Când «investigatorul» se transformă în instigator

 
de Victor Angelescu
 

Un articol recent publicat pe site-ul “de investigaţii” dezvăluri.ro, articol care nu respectă nici cât negru sub unghie deontologia jurnalistică (şi asta începând de la titlu), ne-a incitat să facem noi înşine nişte investigaţii… şi nişte reflecţii.

 
Când auzi de existenţa unui site cu un nume precum dezvaluiri.ro, pulsul ţi se accelerează, atenţia se ascute şi te aştepţi să te întâlneşti cu Senzaţionalul în persoană, să afli tot ceea ce ţi s-a ascuns atâta timp. Dai click, se încarcă pagina şi citeşti pe nerăsuflate – Organizaţia de investigaţii jurnalistice. Investigaţii! Adică echipe pe teren, ore de filaj, zeci de interviuri, câteva caiete de notiţe umplute cu observaţii fine, fotografii, reportofoane şi eventual camere de luat vederi, musai ascunse. Însă… dezamăgire. Senzaţionalul care ti se promitea la începutul “investigaţiei” se transformă destul de repede într-un şir de elucubraţii ieftine scrise într-un limbaj de mahala. Citeşti şi te minunezi. Te întrebi cum de este posibil ca cineva să prezinte aşa ceva ca find o investigaţie.
 
Articolul în cauză poartă un titlu scris în cel mai neaoş stil de presă de scandal – “Yoghinii şi-au tras post de televiziune”. Din cuprinsul articolului aflăm cu totul altceva. Că de fapt un post de televiziune a primit din partea MISA exclusivitatea pentru a transmite reportaje din timpul manifestărilor Taberei Internaţionale de Yoga, ediţia 2006. Ceea ce în orice alt caz este un fapt banal, o practică uzuală, în cazul yoghinilor este prezentat (pentru a câta oară !) ca fiind ceva inacceptabil şi dubios.
 
După cum spuneam, acest articol se referă la Tabăra Internaţională de Yoga, tabără care s-a desfăşurat la Costineşti în luna august. Articolul apare însă pe data de… 10 octombrie! Adică, la mai bine de o lună şi jumătate de la consumarea evenimentului despre care relatează. Între timp, MISA s-a făcut remarcată prin organizarea altor evenimente importante. În mod firesc subiectele unui articol scris în luna octombrie ar fi trebuit să fie conferinţele de deschidere a noului an de curs ţinute în toate oraşele mari ale ţării sau mitingurile de protest realizate săptămânal. Mai ales că şi anul acesta un număr mare de persoane s-a înscris la cursruile de yoga – şi asta în ciuda campaniei defăimătoare din ultimii ani. Iar abuzurile comise de autorităţi nu au fost nici acum anchetate şi sancţionate.
 
Ce să înţelegem din acest decalaj? Că avem de-a face cu un reflex condiţionat al autorului? Cum vine luna octombrie şi se deschid cursurile de yoga, acestuia îi sună clopoţelul şi mai scorneşte o gogomănie despre MISA? Că şi-a adus aminte de-abia acum că astă vară s-a supărat foc pe noi? Sau că l-a lăsat imaginaţia şi  de data aceasta i-a luat o lună şi jumătate până să-şi revină la “normal” şi să scornească ceva care să pună MISA într-o lumină proastă?
 
Numai citind titlul şi deja putem anticipa stilul în care e scris articolul. Nu suntem scutiţi de expresiile tendenţioase cu care ne-a obişnuit Mihai Răzvan Rotaru de pe vremea când scria în Ziua de Constanţa. Regăsim de fapt aceleaşi vechi refrene: “yoghinii au ţinut să iasă în evidenţă cu măsuri exagerate de securitate a întregului bâlci organizat”,“am găsit aceeaşi atmosferă de cazarmă”, “Crina Calek a refuzat să facă orice altă declaraţie pe cale orală”. În ceea ce priveşte ultimul citat, firesc ar fi fost ca autorul să scrie “declaraţie verbală” nu “orală”. De la cap la coadă articolul care se anunţa a fi o anchetă jurnalistică se transformă într-o “bombă” care împroaşcă din toate părţile cu noroi şi erodează imaginea. Imaginea autorului care l-a scris şi imaginea întregii bresle din care acesta face parte.
 
Cireaşa de pe tort apare însă spre final. Pentru a certifica nota de profesionalism a articolului, “investigatorul” face un gest de genul “suntem corecţi, doar am mai dovedit-o şi altă dată”: ”Ţinem să precizăm că Organizaţia de Investigaţii Jurnalistice a postat pe siteul www.dezvaluiri.ro un drept la replică trimis prin mail de Biroul de Presă MISA, respectând în acest fel deontologia jurnalistică”. Mihai Răzvan Rotaru scrie articole mincinoase despre MISA de multă vreme, de-a lungul timpului i s-au trimis multe drepturi la replică, toate rămase nepublicate. În plus articolul pentru care se laudă că a publicat dreptul la replică întrece orice ne-am putea noi imagina în materie de prostie şi de rea voinţă. S-a mers până într-acolo încât comentariile realizate pe forumul siteului în cauză de către susţinători ai MISA au fost prezentate ca fiind “mesaje triviale” şi înjurături. Pentru a ilustra acestea afirmaţii redacţia citează câteva mesaje în care cuvintele “triviale” sunt înlocuite cu steluţe. Citind cu atenţie mesajele în cauză se vede imediat că steluţele înlocuiesc de fiecare dată silaba “CUM” ceea ce face ca următoarele cuvinte : “acum”, “precum”, “cum” să fie prezentate drept triviale!!!
 
Vă invităm să citiţi în continuare un material care dezvăluite cine este Mihai Răzvan Rotaru, conducătorul site-ului în cauză şi cum a ajuns el victima propriei obsesii anti MISA.
 

Lupu-şi schimbă părul da’ năravul ba…

 
de Mihai Vasilescu
 
Lupul nostru se numeşte Mihai Răzvan Rotaru şi până nu demult îl puteaţi vedea îmbrăcat în înşelătoarea blană a unui reporter de investigaţii. El însă a fost demascat şi a fost nevoit să îşi arate adevărata faţă. Aceea de lup hămesit după senzaţional şi scandal. Lupul tot lup rămâne indiferent de blana pe care o poartă.  Dat afară de la Ziua de Constanţa în mai anul trecut, el şi-a făcut o publicaţie electronică în care continuă acelaşi circ pe care paginile ziarului Ziua nu i-l mai suportă.
Alături de el au fost daţi afară şi colegii cu care semna împreună astfel de articole de scandal – Doru Copoţ şi Adrian Carlescu. De ce nu e greu de înţeles. Consecinţa firească a agresivităţii de limbaj, a publicării de informaţii neverificate, a încurajării propagării unor zvonuri şi bârfe a fost că celor trei, în frunte cu Mihai Răzvan Rotaru, li s-au intentat de-a lungul timpului numeroase procese de calomnie.
 
Modul în care înţeleg ei să facă jurnalism de investigaţii este cel puţin bizar. “Daţi-ne un pont. De restul ne ocupăm noi.” Acesta este sloganul sub semnul căruia stă întreaga activitate a publicaţiei editată de “Organizaţia pentru investigaţii jurnalistice”. Aşa scrie la carte? Că investigaţiile  trebuie să se bazeze pe zvonuri, bârfe şi şuşanele? Conţinutul primului editorial publicat pe acest site este foarte grăitor în acest sens. Proaspăt daţi afară de la Ziua cei trei se bucură că în sfârşit pot scrie nestingheriţi ceea ce au ei de chef: “nimeni nu ne poate cenzura, nimeni nu ne poate refuza publicarea, nimeni nu ne poate demite.”
 
În ceea ce priveşte MISA, înverşunarea şi obsesia pentru acest subiect sunt evidente şi îl urmăresc pe lupul nostru de multă vreme, cu mult înainte de 2004. Putem înţelege că un jurnalist doreşte să facă lumină asupra unui caz, că MISA este un subiect cu mare priză la public. Considerăm însă inacceptabil că un ziarist are o răfuială personală cu cineva şi se foloseşte de puterea pe care o are pentru a-l calomia şi a-l împroşca cu noroi de câte ori are ocazia. Ca dovadă, după plecarea sa de la Ziua de Constanţa, acest ziar, înainte campion în campania anti-MISA, şi-a domolit vizibil agresivitatea.  Multitudinea de articole calomnioase scrise într-un limbaj greu de reprodus a fost înlocuită de câteva palide încercări – în timpul taberei de yoga de la Costineşti – de a convinge că localnicii şi turiştii sunt indignaţi de prezenţa yoghinilor. În schimb vendetta personală a lui Mihai Răzvan Rotaru a continuat în paginile publicaţiei electronice căreia i-a pus bazele în octombrie 2005.
 
Şi cum lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba vom regăsi acelaşi limbaj şi aceleaşi refrene pe siteul în cauză. Pentru că Mihai Răzvan Rotaru este printre puţinii ziarişti, dacă nu chiar unicul care mai trăieşte şi astăzi cu impresia că MISA este o organizaţie secretă în care este necesar să te infiltrezi bine camuflat printre paznici înarmaţi până în dinţi pentru a afla secrete teribile. Un psihiatru ar califica o astfel de viziune drept paranoia fără să stea prea mult pe gânduri. Pentru că prin tot ceea ce scrie Mihai Răzvan Rotaru dovedeşte că a ajuns să sufere de mania persecuţiei. Crede că yoghinii îl hărţuiesc şi îl atacă la tot pasul.
 
Convingerea fermă a acestui ziarist care spune că face jurnalism de investigaţii este că el are dreptul, am putea spune chiar datoria, de a-şi exprima în astfel de articole punctul de vedere personal asupra subiectului pe care îl tratează! Pentru că iată ce spune el în ultimul său articol, supărat că MISA îi cere să înceteze cu minciunile: “am înţeles că dacă vom continua să avem puncte de vedere personale în legătură cu şcoala de yoga din România nu vom mai putea colabora cu MISA.” Nimeni nu îi contestă dreptul de a avea puncte de vedere personale. Ceea ce i se reproşează este tocmai faptul că fiind ziarist nu are dreptul de a prezenta publicului puncte de vedere pur personale, neverificate şi neîntemeiate pe o cunoaştere riguroasă a faptelor. Cu atât mai puţin inveţii sau fantezii personale. O spune şi codul deontologic al profesiei de ziarist pe care Mihai Răzvan Rotaru l-a cam uitat, aşa că o să i-l aducem noi aminte:
 

“Profesia de jurnalist implică drepturi şi obligaţii, libertăţi şi responsabilităţi.”

“Jurnalistul este dator să caute, să respecte şi să comunice faptele – aşa cum acestea pot fi cunoscute prin verificări rezonabile – în virtutea dreptului publicului de a fi informat.”

“Jurnalistul este dator să exprime opinii pe o bază factuală. În relatarea faptelor şi a opiniilor, jurnalistul va acţiona cu bună-credinţă.”

“Informaţia trebuie delimitată clar de opinii.”

 
Ca să vă faceţi o idee până unde au putut ajunge înverşunarea şi reaua credinţă a acestui ziarist vă invităm să citiţi şi câteva exemple concrete extrase din articolele sale anti MISA. Ele au fost reunite de noi în 2005 sub titlul:

Citiţi şi amuzaţi-vă: «perle» din Ziua de Constanţa sau Retrospectiva prostiei umane

yogaesoteric
21 octombrie 2006