Cazul Weiss – abuzuri justificate de dragul «interesului național»
De dragul principiilor, de dragul libertăţii, de dragul conservatorismului nu riști să devii o „amenințare la adresa securității naționale”. Nu riști să devii „omul rușilor”. Este lecţia tristă pe care o învățăm astăzi. Cu rachetele românești îndreptate spre Rusia și cu un Trump gata-gata să le transforme din defensive în ofensive, ne vedem nevoiți să îl urâm pe Putin. Iar în context, pentru că presa subordonată progresiștilor a decretat că Weiss e „omul rușilor”, așa să fie, să îi facem cu mâna. Nu ne va mai deranja. Am demonstrat că suntem parteneri fideli ai Marelui Licurici. Până și UE ne iubește acum mai mult… Iar pe noi nu ne deranjează când ne privim dimineața în oglindă.
Raoul Weiss
PSD este un partid aflat în derivă ideologică (patinând între o pseudo-stângă și un centru-dreapta unde simte nevoia să acționeze frânele), cochetează în prezent cu conservatorismul pentru că ar putea deveni o modă. Partidul a generat în ultima vreme nu mai puțin de trei guverne debile, e drept, hărțuite în permanență, cu o gașcă de strânsură și cu un manej ce iese la trap – când și când – ca să prezinte numere de dresură și să ridice praful de fiecare dată când impotența conducătorilor cere aceasta. Altminteri, PSD nu este câtuși de puțin conservator! Să ne amintim doar că a semnat fără să clipească (și fără să negocieze, ba chiar și fără să anunțe populația) celebra Convenţie de la Istanbul cu mâna deloc tremurândă a Rovanei Plumb. Era în iunie 2014. Peste câteva luni, guvernul Ponta trimitea deja textul președintelui de carton Iohannis, de unde revenea în Parlament, doar ca să primească votul majorității. Și a fost un vot unanim. Se definea astfel, în deplină concordanță cu ideologia neomarxistă din UE, genul ca şi construct social. Pe aceeași direcție s-a așezat și Strategia națională de educație parentală 2018-2025, ce vine să desăvârșească îndobitocirea maselor prin inocularea tezelor de gen ce amestecă ceea ce nici Dumnezeu și nici natura nu au făcut vreodată, partea bărbătească a societății cu cea femeiască, pulverizându-le.
Potrivit unora, PSD a boicotat și referendumul inițiat de adevărata societate civilă a țării, ca o ultimă baricadă pentru a păstra familia în forma ei dintotdeauna, alcătuită dintr-un bărbat și o femeie, răspunzând și preceptelor creștine în materie. Alții au boicotat referendumul spunând că a fost inițiat de PSD.
Numai că PSD este un partid ateu. Și lipsit de coloană vertebrală. Ca atare, odată scăpat de referendum, a și purces la elaborarea textului de lege privind parteneriatul civil pentru persoanele de același sex, pașii previzibili urmând să fie adopția, pedofilia, iar odată acestea bifate, va trece la strămutarea de populații musulmane pe teritoriul țării: Timișoara, Rădăuți, București etc.
Revista Capital scrie că „Guvernul votează modificarea ordonanţei privind integrarea socială a străinilor care au dobândit protecţie internaţională sau un drept de şedere în România. În noua variantă se precizează faptul că dacă primăriile nu pot asigura locuinţe imigranţilor sau spaţii de cazare, Inspectoratul General pentru Imigrări poate acorda sprijin în vederea cazării beneficiarilor unei forme de protecţie înscrişi în programul de integrare, prin decontarea, lunară, în limita fondurilor disponibile, pe perioada desfăşurării programului de integrare, dar nu mai mult de 12 luni, a cheltuielilor cu închirierea unei locuinţe private sau din fondul locativ de stat, precum şi utilităţile lunare aferente. O altă variantă este contractarea de servicii de specialitate pentru cazarea în locaţii individuale sau colective”. Dacă vă mai amintiți, și Boc, la vremea lui, a descoperit că are un milion de euro din care voia să plătească chirii pentru cei defavorizați. Până la urmă ar putea deveni și asta o bună afacere de partid. Oricum, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice se pregătește de construirea de locuinţe pentru solicitările de azil ce sosesc cu miile. A vorbit cineva despre asta în vreun program de guvernare?
Mai nimeni nu a auzit vreun guvernant să vorbească despre Declarația de la Marrakech. Un fleac: 200 de milioane de africani ce vor sosi în Europa și, potrivit dorințelor coanei Merkel, se vor așeza în toate țările UE. Desigur, afară de aceștia, Erdogan vrea să deschidă și el robinetul dinspre Turcia. Cum, cum nu, interesul național nu s-a hazardat să se ocupe nici de această chestiune. Cum nu ne îngrijorează nici faptul că legea Șaria începe să devină legea statelor UE, și acestea pe cale să devină state islamice. Nu vorbim de construirea unei moschei sau ajutoare plătite pentru niște nefericiți.
„Refugees Welcomeˮ, un ONG care deja plasează musulmani în diverse locații din țară. Vorba aia: străini până când nu ajungi să îi cunoști. Iar uneori o poți face pe propria piele și cu prețul pierderii comunității în care trăiești.
Dintre fustele amazoanelor așa-zis social-democrate, Liviu Dragnea nu a avut tăria să iasă cu o linie politică coerentă, deci nici să adopte linia trasată de Berlin, dar nici să meargă înspre Visegrad, așteptând mioritic ca destinul să decidă în cele din urmă. Sau opoziția ghidonată de serviciile secrete. Guvernul PSD a ajuns să refacă până și chestiuni simple ce vizează proiecte de infrastructură, doar pentru că acestea se bazează pe înțelegeri bilaterale cu guvernul Ungariei. În speță, linia ferată de mare viteză Budapesta-Cluj. Să nu-i supărăm pe naționaliștii care „ne apără”. Care behăie despre „interesul național”.
Suveranitatea țării s-a aruncat demult la tomberon, doar cei cu adevărat orbi nu văd aceasta, capitalul românesc este prigonit și distrus cu mare voluptate prin reglementări și taxe, învățământul e pe butuci. Economia României înseamnă ce? Ford? Renault? Retail franțuzesc sau german? Lohn și companii de IT multinaționale? Ce găsim la capătul PIB-ului? Actualul guvern rezistă prin cifre de macroeconomie și mai contează pe un bazin electoral tot mai vlăguit, pe cale să arunce prosopul. Așa încât, PSD utilizează eternele sperietoare: vin rușii, ungurii ne iau Ardealul, noi vrem să scăpăm de sistemul care ne controlează, dar nu putem. Nicio vorbă despre sarcinile trasate de mai-marii europeni, de înțelegerile cu aceștia.
Acum, punctual, legat de situația din țară, nu e greu să observăm că ministrul Mihai Fifor ne plânge pe umeri că rușii reprezintă un mare pericol pentru țară, iar „afiliatul” Radu Tudor ne „încântă” cu aceleași inepții în mod constant (că de atâta interes național nici presă nu mai avem), în condițiile în care Putin și Trump au decis să se giugiulească la Casa Albă. Nimic despre bazele americane de pe teritoriul României! Nimic despre faptul că americanii par să-și dorească să transforme aceste lansatoare așa-zis defensive în ofensive, fix în paralel cu retragerea lui Trump din acordul INF (Intermediate-Range Nuclear Forces), ceea ce transformă România într-o potențială amenințare directă pentru Rusia. Dacă Fifor și Radu Tudor se îmbată cu iluzia că NATO s-ar pune scut în fața României, mulți dintre noi suntem foarte sceptici. La fel cum, cel mai probabil, un război cu rușii nu ar însemna o „armată Roșie” în plimbare pe aici, ca în al Doilea Război Mondial, ci o ploaie de rachete. Ferească Dumnezeu! Cât despre armamentul plătit cu sume exorbitante de către România, tocmai vânzătorul lor, Donald Trump, le descria în propria-i campanie electorală ca fiind numai bun de „junkyard”.
La Interne, Carmen Dan e fericită! Siguranța națională e pe mâini bune. Cumva, ea, Jandarmeria, Poliția, vor continua să se lupte cu ONG-urile sponsorizate generos de afară. S-au interzis mitingurile. Cum un real succes a fost să se interzică protestele sindicale. Lumea de azi țipă după unanimitate, iar acea unanimitate este necesar să fie în deplină consonanță cu vocea CEO-ului multinaționalei care pune banii pe masă doar ca să-i poată apoi externaliza, să fie la unison și cu vocea executanților soroșiști. Doar recent Soros a pompat 14 miliarde de dolari în structurile cu care încearcă să impună noua și minunata ordine mondială, la noi via Sandilău, Angi, Bot și restul.
Și, în timp ce badea Soros făcea plata, Ministerul Afacerilor Interne repurta un imens succes: expulza un cetățean francez stabilit la Cluj și îi interzicea accesul în țară pentru 5 ani pentru că a îndrăznit să scrie articole împotriva sistemului. Acel sistem care înseamnă aservirea intereselor României străinilor, înțelegând prin asta multinaționale, bănci, FMI, NATO, migranți, import de homosexualitate, ateism, distrugerea valorilor autohtone, a familiei și în general a societății în care încă mai trăim. Raul Weiss e un număr de dosar, un caz de amenințare la securitatea națională. Problema pe care, iată, subordonații ministrului Carmen Dan au rezolvat-o cu maximă celeritate. Huh, securitatea nației e mai bine acum…
„Conservatorii” noștri n-au clipit, n-au piuit în front. Te poți pune cu siguranța nației? Sigur că nu. Mai curajoasă, presa locală a înjghebat niște explicații cretinele, „Weiss nu era afiliat niciunui partid, deci declarațiile lui nu puteau fi politice”, deci fiind „vehement”, a fost nevoie să fie expulzat. Serios? Deranjau opiniile lui? Nu era unanimitate?
Sec, Evenimentul Zilei a titrat: „Scriitor și traducător controversat, expulzat din România timp de cinci aniˮ. Nici că-i rău, nici c-ar fi bine, aia e. Surpriza mare a venit însă de la cei care se pretind mari conservatori – România Liberă și publicația satelit Newstandard. Nu poți să nu ai o opinie când libertatea de expresie este atât de flagrant încălcată, când un asemenea abuz se săvârșește de către Ministerul Afacerilor Interne. N-au avut curiozitatea nici măcar să citească actele apărute online unde, vizibil și de pe Marte, scria că procedura a fost grav încălcată: decizia nu a fost motivată conform legii; apoi legea spune că cel expulzat are la dispoziție 30 de zile ca să părăsească țara – ceea ce nu s-a pus nici măcar în discuție aici, abia în cazuri de urgență maximă fiind justificată urcarea lui imediată în avion și trimiterea dincolo de granițe; ar mai fi faptul că instanța la care decizia expulzării ar putea fi atacată este nevoie să analizeze proporționalitatea măsurii luate în acord cu faptele comise, ceea ce devine imposibil în condițiile în care decizia înmânată indezirabilului semnatar de articole cu tentă ne-progresistă, conservatoare, nu conține aceste fapte ci doar generalități precum „securitatea națională”.
Hei! Dar grafica e frumoasă!
Și mai frumoasă este însă reacția celor de la ActiveWatch, fosta Agenție de Monitorizare a Presei. Cum ar veni, cei care luptă pentru libertatea de exprimare din România și semnalează derapajele. Da, un ONG condus de Mircea Toma și finanțat de Soros. După trei zile ei nu găsiseră nimic în neregulă; ei aveau probleme grave de dezbătut și de diseminat: cazul primarului Firea, cazul lui Pătraru care nu se înțelege cu Gradea la TVR. Chestii de mare actualitate.
În rest, vești bune. Toți „intelectualii lui Băsescu” se declară conservatori și chiar fac turnee prin țară ademenind proștii. Exhibă idei creștine. Nicio vorbă despre libertate sau încălcarea libertății în cazul Weiss.
În fine, restul lumii s-a și întors la desfigurarea lui Salam de către nu se știe ce interlop, bancuri despre cutremur etc. Confortul intelectual de care lumea are nevoie. Viața merge înainte și dacă libertate avem, de azi, și mai puțină. Iar libertatea este una dintre valorile centrale ale conservatorilor. Sau cel puțin ar fi necesar să fie.
Post Scriptum: Strângând reacțiile (finale) la această poveste, nu putem decât să observăm că cei care abordează timid subiectul nu cunosc legislația în vigoare. Dar, la fel, că în capul multora a vorbi despre ceva înseamnă o crimă. Unii se întreabă de ce nu este expulzat Tokes Laszlo, care a vorbit despre autonomia Ardealului. Sau Sabin Gherman. În primul rând, pentru că ei sunt cetățeni ai României, iar cetățenia vine nu doar cu obligații, dar și cu drepturi. În al doilea rând, pentru că legislația României nu îți interzice (încă) să vorbești despre anumite subiecte. Așa cum face Facebook. Mai observăm că așa-zișii conservatori sunt de fapt ultra-naționaliști, ultra-ortodocși, parte din ei șovini până în măduva oaselor. Libertatea nu e doar pentru unii. Iar fără libertate nu ai nici tradiție, nici ierarhie, nici autoritate, nici proprietate, nici ordine morală, nici varietate. Pentru conservatori oamenii sunt, din capul locului, prin natura lor, inegali, ca atare, adevărata libertate constă în a acorda fiecărui individ posibilitatea să-și dezvolte ceea ce are particular. Nu putem exclude gândirea și exprimarea liberă a propriilor opinii de aici.
În fine, să mai spunem doar că e foarte contraproductiv să privim acest caz cu lejeritatea ce ne caracterizează. A trece cu vederea un asemenea caz poate ascunde pericole uriașe pentru întreaga societate.
Citiți și:
România, la momentul adevărului: America sau UE?
Dan Diaconu: «M-am săturat de SUA!»
yogaesoteric
29 iunie 2019