Cancerul – oglindă a afectării psihice negative şi problemă de sănătate publică

 de Liliana Popa

„O stridie ia un grăunte de nisip şi, ca să se protejeze, creează o carapace groasă şi tare în jurul ei. Noi o numim perlă şi gândim că este frumoasă. La fel facem şi noi (dar pe dos – n.a.), luăm o durere veche şi o «îngrijim», o curăţăm de coajă şi cu timpul avem o tumoare” (Lise Bourbeau – Trupul tău îţi spune „Iubeşte-te”).

O „radiografie” a cancerului

Cum se formează o tumoră? Medicii vă pot răspunde foarte simplu la această întrebare – apare o proliferare necontrolată de celule anormale, într-un anumit organ, ţesut sau în măduva hematogenă (în cazul leucemiilor, limfoamelor). Mergând mai departe ne putem întreba ce anume face să apară această proliferare necontrolată? La nivel molecular există anumite mecanisme care, dacă unele dintre ele sunt activate sau altele sunt inhibate, pot face ca o celulă să se dividă nelimitat şi autonom. Dacă această înmulţire fără limită apare la o celulă sau un grup de celule diferenţiate – spre exemplu celule ale ţesutului conjunctiv, celule nervoase, celule musculare, etc. – nu se va forma un ţesut normal ci o tumoră, un tip anormal de ţesut care nu are ce căuta în organismul sănătos. Mulţi cercetători afirmă, datorită rezultatelor cercetărilor lor, că zilnic organismul produce celule canceroase dar acestea sunt eliminate, deoarece sistemul imun ajută la recunoaşterea lor ca nefăcând parte din arhitectura normală a trupului. În cazul apariţiei tumorii sistemul imun nu mai recunoaşte ca fiind străin sau nu mai este suficient de puternic pentru a elimina grupul de celule anormale nou creat care, pe măsură ce creşte, produce alterări în funcţionarea organismului. Tumora malignă este deci ca un intrus care creşte şi se hrăneşte din resursele organismului în care apare, dar care produce modificări în funcţionarea normală a organismului – este un „intrus” extrem de egoist, după cum putem observa.

Făcând o radiografie „din alt unghi” putem observa, aşa cum mulţi terapeuţi  afirmă, că acest fenomen de proliferare celulară necontrolată este susţinut de emoţii, trăiri emoţionale ale persoanei respective care au un caracter distructiv asupra respectivei persoane, în primul rând psihic iar apoi şi fizic.  Sunt emoţii negative care îngreunează foarte mult psihicul şi mintea fiinţei respective, chiar fără să îşi dea seama. Înainte ca procesul tumoral să apară la nivel fizic, exact acelaşi tip de proliferare necontrolată există în plan psihic şi mental – un gând negativ, anormal, având o emoţie corespunzătoare, este multiplicat, într-un mod necontrolat dar susţinut, de propria minte. Iar sistemul imun, care şi el funcţionează susţinut de o anumită integritate psihică şi emoţională, „văzând” că fiinţa respectivă este de acord cu acele trăiri psihice şi chiar le rulează la nesfârşit în minte renunţă la a mai elimina celulele anormale care prezintă aceeaşi frecvenţă rezonatorie ca şi emoţiile şi gândurile negative care au invadat psihicul fiinţei. Corpul fizic este oglinda a ceea ce se petrece în mintea şi psihicul nostru, cu menţiunea că ceea ce se petrece în plan psiho-mental nu se transferă, în mod obişnuit, instantaneu pe corpul fizic ci există o anumită perioadă de lantenţă.

Lise Bourbeau, psiholog, susţine: „cancerul este o boală cauzată de un resentiment foarte adânc, ţinut pentru o perioadă lungă de timp, până când literalmente îţi mănâncă trupul”. Valeriu Popa de asemenea considera ca şi cauză a cancerului o „rană adâncă, un resentiment stagnat multă vreme. O durere sau un secret adânc ce mănâncă din viaţă sau din trup.”

Cancerul reprezintă nu numai o problemă personală gravă ci, atunci când există un număr destul de important de cazuri în ţara în care trăim, şi o problemă de sănătate publică ce are darul de a ne face atenţi la încărcarea psihică negativă care există la nivelul populaţiei din care facem parte.
Cancerul este o problemă severă de sănătate la nivel mondial. La noi în ţară această boală a devenit după 1995 a doua cauză de îmbolnăviri după bolile cardiovasculare. În continuare vom realiza o trecere în revistă a „evoluţiei” numărului de cazuri de cancer în ţara noastră, raportat şi la numărul global de cazuri din sud-estul Europei şi din întreaga lume.

În ierarhia cauzelor generale de deces în ţara noastră, tumorile maligne reprezentau a treia cauză de moarte în 1984, dar din 1995 au ajuns pe locul doi, după bolile cardiovasculare care se menţin pe primul loc. În România numărul de decese prin cancer a crescut de la 125,3 de cazuri la 100.000 de locuitori (125,3/100.000) în 1975 la 200 /100.000 în 1994. O creştere cu 60%  în doar 20 de ani!

Cancerul pulmonar

Cel mai frecvent tip de cancer diagnosticat la ambele sexe în ţara noastră în ultimul deceniu este cancerul pulmonar. Conform Centrului Naţional de Statistică pentru Sănătate, numărul de cazuri noi de cancer pulmonar (incidenţa cancerului pulmonar) la noi în ţară a crescut continuu pe o perioadă de 52 de ani, de la 32,14% în 1982 la 56,14% în 2007 la bărbaţi, şi de la 5,93% la 15,5% la femei în acelaşi interval de timp. În anul 2008 numărul de cazuri noi de cancer pulmonar în România era de 10.384 (51,92 cazuri la 100.000 de locuitori) – 14,8% din numărul total de cazuri de cancere înregistrate în anul respectiv. Datele sunt comparabile cu cele ale Ungariei, care totuşi prezintă cea mai mare rată de cancer pulmonar din lume. Cancerul pulmonar a fost estimat ca fiind cel mai obişnuit tip de cancer din lume pentru mai multe decenii.
Care ar putea fi cauza psiho-mentală a cancerului pulmonar? „Plămînii sunt corelaţi cu viaţa, cu suflul vieţii, cu teama de a muri, de a ne pierde suflul, cu bucuria de a respira, de a trăi, dar şi cu starea de tristeţe, cu durerile trecutului, cu capacitatea de a ne exprima, de a ne lăsa inspiraţi. (…) Problemele respiratorii survin datorită refuzului de a exista, de a lăsa viaţa să intre în corp şi dintr-o proastă utilizare a energiei” (A. Mayer – Bolile ne învaţă).
Cei mai mulţi terapeuţi susţin că acest tip de cancer este determinat de anumite tristeţi profunde sau de teama de moarte. Având în vedere că este cel mai frecvent cancer în lume, putem afirma că la nivel planetar nu stăm prea bine cu bucuria de a trăi, de a respira, de a fi inspiraţi.

Cancerul de col uterin

Cancerul cervical (CC) sau cancerul de col uterin este a doua cauză de moarte datorată cancerului, la femei, în România prima cauză fiind reprezentată de cancerul de sân. Însă dacă luăm în considerare ponderea diferitelor tipuri de cancer la femei pe grupe de vârstă, pentru grupa de vârstă 25-44 de ani prima cauză de moarte datorată cancerului este reprezentată de cancerul de col. Incidenţa şi rata mortalităţii cancerului cervical în România sunt cele mai mari din Europa.  Incidenţa acestui tip de cancer este de 31 de cazuri la 100.000 de locuitori (31/100.000), mai mare faţă de incidenţa acestui cancer în estul Europei (19,9/100.000) şi dublă faţă de incidenţa la nivelul lumii (15,8 / 100.000). Valoarea incidenţei cancerului cervical în România este depăşită doar de valori similare ale Africii de Est (34,5/100.000) şi Africii de vest (33,7/100.000). Dar nu numai numărul de cazuri noi de cancer de col este foarte mare în România, ci şi mortalitatea (numărul de decese raportat la 100.000 de femei) datorată acestui tip de cancer. Astfel, în 2008, s-a observat că mortalitatea asociată cancerului cervical era de 18,3/100.000, pe când în restul ţărilor din estul Europei era de 10,2/100.000, iar media în întreaga lume era de 8,2/100.000.
Medicina psiho-somatică, care asociază oricărei boli organice o cauză psihică, consideră că o proliferare tumorală la nivelul colului uterin poate fi asociată cu dorinţa reprimată (din diferite motive) de manifestare a erotismului, cu frustrarea sexuală sau cu senzaţia de „pierdere a teritoriului” (ca femeie).

O „radiografie” a numărului de cazuri noi de cancer la femei în ţara noastră pentru anul 2008 este redată în tabelul de mai jos, şi se poate observa cum valoarea cea mai mare este dată de cancerul mamar, după care urmează cel colo-rectal şi cel de col (datele sunt pentru anul 2008).

Cancerul mamar

Un studiu retrospectiv al datelor referitoare la incidenţa cancerului mamar (CM) s-a realizat în judeţele din Oltenia. Acesta a arătat că pe un interval de 22 de ani, între 1984 şi 2006,  numărul de cazuri noi de CM apărute aici a crescut de 2,25 de ori, de la 240 la 539. Cancerul de sân este de departe cel mai obişnuit tip de cancer diagnosticat la femei în întreaga lume, ajungând pe locul doi in statisticile combinate pe ambele sexe. În 2008 aproximativ 1,38 milioane de femei au fost diagnosticate în întreaga lume cu cancer mamar, fiind aproximativ un sfert (23%) din toate cazurile de cancer la femei în 2008, şi 11% din toate cazurile de cancer apărute în anul respectiv. Incidenţa cancerului mamar la noi în ţară (72,3/100.000), în anul 2008, este depăşită de incidenţa acestui cancer în zona de vest a Europei (89,7/100.000), în Australia şi Noua Zeelandă (85,5/100.000), în zona de nord a Europei (85/100.000) şi în nordul Americii (76,7/100.000).
Valeriu Popa considera că „afecţiunile sânilor reflectă un refuz de a hrăni propria fiinţă, propriul sine. Mai este corelat cu a pune înainte de toate pe oricine altcineva, sufocându-l. O exagerare a protecţiei”. Lise Boubeau consideră că sânii reprezintă principiul matern – „cocoloşim prea mult o persoană / un loc / un lucru / o experienţă. Trebuie să dai voie copilului să «crească». Cancerul mamar arată resentimente foarte adânci” în această direcţie.
Predominanţa acestui tip de cancer la femei, nu numai la noi în ţară ci în întreaga lume, arată o tendinţă generală de a-şi neglija propriile necesităţi şi aspiraţii, propriul sine şi de îndreptare a atenţiei, în mod ataşat, asupra fiinţelor la care ţin.

Cancere digestive

În România, după 1995, cancerul gastric (CG) a devenit a doua cea mai frecventă afecţiune tumorală la bărbaţi, după cancerul pulmonar. Un studiu realizat retrospectiv pe perioada 1955-2003, a arătat că în România cancerul gastric şi cancerul colorectal (CCR) au prezentat tendinţe opuse ale ratei mortalităţii. Astfel, în această perioadă, numărul de decese datorate CG au scăzut progresiv, iar cel al deceselor  prin  CCR au crescut. Tendinţe similare au fost raportate şi din alte zone ale lumii cunoscute cu incidenţă şi mortalitate crescute la CG, cum sunt Japonia şi Europa Centrală şi de Est. Între 1955-1990-92, mortalitatea prin CG a scăzut cu 48% la bărbaţi şi cu 38,5% la femei.
Datele culese de o echipă de medici români referitoare la „evoluţia” în ultima jumătate de secol a  numărului de decese prin diferite tipuri  de cancer digestiv sunt redate în tabelul de mai jos. Nu pentru toate tipurile de cancer digestiv s-au putut culege date pe durata a cinci decenii, după cum se poate observa. La majoritatea tipurilor de cancer digestiv s-a observat o creştere în timp a numărului de decese raportat la 100.000 de locuitori, cu excepţia cancerului gastric, atât la bărbaţi (B) cât şi la femei (F).

În medicina psiho-somatică fiecare segment al tubului digestiv este corelat într-un anumit mod specific cu integrarea experienţelor pe care trebuie să le „înghiţim”, în propria structură.
Astfel, „esofagul este corelat cu capacitatea de a primi sau cu o stare de revoltă pasivă în faţa unei situaţii care ne este dificil să o înghiţim. La nivelul esofagului lucrurile nu mai pot fi controlate în mod voluntar. (…) Probleme la acest nivel pot arăta o stare relativă de pasivitate faţă de o anumită situaţie de viaţă, ceva din viaţa noastră care ne este greu să înghiţim” (A.Mayer – Bolile ne învaţă).

„Stomacul – digeră toate ideile noi şi experienţele pe care le avem. Ce sau pe cine nu poţi digera? Problemele la stomac arată că nu ştim să asimilăm noile experienţe. Ne este frică.”(L. Bourbeau). Diminuarea ratei mortalităţii prin cancer gastric în ultimele decenii arată că s-a îmbunătăţit capacitatea de înţelegere, de „digerare” a noilor situaţii de viaţă.

Colonul sau intestinul „gros este cel care ne ajută să eliminăm lucrurile din trecut care în prezent nu ne mai sunt folositoare, dar din care am extras esenţele, să mergem înainte, ne ajută să renunţăm la starea de posesivitate” (A. Mayer – Bolile ne învaţă). Lise Bourbeau afirmă de asemenea că intestinul gros are „abilitatea de a lăsa să se ducă, de a elimina ceea ce nu trebuie. Organismul uman are nevoie de o balanţă între a absorbi, a asimila şi a elimina. Doar fricile noastre ne blochează eliberarea de ceea ce este vechi. Cînd sunt constipaţi, oamenii sunt de fapt zgârciţi, ei nu au încredere că le va fi vreodată de ajuns. Se ţin agăţaţi de relaţii vechi care le provoacă durere. Le este frică să arunce hainele pe care le ţin în dulap de ani de zile, de frică să nu le trebuiască într-o zi. Stau într-un serviciu pe care îl urăsc sau nu îşi acordă nicio plăcere pentru că economisesc pentru zile negre. Învaţă să ai încredere în procesul vieţii şi (viaţa – n.a.) îţi va da întotdeauna ceea ce ai nevoie”. Creşterea în ultimele decenii a ratei mortalităţii prin cancer colorectal arată o blocare a capacităţii de a elimina ceea ce nu este necesar, un ataşament exacerbat faţă de ceea ce este vechi.

Un alt organ important al sistemului digestiv, a cărui afectare prin cancer a crescut atât la bărbaţi cât şi la femei în două decenii (v. tabelul de mai sus), este ficatul. În fiziologie este cunoscut ca fiind industria chimică a organismului, pentru că transformă tot ceea ce este absorbit în intestinul subţire în substanţe folositoare organismului şi, pe de altă parte,  neutralizează toxinele şi le elimină. Ficatul transformă substanţele exterioare în elemente interioare.
Medicina psihosomatică susţine că ficatul este corelat cu sentimental de posesivitate, deoarece „doreşte să transforme în al său tot ceea ce îl atrage, să-şi îndeplinească toate dorinţele.(…) În sensul bun, evolutiv, este corelat cu transformarea acestor dorinţe materiale în aspiraţie spirituală, având ca rezultat o stare de înţelepciune. Tot el este legat de imaginea de sine cu ajutorul căreia el poate să realizeze o adaptare corectă la circumstanţele vieţii, adică să aibă o viziune clară şi înţeleaptă. Este foarte sensibil la orice modificare a imaginii proprii, datorită unei stări de lipsă de încredere în sine, de pesimism. Este corelat şi cu capacitatea noastră de a ne adapta. La fel cum «adaptează» hrana pentru a o transforma în «a noastră», la fel el transformă în «ale noastre» experienţele vieţii şi ne ajută să ne adaptăm la ele. (…) Când funcţionează armonios, este corelat cu neutralizarea unor trăiri negative. Problemele de ficat vin, în general, dintr-o mânie îndreptată împotriva propriei persoane, disimulată într-o mânie faţă de altcineva, ce rezultă de multe ori dintr-un conflict între suflet şi minte” (A. Mayer – Bolile ne învaţă).

Vezica biliară. „Dacă la nivelul ficatului vorbim de o stare de mânie care este adeseori înăbuşită, la nivelul vezicii biliare starea de coleră, resentimentele sunt exteriorizate, dorinţele noastre faţă de lume sunt clar manifestate şi luptăm cu tot ceea ce ne stă în cale pentru a ni le împlini. (…) Tot vezica biliară mai este corelată cu discernământul, cu o viziune clară. Probleme legate de vezica biliară apar atunci când ne confruntăm cu supărări, resentimente, stări de mânie manifestate sau interiorizate, incapacitatea de a lua decizii, dar şi cu sentimente de posesivitate şi dorinţa de a-i controla pe ceilalţi” (A. Mayer – Bolile ne învaţă).

Cancerul tiroidian

Deşi cancerul tiroidian este o boală relativ rară la nivel global, determinând 1-5% din toate cancerele la femei şi sub 2% din cancerele bărbaţilor, în ultimele decenii s-a observat o incidenţă crescută a acestui tip de cancer în ţările europene, SUA şi Canada. Statisticile arată că acest tip de cancer pare să crească ca incidenţă cel mai repede, dintre toate tipurile de cancer fiind pe locul 6 ca frecvenţă. Este posibil ca incidenţa în continuă creştere a cancerului tiroidian să se datoreze metodelor de diagnostic din ce în ce mai performante, precum şi datorită îmbunătăţirii criteriilor patologice de diagnostic. Un studiu retrospectiv pe o perioadă de 20 de ani (1990-2009) la spitalul judeţean Târgu Mureş a arătat că proporţia de cancere în cadrul patologiei tiroidiene pe perioada 1990-1999 era oarecum constantă, fiind situată în jurul valorii de 10%. După anul 2000, frecvenţa cancerelor tiroidiene a înregistrat o creştere cu fiecare an, ajungând în 2009 la valoarea de 25% din toate cazurile de patologie tiroidiană examinate. Rezulate similare au fost raportate şi în alte ţări. Studiul a mai arătat că din cele 524 de cazuri de neoplasme detectate din toate cazurile studiate, 456 proveneau de la femei iar 68 de la bărbaţi (F:B = 6,7:1). Creşterea proporţiei de cancere în cadrul bolilor tiroidiene poate fi datorată şi utilizării tehnicilor din ce în ce mai avansate pentru diagnosticarea cancerului în general şi în special a formelor subclinice. Dacă în 1990 se recoltau doar câte două probe din fiecare lob tiroidian, în 2009 numărul a crescut la 8. Este evident că astfel a crescut şansa de a detecta microcancerele tiroidiene.
„Gâtul este legat de capacitatea noastră de a ne exprima, de a nu ne rămâne ideile şi emoţiile «în gât». Afecţiunile gâtului ne arată că nu ne exprimăm nemulţumirile, de unde şi expresia «sunt sătul până-n gât». (…) Tiroida este corelată cu exprimarea justă, cu răspunsul just faţă de o situaţie dată. Problemele la acest nivel pot arăta că fiinţa manifestă o anumită incapacitate de a exprima ceea ce simte, că are stări de ranchiună, resentimente pe care nu vrea să le depăşească şi simte o stare de umilire din partea celorlalţi. Cuvântul tiroidă semnifică în  limba greacă «poartă»; prin această poartă noi ne exprimăm sau, dacă nu ne exprimăm şi păstrăm în fiinţa noastră tristeţile sau resentimentele noastre, adesea apar probleme la acest nivel” (A. Mayer – Bolile ne învaţă). Referitor la problemele grave care afectează tiroida, Lise Bourbeau afirma că acestea pot fi corelate şi cu opoziţia faţă de schimbare.
Proporţia mult mai mare a cancerelor tiroidiene la femei faţă de bărbaţi arată că femeile au mult mai mult prezentă tendinţa de a nu exprima ceea ce le nemulţumeşte, de a nu-şi spune părerea reală, de a nu se exprima just.

Ponderea diferitelor tipuri de cancer în România şi în lume

În ceea ce priveşte ţara noastră, se pot observa anumite valori de „top” pentru diferite tipuri de cancer (pulmonar, colorectal, gastric)  comparativ cu alte zone sau regiuni ale lumii, pe anumiţi ani în mod specific. Astfel, spre exemplu, studiul care a purtat numele de Globocan, realizat în 2008 la nivel mondial, a putut obiectiva frecvenţa numărului noi de cazuri şi a deceselor asociate diferitelor tipuri de cancer pe regiuni specifice şi în ţările lumii, inclusiv România (tabelul de mai jos).

Legendă: Eu C şi E = Europa centrală şi de est; Eu S = Europa de sud; Asia E = Asia de est; Eu V = Europa de vest; Eu N = Europa de nord; NZ = Noua Zeelandă; Asia S-E = Asia de sud-est; Africa V = Africa de vest; Africa E = Africa de est; Africa S= Africa de sud.

„Evoluţia” numărului total de cancere în România şi în alte câteva ţări balcanice în ultimele decenii

Grupul de Cercetări oncologice pentru sud-estul europei (The South Eastern European Research Oncology Group – SEEROG) a colectat şi analizat datele privind incidenţa şi mortalitatea cancerului în 8 ţări din această regiune – Croaţia, Cehia, Ungaria, România, Polonia, Slovacia, Serbia şi Muntenegru din ultimii 20-40 de ani. Datele privind decesele datorate cancerelor în această perioadă revelează două tendinţe diferite la bărbaţi. În România, Serbia şi Muntenegru tendinţa era de creştere a numărului de decese, în timp ce în celelalte ţări luate în studiu mortalitatea prezenta o tendinţă de diminuare. La femei s-a observat un declin constant pe o durată lungă în Cehia, Ungaria şi Slovacia, în timp ce în celelalte ţări a rămas neschimbată.  Datele pe grupe de vârstă obţinute de acest grup referitoare la valorile maxime şi minime ale incidenţei şi mortalităţii asociate cancerelor au arătat că România, în afară de grupa de vârstă 20-44 de ani, prezintă valori minime ale incidenţei şi mortalităţii asociate numărului global de cancere comparativ cu celelalte ţări balcanice luate în studiu, pentru perioada de timp investigată.

În contextul regional, balcanic, după cum se  observă din datele expuse, în ţara noastră atât apariţia de cazuri noi de cancer cât şi numărul de decese prin această boală au, ca o medie pe o perioadă de 20-40 de ani în urmă, valori scăzute comparativ cu ţările din jur.

Tiparele incidenţei şi mortalităţii cancerului reflectă, cu anumite limite, diferite caracteristici de bază ale societăţii, cum ar fi factorii care ţin de stilul de viaţă, alimentaţia, conştienţa populaţiei, programele de screening, accesibilitatea la sistemele de sănătate şi eficienţa acestora. Dar dincolo de acestea, datele culese de diferitele echipe de cercetare reflectă şi tipul de încărcare psihică negativă care există atât la nivelul ţării noastre şi al altora, pe diferite regiuni. Şi după cum s-a putut observa aceste încărcări psihice negative acoperă o paletă diversă, atât la bărbaţi cât şi la femei.
Chiar dacă forurile de resort cunosc statisticile referitoare la numărul de cazuri şi numărul de decese pentru diferitele tipuri de cancer în România şi chiar dacă tratamentul pentru cancer este gratuit, fiind acoperit prin Programul Naţional de Oncologie care suportă costul tuturor agenţilor citotoxici şi al terapiilor ţintite, la modul real nu există niciun fel de demers preventiv pentru acest gen de boală. Deşi se cunosc factorii de risc pentru diferitele tipuri de cancer, factori care ţin în general de stilul de viaţă al fiinţei umane şi de anumite expuneri ocupaţionale, nu există nici cea mai mică preocupare de educare a populaţiei în acest sens. Spre exemplu în ceea ce priveşte cancerul gastric, intestinal şi colorectal, se ştie că acestea sunt corelate cu obişnuinţe culinare nefavorabile în sensul unei alimentaţii sărace în legume şi fructe. Aţi văzut vreun avertisment în mass-media realizat în acest sens? Nu! De asemenea fumatul este un factor de risc important nu numai pentru cancerul pulmonar, dar şi pentru cel pancreatic, cel de esofag şi pentru alte tipuri dar nu există avertismente clare şi concrete referitoare la aceasta; faptul că pe un pachet de ţigări scrie „fumatul poate să ucidă” poate funcţiona mai degrabă ca sugestie-autosugestie decât ca un factor care să îl facă pe om conştient de deserviciul major pe care şi-l face dacă fumează.
Acoperirea costurilor terapiei oncologice convenţionale prin programul naţional amintit are unicul merit de a spori conturile diferitelor firme farmaceutice care produc substanţele respective, sub acoperirea unui  aşa-zis bine pe care îl fac pacienţilor cu cancer. Atât timp cât terapii noninvazive şi perfect naturale (Hammer, Gerson, etc.) sunt trecute sub tăcere de forurile decidente, iar cercetările în domeniul  acestor terapii nu sunt susţinute prin programe naţionale similare deşi ar fi extrem de îndreptăţite, ne putem da seama că interesul real al forurilor de resort în prevenirea îmbolnăvirilor de cancer şi vindecarea cu supravieţuire pe termen lung al celor cu cancer este infim, dacă nu chiar nul.
Prin urmare cel mai bun mijloc de prevenţie a cancerului, ca şi a oricărei îmbolnăviri, este cunoaşterea, propria informare, o alimenţie echilibrată, sănătoasă, o „dietă” psihică şi spirituală adecvată, precum şi înţelegerea profundă a modului în care pot apare bolile. La acestea se adaugă curajul de a crede că orice astfel de afecţiune se datorează propriilor greşeli pe care le-am făcut sau le facem, greşeli sub forma atitudinilor greşite faţă de noi înşine, faţă de viaţă, faţă de oameni, faţă de Dumnezeu. Aşa cum spunea Al Franken în Oh, the things I know (2002) – „greşelile sunt parte din faptul de a fi om. Apreciaţi-vă greşelile pentru ceea ce sunt: lecţii preţioase de viaţă care pot fi învăţate doar la modul sever”. Dar în acelaşi timp „greşelile sunt portaluri pentru descoperire”( James Joyce) sau, mai bine zis, pentru auto-descoperire.

Bibliografie

Research and Standard of Care: Lung Cancer in Romania – Tudor E. Ciuleanu, MD, PhD
Tumori, 96: 545-552, 2010 ,  I Apostol, A Baban, F Nicula Et Al
Lung cancer and occupation in Two different areas of Romania – A. P. Fildan, D. Alexandrescu – Bulletin of the Transilvania University of Braşov Series VI: Medical Sciences • Vol. 5 (54), No. 2, 2012
Thyroid cancer profile in Mures County (Romania): a 20 years study – Ramona Cătană, Adela Boilă, Angela Borda – Romanian Journal of Morphology and Embryology 2012, 53(4):1007–1012.
Trends of Mortality Rates from Gastric Cancer and Colorectal Cancer in Romania, 1955-2003 –  Simona Vãlean, Petru A Mircea, Lavinia Oprea, Daniela Frenţiu, Georgeta Popescu, Georgiana Nagy, Sonia Vlaicu, Oana Damian – Journal of gastrointestinal and Liver Disease, 2006, 15 (2), 111-115.
Cancer epidemiology in European transitional countries Cancer epidemiology in Central and South Eastern European countries – Vrdoljak et al –  Croatian Medical Journal 2011, 52, 478-487.
Epidemiology of breast cancer and cervical cancer in the counties of Oltenia 1984-2006 , abstract, phd student Dragomir Iuliana Manuela, teză de doctorat, Craiova, 2010.
Global Patterns of Cancer Incidence and Mortality Rates and Trends Ahmedin Jemal -Melissa M. Center, Carol DeSantis, Elizabeth M. Ward – Cancer Epidemiology, Biomarkers and Prevention, 2010, 19(8), 1893-1907.
Cancer Mortality in Romania, 1955-2004. Digestive Sites: Esophagus, Stomach, Colon and Rectum, Pancreas, Liver, Gallbladder and Biliary Tree – Simona Vălean, Petru Armean, Simona Resteman, Georgiana Nagy, Adina Mureşan, Petru A. Mircea –  Journal of Gastrointestinal and Liver Disease, 2008, 17(1), 9-14.
Bolile ne învaţă  – Angela Mayer
Dăruim lumină şi iubire, pentru vindecare mentală şi spirituală – Valeriu Popa, Sanda Ştefan, Raluca Dumitrache.
Corpul tău îţi spune: iubeşte-te! – Lise Bourbeau
http://globocan.iarc.fr/DataSource_and_methods.asp
http://www.cancerresearchuk.org/cancer-info/cancerstats/world/cancer-worldwide-the-global-picture

Citiţi şi:

CANCERUL continuă să ucidă din ce în ce mai mulţi oameni. Care este realitatea despre lupta împotriva cancerului?
O veche abordare a artei vindecării, reluată într-o nouă manieră – Noua Medicină Germană

yogaesoteric
19 aprilie 2013