Creştinism esoteric

Un interviu cu Ion Minoiu Muzician titrat de conservatorul bucureștean și cel londonez, Ion Minoiu a redescoperit peste hotare cântarea bisericească a copilăriei. A renunțat la o carieră muzicală prestigioasă și comodă pentru slujirea ca psalt în Biserică. Înainte de aceasta, a făcut cunoscut peste hotare duhul comun pe care folclorul…
Mai mult...

Ostenește-te să întărești credința din tine. Cu vremea, vei simți nevoia să te rogi. Credința ta nu-i tare, de aceea încă nu te mână la rugăciune. Vezi câte scântei cerești iscă rugăciunea în inima omenească? Am văzut odată cum pe o roată de moară cădea puțină apă. Și roata rămânea nemișcată. Apoi a venit apă multă, și roata s-a pus în…
Mai mult...

Într-o zi, un țăran ieși pe ogor, la semănat. Un grăunte, rămas pe vârful unui bulgăre de pământ, a început să se laude către altul, aflat adânc sub brazdă: – Vezi tu, frate, zaci acolo luptându-te cu frigul pământului și cu bezna, tânjind după o rază de soare, după lumină și căldură. Eu, frățioare, o duc mult mai bine, în timp ce tu…
Mai mult...

De vorbă cu Ilinca Țoța, artist plastic în devenire Un pansament de pus pe rană ‒ așa este interviul cu Ilinca Țoța, un copil de numai 19 ani, care însă dă dovadă de mai multă maturitate, înțelepciune, perseverență și jerftire de sine decât mulți din generația noastră, a adulților crescuți în „vremi mai bune”. Și, dacă vă întrebați…
Mai mult...

Un om bogat avea un singur fiu, însă a înfiat și un orfan și l-a crescut ca pe copilul său. Odată, în casa lui a pătruns în taină un vrăjitor și l-a înduplecat pe cel înfiat să lase casa binefăcătorului său, făgăduindu-i slavă cu mult mai mare decât slava tatălui său. Fermecat, cel înfiat s-a dus la binefăcătorul său, cerându-i…
Mai mult...

Icoana Treimii lui Andrei Rubliov este adesea considerată punctul culminant al iconografiei ruse, şi chiar cei care sunt puţin pregătiţi să perceapă încântătoarea frumuseţe a desenului şi a coloritului ei şi să-i pătrundă profunzimea simbolismului nu pot să nu fie impresionaţi de prospeţimea, tandreţea, emoţia conţinută de această…
Mai mult...

Participarea lui Dumnezeu la viaţa noastră personală o numim Providenţă. Această Providenţă nu este ca destinul normal: în momentele cruciale noi facem alegeri și noi ne hotărâm într-adevăr pentru un curs sau altul al faptelor noastre. Atunci când ne confruntăm cu posibilităţi diferite, alegerea noastră este însă necesar să fie…
Mai mult...

În lumea materială, în lumea noastră pământeană, singurătatea înseamnă iad? Da. Este un crâmpei, este o atmosferă de iad, pentru cei fără Dumnezeu, căci pentru cei care au credinţă în Dumnezeu nu există singurătate! Singurătatea este un infern, un iad pentru cei care nu-l au pe Dumnezeu. Un astfel de om n-are pe nimeni, şi chiar dacă se…
Mai mult...

Se spune că odată o femeie a fost urmărită prin pădure de niște infractori care voiau să o jefuiască. Femeia a intrat într-o peșteră pe care a găsit-o în calea ei pentru a se ascunde, în speranța de a nu fi găsită. Infractorii o căutau prin preajma peșterii, iar ea le auzea vocile și pașii. Era extrem de îngrijorată pentru viața ei. Cu…
Mai mult...

Vrând Preabunul Dumnezeu să facă potop ca să piardă lumea, i-a poruncit lui Noe să facă o corabie lungă de trei sute de stânjeni, lată de cincizeci şi înaltă de treizeci, în aşa fel încât să aibă nevoie de o sută de ani să o isprăvească. Şi Noe a început să-şi facă corabia şi oamenii au venit să-l întrebe: „Noe, ce faci?“ Iar Noe…
Mai mult...