Spiritualitate universală

Istoria umanității este aceeași de la Facerea ei. Povestea este veche, doar soldații sunt noi. Cei de azi. În două tabere. Ca la începutul lumii! Între cei Buni și cei Răi. Între Lumină și Întuneric. Între Adevăr și Viclenie. Între Smerenie și Vanitate. Între Rău și Rană! Între Păcat și Mântuire! Simplificând, între Oaste și Legiune!…
Mai mult...

Cu totul sunt prins de grijile omeneşti, puţin îmi pasă de nevoia sufletului meu! Osândesc cele mai mici greşeli ale aproapelui, fiind eu însumi plin de păcat, orbit de el, prefăcut în stâlp de sare, asemenea femeii lui Lot, neînstare de nicio mişcare duhovnicească. Nu am moştenit pocăinţa, pentru că încă nu îmi văd păcatul meu.…
Mai mult...

E atât de scurtă viața asta, încât e mare păcat să ajungem la sfârșitul ei cu sentimentul că am trăit degeaba. Atunci e prea târziu pentru regrete… Și, pentru unii dintre noi, unul dintre regrete va fi că am trecut nepăsători pe lângă „icoana” din celălalt, din aproapele meu. La momentul Judecății tuturor, Dumnezeu nu ne va întreba de…
Mai mult...

„Veţi fi ca Dumnezeu”, a zis șarpele Whitaker Chambers o numea a doua cea mai veche religie din lume. S-a dovedit întotdeauna populară. În epoca lui, a luat forma comunismului. Dar ispititorul nu este atât de prost încât să ia mereu aceeași înfățișare; până și făpturile umane sfârșesc prin a înțelege la un moment dat că anumite…
Mai mult...

L-am rugat pe Dumnezeu să ia mândria de la mine și Dumnezeu mi-a răspuns: Nu. Mândria nu se ia. De ea este necesar să te îndepărtezi singur transformându-ţi fiinţa permanent. L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea răbdare și El mi-a răspuns: Nu. Răbdarea este cununa probelor şi testelor spirituale. Ea nu se dă, ea se dobândește…
Mai mult...

Citiți partea a treia a articolului Ocupaţia obişnuită a femeilor este ţesutul, folosind pânza pentru a face cămăşi („che portano lunghe sino in terra” – „pe care le poartă lungi, până la pământ”) şi ciorapi pe care îi folosesc toţi, chiar şi în pat, în orice anotimp („e sottocalzoni, de`quali ognuno si serve indispensabilmente, anzi…
Mai mult...

Ce-i rugăciunea? E vorba dulce pe care ne-o picură în suflet sau ne-o șoptesc pe la fereastra conștiinței noastre – arhanghelii. Ne-o cântă pruncii cu-al lor gângurit sau mugurii ce-n primăveri miresme ne aduc. Ce-i rugăciunea? E miez de-anafură pe care o luăm în mână cu sfială sau dulcele colind din toamne, veri sau…
Mai mult...

Am intrat ieri într-o biserică! Marți, de obicei, îl vizitez pe Sfântul Ioan Botezătorul, la el acasă! Pentru că el leagă Vechiul Testament de cel Nou! În legea Harului! Pictat pe un perete, de-a dreapta altarului! Mă duc, mă așez pe un scaun și-l întreb ce mai face. Daca mai poate, daca mai vrea să vorbească cu noi, ăștia…
Mai mult...

Citiți partea a doua a articolului Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia – Con la descrizione del paese, natura, costumi, riti e religione degli abitanti. Per Antonio Bartoli, Venezia MDCCXVIII. Apărută la Veneţia în 1718, cartea lui Antonio Bartoli oferă o imagine amplă a Valahiei (Ţara Românească) de la vremea…
Mai mult...