Ursul și roiul de viespi: încotro merge războiul din Ucraina

Faptul că Donald Trump îi permite lui Zelenski să lanseze valuri de drone și rachete spre aproape orice obiectiv din Rusia (pretinzând, în același timp, că „nu are nicio legătură” cu fenomenul) ar putea constitui un „schimbător de joc” în mersul războiului.

Mutarea a fost premeditată. Iar implementarea ei a durat aproape un an, din momentul summitului Trump-Putin de la Anchorage și până recent. Statele Unite și aliații NATO au cumpărat suficient timp, printr-o stratagemă cinică, pentru a produce stocuri de sute de mii de drone și rachete. Ca momeală, Trump i-a oferit lui Putin un plan reciproc avantajos de cooperare economică SUA-Rusia care arăta foarte bine pe hârtie, dar în realitate era o cacealma. În niciun moment Pentagonul, CIA și Trump nu au avut intenția de a bate palma cu Putin și de a-l sacrifica pe Zelenski.

Show-ul bine regizat în Alaska le-a oferit timp aliaților NATO să pregătească muniția necesară unor atacuri constante, susținute, asupra infrastructurii critice a Rusiei. Kremlinul a picat (a câta oară?) în plasa promisiunilor Statelor Unite. Iar acum lui Putin i-a rămas foarte puțin loc de-ntors. El este nevoit să găsească o modalitate de a pune capăt războiului fără să pară că a ratat lista inițială de revendicări.

Alternativa ar însemna o escaladare pe termen scurt (varianta nucleară iese din calcul), fără rezultate palpabile. Câtă vreme aliații NATO în frunte cu SUA plătesc un preț suportabil (evident, pe spinarea cetățenilor), câtă vreme loviturile Rusiei spre granița de vest a Ucrainei se rezumă la niște drone rătăcite prin Galați, Moscova este necesar să găsească o pârghie suficient de puternică pentru a determina Kievul să capituleze. Iar această pârghie pare că se află acum mai degrabă în mâinile NATO, care își permite să trimită zilnic roiuri de drone și rachete spre teritoriul rusesc.

Au fost peste 1.300 de lovituri cu drone doar în luna mai, iar rachetele de croazieră au atins fabrici de armament la peste 1.000 de kilometri. S-au scos din funcțiune rafinării în Samara și Vladimir, iar Moscova a impus restricții la benzină în cel puțin 20 de regiuni rusești. De subliniat că tehnica de luptă este de sorginte NATO, dar produsă de terți sau pe linii de asamblare ucrainene – un aranjament cinic, care lasă Occidentului luxul negării plauzibile. Și Rusiei neputința de a riposta la adresa adevăratului furnizor.

Imaginea de pe front este cea a unui urs atacat de un roi de viespi. Evident mai puternic, ursul câștigă teren pas cu pas, însă viespile îl înțeapă zilnic exact acolo unde are pielea mai subțire (petrol, logistică, poduri, Crimeea). Niciuna dintre înțepături nu se dovedește a fi fatală, dar suma lor otrăvește lent organismul care finanțează războiul. Cel puțin ăsta pare a fi calculul Pentagonului.

Libertatea Kievului de a ataca ținte din Rusia cu muniția și logistica oferite de NATO schimbă matematica unei eventuale păci. Până acum, Rusia putea îngheța oricând conflictul pe linia frontului, păstrând ce a cucerit. Astăzi, o astfel de oprire unilaterală nu îi mai aduce nimic: sancțiunile rămân, activele blocate rămân, rafinăriile continuă să ardă. Pentru prima dată, și Moscova pare că are nevoie de un acord, nu doar de o pauză. O înțelegere de încetare a focului ar semăna, cel mai probabil, cu armistițiul coreean. Ar fi o înghețare a frontului pe linia de contact, fără tratat de pace și fără recunoașterea juridică a anexărilor.

Practic, acordul ar surveni dacă Ucraina ar renunța la loviturile în adâncime, iar Rusia la bombardarea orașelor și a obiectivelor energetice ucrainene. La pachet, Putin și-ar putea permite câteva concesii maximale: renunțarea la părțile neocupate din Zaporojie și Herson, abandonarea cererii de „demilitarizare”, tolerarea aderării Ucrainei la UE și a unor garanții occidentale bilaterale. Ce nu va ceda Moscova sub niciun chip este legat de apartenența Kievului la NATO, despăgubirile de război și teritoriile deja ocupate. Exact acolo se află pragul minim al Kievului și al aliaților occidentali.

Continuarea războiului costă ambele părți enorm, dar diferit. Rusia pierde anual zeci de miliarde din exporturi energetice afectate, sute de mii de oameni scoși din economie și din viață, și o dependență crescândă de China. Ucraina plătește cu infrastructura energetică, cu demografia și cu o dependență totală de finanțarea occidentală. Europa suferă prin inflație și recesiune.

Își poate permite Moscova o escaladare? Tehnic, da: o nouă mobilizare, presiune pe flancul NATO (demonstrațiile de forță de la Kaliningrad sunt un mesaj), șantaj nuclear retoric. Practic, rezultatele ar fi nesemnificative. Mobilizarea riscă stabilitatea internă, testarea NATO riscă un război pe care Rusia nu și-l permite, iar escaladarea nu oprește dronele ucrainene. Escaladarea ar cumpăra doar timp și ar aduce un plus de teroare.

Contextul global complică tabloul. Situația din Orientul Mijlociu absoarbe atenția și resursele Washingtonului, și tocmai acest vid american a generat propunerea cancelarului Merz ca Europa să preia conducerea negocierilor cu Putin, „în strânsă coordonare cu SUA”, pe baza condițiilor fixate la Londra.

Fripți bine după summitul din Alaska, rușii au replicat dur, prin ministrul de Externe Lavrov, care a subliniat că „soldații, nu negocierile” vor decide soarta războiului. Rusia privește acum orice nouă masă de tratative ca pe o altă capcană întinsă de Pentagon și Casa Albă.

Scenariul cel mai probabil nu este nici pacea apropiată, nici escaladarea majoră, ci încă un an de uzură calculată. Kremlinul va căuta să cucerească tot Donbasul, în vreme ce Ucraina va lovi în punctele-cheie ale adversarului, stabilite de generalii americani și transmise precis, prin coordonate de satelit.

Abia dacă Kremlinul va conchide că restul Donbasului nu mai poate fi luat la un preț suportabil, armistițiul va înceta să fie o stratagemă și va deveni o necesitate. Până atunci, ursul va mai înainta, iar viespile vor continua să înțepe.

Citiți și:
Zelenski nu vrea pacea. Dan Dungaciu: „Dacă războiul va escalada atât de mult, Ucraina ar putea să vrea să tragă o lume întreagă în război”
Războiul din Ucraina va escalada de la drone la rachete! La noi, gușterii sunt preocupați să rămână la putere

yogaesoteric
17 iunie 2026