Bilanțul dezastruos al războiului cu Iranul
Donald Trump a anunțat „acordul de pace” cu Iranul exact de ziua lui, a scris triumfător „Felicitări tuturor!” pe Truth Social și s-a dus să se distreze pe peluza Casei Albe, la o gală de arte marțiale. Numai că, dincolo de artificii, președintele SUA sărbătorea o factură pe care n-a citit-o niciodată până la capăt. Pentru că, după mii de morți și după cartiere întregi făcute moloz, întrebarea rămâne, simplă și nemiloasă: a meritat?
Să numărăm câștigurile, fiindcă numărătoarea este scurtă. Prețul petrolului și al gazelor naturale a explodat în timpul crizei din Strâmtoarea Ormuz, iar marii producători de energie din SUA au strâns profituri de zeci de miliarde de dolari din panica piețelor. Ei sunt singurii învingători reali ai războiului. Nu America sau aliații din NATO, ci câteva corporații care au muls frica de pe ecranele bursei. Tot restul bilanțului apare scris cu roșu.
În Europa, scumpirea energiei s-a transformat instantaneu în inflație. Blocarea Ormuzului a împins prețurile în sus și a adăugat aproape un punct procentual la inflația globală. Un continent deja șubrezit de sancțiunile antirusești, de sabotajul NordStream și susținerea efortului de război al Ucrainei, a plătit o notă extravagantă la pompă și în coșul de cumpărături. Aliații Washingtonului (de la monarhiile din Golf, lovite direct de represaliile iraniene, până la economiile europene) au ieșit din război mult mai expuși și mai săraci, nicidecum mai protejați și mai prosperi. Singura răsplată pentru loialitate a fost factura babană.
Cât despre marile obiective, Trump a urlat luni de zile despre „predarea necondiționată” și despre eliberarea iranienilor de sub tirania teocrată. N-a obținut nimic. Regimul de la Teheran a supraviețuit și pare mai ferm ca oricând în mâna Gărzilor Revoluționare. Stocurile de rachete și drone sunt neatinse, fabricile care le produc funcționează nestingherite, iar uraniul îmbogățit (pretextul întregului război) a fost ascuns de iranieni sub molozul bombardamentelor, exact acolo unde niciun soldat american nu poate ajunge fără permisiunea Teheranului.
Trump a tras cu tunul în ceea ce considera că-i un cuib de viespi de sub streașină și a nimerit fix pereții casei vecinului european.
Israelul a ieșit și mai prost. Netanyahu, care l-a împins pe Trump în mod inconștient în războiul cu Iranul, a fost lăsat pe dinafara acordului și umilit public, ca un complice abandonat la primul colț de stradă. Două capitale aliate, mai slabe și mai dezbinate decât înainte de prima bombă lansată spre Teheran.
Singura „schimbare de regim” reală s-a produs exact pe dos față de cum visase șeful de la Casa Albă. Liderul suprem Ali Khamenei a fost ucis în atacurile comune americano-israeliene, însă la butoane a venit fiul său, Mojtaba Khamenei, om al Gărzilor și cu o linie cel puțin la fel de aspră, dacă nu cumva mai radicală. America a vrut un Iran întors spre Occident și a fabricat în schimb un Iran rănit, înrăit, condus de o nouă generație de ofițeri duri, cu toate motivele să fugă acum spre bomba atomică – și cu mult mai puțină transparență decât în vechiul acord negociat de Obama.
Așadar, bilanțul: câteva mii de morți, infrastructură și zone civile distruse, zeci de miliarde în buzunarele câtorva firme americane din energie, inflație în Europa, aliați sărăciți și umiliți, un program nuclear iranian intact și un regim înlocuit cu unul mult mai periculos. De cealaltă parte, deși lovit puternic, regimul de la Teheran și-a atins totuși singurul obiectiv care conta: să supraviețuiască.
Trump dansează în cenușa casei vecinului european, bun aliat, și numește asta victorie. O victorie în care viespile roiesc în continuare, iar factura o plătesc partenerii strategici de pe continent.
Răspunsul la întrebarea „A meritat?” se scrie singur. Nu. N-a meritat nici pe departe.
Citiți și:
Cum a fabricat Occidentul bomba iraniană pe care jurase să o distrugă
Șocul energetic care ar putea accelera apariția unei lumi multipolare
yogaesoteric
17 iunie 2026