Cauzele suferinţei

Nimănui nu îi place să sufere şi atunci ne putem pune întrebarea de ce există atâta suferinţă în lume? Plăcerea şi durerea, bucuria şi suferinţa, fericirea şi tristeţea, toate acestea nu sunt altceva decât faţetele opuse ale unei aceleiaşi monede care este viaţa. Nu putem să avem una fără a ne întâlni automat şi cu cealaltă.

Însă dacă nu vrem să suferim, ce trebuie atunci să facem? Cu siguranţă că trebuie să existe o forţă care ne împinge spre ceea ce cauzează suferinţa, iar această forţă nu este altceva decât nevoia imperioasă de a avea o identitate.

În yoga se arată că Sinele, acel eu adevărat al fiinţei noastre, este nemuritor şi infinit, aflat dincolo de orice limitare fizică sau mentală, de orice suferinţă, de orice amăgire şi dezamăgire. Cu toate acestea, datorită puterii iluziei cosmice, noi nu sesizăm natura noastră reală esenţială, adevărată, cu alte cuvinte, suntem complet ignoranţi cu privire la ce reprezentăm noi de fapt. Această ignoranţă este cea care ne permite să avem o identitate care să ne separe de tot restul universului. Din acest motiv noi ne identificăm cu corpul care nu este decât instrumentul manifestării Sinelui sau a scânteii de dumnezeire din fiecare dintre noi. Din această cauză noi ne identificăm cu corpul fizic, cu mintea şi cu personalitatea, fapt care constituie greşeala noastră fundamentală.

Dacă ar fi să sintetizăm pe scurt cauzele apariţiei suferinţei acestea ar fi:

• Omul îşi ignoră natura sa reală, divină, de spirit veşnic, scânteie din Dumnezeu Tatăl, atotcunoscător şi plin de o beatitudine infinită.
• Datorită acestei ignoranţe el se identifică cu corpul şi personalitatea sa, adică cu modalităţile şi instrumentele cu ajutorul cărora el se exprimă pe acest pământ.
• Această identificare creează o multitudine de ataşamente şi aversiuni.
• Deoarece natura lumii fizice este schimbătoare şi pentru că omul nu posedă, de fapt, nici o putere reală asupra evenimentelor exterioare, el nu îşi poate asigura sau păzi mereu lucrurile de care este ataşat şi nu se poate feri mereu de cele care îi provoacă aversiune. Astfel, el suferă şi trece prin toată gama emoţiilor negative, cum ar fi: dezamăgiri, răutate, suspiciune, gelozie, mânie, frică, resentimente, amărăciune, ură, şi toate acestea se produc datorită faptului că el nu poate să obţină ceea ce îşi doreşte.
• Necesitatea de a-şi păstra corpul fizic în cât mai bune condiţii până la sfârşitul misiunii sale din existenţa sa prezentă determină apariţia unui ataşament natural faţă de acest corp, ceea ce îl va face să sufere dacă trupul său este rănit sau dacă se află în pericol.

Astfel ignoranţa şi suferinţa se manifestă prin patru tipuri de comportamente interioare care marchează profund viaţa omului:

• Sentimentul meschin de individualitate sau ego
  Această identificare îi conduce toate acţiunile şi generează egoismul, infatuarea în faţa succesului (“eu sunt puternic, inteligent, eu am reuşit”), suferinţa şi sentimentul de ruşine în faţa insuccesului (“am eşuat, sunt bolnav”).
• Ataşamentul
  Aspect al ignoranţei care constă în a te identifica cu experienţele plăcute care se formează ca urmare a memoriei obiectelor care produc impresii agreabile.
• Aversiunea
  Aspect al ignoranţei care constă în a te complace în stări mizerabile şi care se produce ca urmare a memoriei experienţelor neplăcute. Ea provoacă dorinţa de a te opune, de a rezista, de a te răzbuna.
• Teama de moarte
  Tendinţa de a te crampona de viaţă, ceea ce ne readuce la prima etapă: oamenii se agaţă de eul lor ca de un colac de salvare pe o mare zbuciumată, îşi refulează teama de moarte, se pierd în iluzia efemeră a eternităţii clipei pentru a o uita, în loc să accepte să trăiască evoluând, dezvoltându-şi fiinţa şi ajutând şi umanitatea să evolueze în acest sens ascendent.

Şi toate acestea se produc pentru că noi nu sesizăm unele aspecte fundamentale asupra posibilităţilor noastre de acţiune în lumea manifestată, cum ar fi:
Fiecare lucru sau fenomen pe care îl dorim pentru a-l realiza, a existat, există sau va exista etern în absolutul macrocosmic.

Trebuie să fim conştienţi că orice energie, lucru sau fenomen aparţine universului, noi neputând avea asupra lui decât o stăpânire temporară, cu excepţia Sinelui Esenţă. Noi venim în această lume lipsiţi de orice forţă sau element şi plecăm la fel. Această posesiune lipseşte unora chiar şi în timpul existenţei. Cu alte cuvinte noi nu facem altceva decât să împrumutăm o anumită forţă sau un anumit obiect de la manifestarea universală, macrocosmică.

Orice lucru, fenomen sau energie este distribuit legic. Nu există noroc, ghinion sau capriciu. Legea Karma-ei, a acţiunii şi reacţiunii, a cauzei şi efectului, acţionează peste tot, în toate cazurile.

Yoga este o filozofie practică. Ea nu se mărgineşte doar să analizeze de ce suferim, ci oferă şi soluţiile pentru transcenderea acestei suferinţei, pentru a trece dincolo de alternanţa de durere plăcere, bucurie suferinţă, ş.a.m.d.

Una dintre soluţiile optime este aceea de a învăţa să fim mai puţin ataşaţi în ceea ce priveşte dobândirea unor obiecte, prietenii, iubiri şi situaţii materiale sau sociale.

O altă modalitate pentru a orienta pozitiv mintea este a ne gândi la şi a evoca opusul stării negative pe care o avem la un moment dat. Treptat dacă acţionăm cu perseverenţă în această direcţie vom constata că mintea se va schimba gradat într-o manieră pozitivă.

De asemenea, orientarea totală şi aspiraţia către eliberarea din ciclul reîncarnărilor succesive, către îndumnezeire şi eforturile perseverente în această direcţie, pot anula cauzele suferinţei şi pot produce acea fericire inefabilă a căutării şi descoperirii lui Dumnezeu.

Aşadar, conştientizaţi sursele suferinţelor voastre şi eliminaţi-le. Sunteţi aici pentru a descoperi că sunteţi perfecţi şi pe deplin fericiţi. Nu mai lăsaţi nimic şi pe nimeni să vă facă să credeţi contrariul!
 
yogaesoteric.net

Also available in: English Français