Cavalerii întunecimii: Ordinul suveran al cavalerilor de Malta (II)


Citiţi prima parte a articolului

Conexiunea americano-italiană

Prinţul Valerio Borghese cu un ofiţer SS în Italia, în 1944.

Din 1932 în 1938, Myron Charles Taylor a fost preşedintele U.S. Steel. În 1939, a devenit trimisul SUA la Papa Pius al XII-lea, un post pe care îl va menţine până în 1950.

Între timp, potrivit lui Anthony Cave Brown, șeful OSS William Donovan în mod secret a stabilit o legătură a serviciului secret cu Vaticanul, chiar în 1941, când l-a evacuat din Lisabona la New York pe părintele dominican Felix A. Morlion, care fondase „un anti-comintern european catolic” numit ProDeo. De-a lungul războiului, Donovan a finanțat serviciul ProDeo al lui Morlion și în iunie 1944 s-a dat peste cap financiar, ca timp și efort, pentru a-l duce pe Morlion din New York și pentru a-l stabili la Vatican. Prin urmare, Morlion a devenit un personaj cheie al serviciilor secrete ale Vaticanului, lucrând strâns cu Giovanni Battista Montini, viitorul Papă Paul al VI-lea.

Toate studiile despre rețelele naziste post al Doilea Război Mondial au arătat rolul hotărâtor jucat de Biserica Catolică în lupta împotriva prinderii criminalilor de război naziști. Din aprilie 1943, în urma negocierilor dintre Pius al XII-lea și arhiepiscopul ultra-reacționar american Francis Spellman, Vaticanul a devenit centrul clandestin al spionajului anglo-saxon în Italia. Această colaborare de fapt începuse deja de un an, între Earl Brennan, un veteran al Departamentului de Stat, și Gian Battista Montini, la acea vreme episcop și sub-secretar de stat la Vatican. Această strânsă colaborare între viitorul Papă al VI-lea și serviciile secrete americane a continuat după război fiind intermediată de James Angleton…

Avându-l pe „Marele Protector” american din SMOM deja stabilit la Vatican, și avându-l pe Allen Dulles în negocieri intense cu naziștii în Elveția, americanii au intrat în Roma, pe 4 iunie 1944. Pe 7 iulie, generalul Mark Clark a fost făcut Cavaler în mare cruce al SMOM.

Potrivit jurnalistului britanic Stuart Christie: „Pe 25 aprilie 1944, cu trei zile înainte ca forțele germane să capituleze în Italia, amiralul Ellery Stone, pro-consulul SUA în Italia ocupată, l-a instruit pe James Angleton să îl salveze pe prințul Valerio Borghese de posibilitatea de a fi arestat de către comitetele de Rezistență care îl condamnaseră deja la moarte pentru crime de război… Stone e un prieten apropiat al familiei Borghese.” De Borgese avea să se mai audă din nou la a 29-a comemorare a atacului de la Pearl Harbor.

Trimisul special al lui Truman, Myron C. Taylor, a primit Gran Croci al Merito Con Placca de la SMOM, pe 23 mai 1945. Pe 12 iunie 1945, amiralul Ellery W. Stone a fost decorat cu Croci al Merito Di Prima Classe Con Corona de către SMOM. Pe 27 decembrie 1946, James Angleton a primit Croci al Merito Seconda Classe de la acest ordin, în aceeași zi în care George Raymond Rocca a primit-o și el. Rocca avea să devină adjunctul-șef al lui Angleton în diviziunea de contra-spionaj din CIA și era ofițerul de legătură între comisia Warren și CIA în urma asasinării lui Kennedy.

Document care arată că decoraţiile SMOM au fost acordate şefului serviciului secret al lui Hitler, Reinhard Gehlen şi amiralului SUA Ellery W. Stone.

Potrivit documentelor declasificate de Departamentul de Stat, în februarie 1948, în anticiparea alegerilor programate pe 18 aprilie, Vaticanul a creat organizații numite „Comitete Civice”, aflate sub conducerea lui Luigi Gedda, un doctor de 45 de ani din Torino care era și liderul Acțiunii Catolice (de extremă dreapta). În 17 martie 1948, Gedda a devenit Cavaler al Grand Priory a Lombardiei și Veneției. Legătura cu Gedda se făcea printr-un asistent ecleziast, Fiorenzo Angelini, membru al executivului național al Comitetelor Civice, care devenise un membru de frunte al Priory din Roma al SMOM tot pe 17 martie 1948. În acea perioadă, Grand Priory era condusă de Ferdinando Thun Hohenstein, director de ceremonii al SMOM, membru al extrem de puternicului Consiliu Suveran al Ordinului (format doar din 5 oameni) și nepot al unui fost Mare Stăpân SMOM.

Pe 22 martie 1948, New York Times a relatat că Gedda apelase la catolicii americani să ofere asistență financiară catolicilor din Italia în lupta lor împotriva comunismului.

Pe 5 aprilie s-a raportat că Myron C. Taylor a sosit din Madrid pentru ceea ce cercurile catolice descriau ca „o importantă misiune” strâns legată de alegerile generale din Italia. În 13 aprilie, ziarul a relatat că Taylor se întâlnea cu Pius o dată pe săptămână și că, pe baza informațiilor pe care le primea, Papa era „în mod vizibil mai optimist” privind rezultatul alegerilor.

Două zile mai târziu, când armata italiană a organizat parade masive la care bande de fasciști au atacat stângiștii pe străzi, C.L. Sulzberger a raportat din Roma că Acțiunea Catolică „este înarmată, activă și dură”.

Documentele Departamentului de Stat îl citează pe Angleton ca „simțind chiar puternic că Gedda putea fi folosit efectiv pentru a ne promova interesele în Italia în domeniul politic, al muncii și social” și cum Comitetele Civile aveau să primească fonduri de la CIA. Papa s-a întâlnit se pare cu Gedda de trei ori în timpul primei luni de după alegeri.

Imagine surprinsă în interiorul curţii fortificate a clădirii cavalerilor de Malta de pe Via Condotti din Roma

Unul dintre cei care au intervenit în alegerile din 1948 a fost baronul Luigi Parrilli. Parrilli, fiul unui amiral italian, care lucrase pentru firma americană Kelvinator înainte de război, era fascist și avea extensive interese industriale în Italia. El a fost făcut cavaler de Malta pe 7 decembrie 1942, și la începutul lui 1945 avea contacte excelente cu conducerea SS, garda de elită Schutztaffel și Sieherheitsdienst (SD, serviciul secret) al ofițerilor germani din nordul Italiei.

În aprilie 1945, a devenit reprezentantul generalului SS Karl Wolff pentru a ține legătura cu Allen Dulles și cu generalul SUA Lemnitzer în timpul perioadei în care aceștia doi erau implicați în negocieri private pentru a recruta naziști de frunte, chiar înainte de sfârșitul războiului. A existat zvonul că Parrilli concepuse și un plan pentru a-i transporta pe naziști din Germania în Paraguay.

În 1949, SMOM a publicat un material cu o prefață scrisă de Pius al XII-lea, care se referea la „laurii antici obținuți pe câmpul de bătălie” din „războaiele din trecut”. Așa cum am observat mai sus, printre singurii patru care au primit ordinul Gran Croci al merito con Placca în acea perioadă, era și Reinhard Gehlen, șeful serviciilor secrete ale lui Hitler pe frontul de est, care a primit decorația pe 17 noiembrie 1948 (la trei ani după încheierea războiului).

În această perioadă, fratele lui Gehlen deja era în Italia, în Roma, fiind secretarul lui Thun Hohenstein. Convenabil pentru Gehlen, care negocia cu SUA păstrarea colegilor săi naziști. Thun Hohenstein era președintele unei organizații caritabile a SMOM, Institutul pentru ajutorarea emigranților. Aranjase deja ca 2.000 de pașapoarte oferite de SMOM să fie tipărite pentru refugiații politici.

Hohenstein era și înrudit cu cavalerii germani ai SMOM și, în momentul unei dispute cruciale din SMOM după război, a primit sprijinul activ din partea prințului Frederic von Hohenzollern-Sigmaringen, președinte onorific al asociației ordinului din Silezia, șeful catolicilor Hohenzollern dintre care unii făceau parte din SMOM. Cavalerii silezieni, conduși de prințul lor, președintele von Hohenzollern-Sigmaringen, au întreținut o tabără de refugiați la Ulm care, în 1951, abia primise 134.000 de emigranți din est. Între timp, ambele asociații ungare și poloneze ale SMOM au fost relocate în siguranță în vest.

Ediţia din 11 februarie 1985 a revistei Spotlight, săptămânalul organizaţiei Liberty Lobby condusă de Willis Carto, a publicat această fotografie în care J.Peter Grace acordă un interviu cordial editorului şef al revistei Spotlight, Vincent J. Ryan, în sediul organizaţiei Liberty Lobby din Washington D.C.

În 1950, a fost creat Comitetul American pentru Eliberarea de Bolșevism. Acționarii erau J. Peter Grace, Charles Edison, William Henry Chamberlain, H.J, Heinz II, Isaac Don Levine, și Eugene Lyons. Comitetul (acum cunoscut ca Radio Liberty – asociat cu Radio Europa Liberă), sub coordonarea lui Frank Wiesner, șef în CIA, a fondat numeroase „institute de cercetare” pentru emigranți care, potrivit lui John Loftus, nu erau decât „acoperiri pentru ofițerii secreți naziști”.

În 1953, catolica fanatică Clare Boothe Luce a devenit ambasadoarea SUA la Roma și a fost făcută Dame of Malta în 1956.

În 1954, cu susținerea cardinalului Spellman și prin mașinațiunile generalului Edward G. Landsale, catolicul Ngo Dinh Diem a devenit prim-ministru în Vietnamul de sud.

Comentând evenimentele din Ungaria, din 1956, doi jurnaliști sovietici au scris: „Am vorbit cu contele Karoly Khuen Hedervay, care poartă o mare responsabilitate pentru crimele comise de fasciști în Europa, dar care nu a fost judecat drept criminal de război după 1945. După întoarcerea lui Mindzenty în Budapesta, în timpul evenimentelor contra-revoluționare (1956), Karoly Khuen Hedervay a profitat de faptul că era prieten vechi al cardinalului pentru a-l întâlni pe Mindzenty de mai multe ori, timp în care a primit instrucțiuni pentru organizația (creată de fascistul fost ministru al industriei, Geza Bornemisza). Hedervay a servit și ca om de legătură cu Ducele de Lichtenstein care a venit oficial la Budapesta în timpul evenimentelor din octombrie, în calitatea de reprezentant al Ordinului Suveran de Malta, care a promovat contra-revoluția din Ungaria.”

În noiembrie 1961, președintele Kennedy l-a numit pe John McCone director al CIA. În 1963, când a devenit clar că Diem nu mai putea rămâne la putere în Vietnamul de Sud, McCone a orchestrat asasinarea acestuia. McCone e membru al SMOM și apare în registrul lor din 1980.

Cu McCone care conducea CIA și Angleton ca șef al diviziei de contra-spionaj, un alt cavaler și un cunoscut fascist, generalul italian Giovani de Lorenzo, care fusese șeful serviciului secret (cunoscut atunci ca Sifar) și în 1962 era șeful Carabinieri (poliția militară), a organizat o tentativă de lovitură de stat fascistă pe 14 iunie 1964 (Planul Solo), iar ulterior a devenit numărul doi în partidul fascist MSI.

După 6 ani și jumătate, în noaptea de 7 decembrie 1970, omul lui Angleton, prințul Borghese i-a dat ordin lui Stefano delle Chiaie să-l răpească pe ministrul de interne din Roma, cu ajutorul a 50 de naziști. Acest complot, care avea scopul de a provoca o lovitură de stat fascistă, a fost anulat în ultimul moment, iar Borghese și protejatul său nazist Chiaie au fugit în Spania, unde îi aștepta un comando SS al lui Skorzeny.

Citiţi a treia parte a articolului

Citiţi şi:
Rădăcinile naziste secrete ale NATO și CIA. Cum a îndeplinit Occidentul pas cu pas planurile lui Hitler
Operaţiunea Paperclip a dus în SUA 1600 de oameni de ştiinţă nazişti


yogaesoteric
12 ianuarie 2020

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More