele ONU citate, organizația recomandă guvernelor să își educe public cetățenii cu privire la „beneficiile și riscurile asociate neurotehnologiilor”, ceea ce „va permite oamenilor să înțeleagă mai bine impactul acestora, să ia decizii informate cu privire la neurodatele lor și să ceară ca drepturile lor să fie respectate în această nouă eră tehnologică”. Din păcate, aceste publicații ONU nu sunt menționate în mass-media mondială, ceea ce indică faptul că guvernele suprimă informațiile despre tehnologiile represive care contrastează puternic cu politicile lor declarate în domeniul drepturilor omului. În 2008, președintele detronat al Hondurasului, Manuel Zelaya, în timp ce se afla sub asediu la ambasada Braziliei din Honduras, s-a plâns că a fost supus unui „bombardament cu electroni și microunde”. Întrebat de Amy Goodman de la emisiunea Democracy Now!, urmărită la nivel global, dacă știe că armata hondurană deține o astfel de tehnologie în arsenalul său, el a răspuns: „Da, desigur!” Într-o situație excepțională, a fost, prin urmare, dispus să confirme public existența acestor arme.

Eforturile serviciilor de informații americane de a nega faptul că atacurile legate de „Sindromul Havana” sunt produse de puteri străine nu fac decât să ridice suspiciuni că SUA doresc să utilizeze aceste neurotehnologii pentru a controla întreaga populație a lumii, așa cum a propus în 1994 Institutul de Studii Strategice al Colegiului de Război al SUA. […….] Joe Biden a împiedicat Uniunea Europeană să dezvăluie și să interzică utilizarea acestor neurotehnologii în legea sa privind inteligența artificială, oprind comenzi suplimentare pentru gaz natural lichefiat din SUA, blocând efectiv creșterea economiei europene după sfârșitul deceniului. Donald Trump nu a autorizat încă noi comenzi pentru GNL din SUA. Astfel, astăzi, lipsa de libertate a presei servește la trecerea tehnologiei de guvernare la nivel mondial către o nouă formă de totalitarism.

Devine din ce în ce mai evident că guvernele nu sunt dispuse să își asume responsabilitatea pentru libertatea cetățenilor lor și să respecte drepturile fundamentale ale omului. Acest fapt ridică întrebarea dacă Organizației Națiunilor Unite ar fi cazul să i se acorde mai multă autoritate decât simpla emitere de recomandări și să devină o instituție democratică care să supravegheze respectarea interdicției privind utilizarea abuzivă a neurotehnologiilor pentru a suprima drepturile omului la nivel mondial. Puteți contribui la spargerea tăcerii guvernelor cu privire la existența tehnologiilor care distrug libertatea de gândire și democrația și permit furtul de idei din creierele oamenilor, distribuind acest articol pe rețelele de comunicare virtuală și semnând o petiție care să ceară Uniunii Europene să declasifice tehnologiile care permit controlul de la distanță al sistemului nervos uman.

Autor: Mojimir Babáček

(Mojimir Babacek s-a născut în 1947 la Praga, Republica Cehă. A absolvit în 1972 Universitatea Carolină din Praga, specializarea filosofie și economie politică. În 1978 a semnat documentul de apărare a drepturilor omului în Cehoslovacia – „Carta 77”. Din 1981 până în 1988 a trăit în emigrație în SUA. Din 1996 a publicat articole pe diverse subiecte, în special în presa alternativă cehă și internațională.

În 2010, a publicat o carte despre atacurile din 11 septembrie în limba cehă. Încă din anii 1990, s-a străduit să contribuie la obținerea interzicerii internaționale a controlului de la distanță al activității sistemului nervos uman și al conștiinței umane cu ajutorul neurotehnologiei.)

Citiți și:
Tehnologia de manipulare a creierului uman: Donald Trump ar putea decide cu privire la viitorul libertății de gândire și al destinului uman în această lume
Sistemele de Inteligență Artificială manipulatorii ar fi necesar să fie interzise definitiv – Scrisoare către Parlamentul European

yogaesoteric
22 mai 2025