Cel mai important centru energetic informațional al planetei se află în Munții Carpați, în Bucegi

Urmașii primilor oameni ai Terrei trăiesc în Retezat

În Bucegi, în apropierea Vârfului Omu, se află cel mai important Centru energetic informaţional natural al Planetei, potrivit Cristinei Pânculescu, autoarea cărții Taina Kogaionului.

Iată în esenţă câteva aspecte despre această teorie. Existenţa „Centrului” este semnalată de toate tradiţiile străvechi. Astfel, în ezoterismul musulman este „Muntele Polar” sau „Muntele QAF”. În India şi Tibet i se spune „Shambala” sau „Muntele Meru”. În Occident se vorbeşte de „Monsalvat” sau „Sediul Graalului” – „acolo unde timpul se preface în spaţiu”. La chinezi este „Muntele Tai” – sediul nemuritorilor. El se mai regăseşte şi sub denumirea de „Axis” sau „Cardines Mundi”, „stâlpul cerului”, „piramida cosmică”. În creştinism este „crucea” sau „arborele vieţii”.

Acest Centru are proprietăţi cu totul speciale. În lucrarea pe care autoarea a elaborat-o în urma acestor cercetări (finalizate încă din anul 1988), sunt descrise o serie de efecte energetice speciale ale centrului în cauză – surprinse pe peliculă foto, electronografice şi mostre de rocă cu proprietăţi stranii, prelevate de pe vârful respectiv. Aceste probe confirmă pe parcursul lucrării (deosebit de vastă) activitatea Centrului.

Structura energetică a Terrei este mult mai complexă decât se crede. Centrul energetic din Bucegi este cel mai important, însă nu este singurul. Mai există şase centre energetice de primă importanţă (pe lângă multe altele secundare), care sunt în corelaţie cu acesta, şi este posibilă localizarea lor pornind de la cel din Bucegi. Acest „centru”, precum şi toate celelalte „centre” secundare sunt cheile care vor da acces „Omului Mare”, care este Umanitatea, la oceanul infinit al energiei şi informaţiei cosmice.

Pentru întreaga structură a universului nostru există o cheie 

Această cheie apare în tradiţie sub denumirea de Axis sau Cardines Mundi, care nu reprezintă altceva decât locul geometric al centrelor tuturor structurilor macrocosmice ale Universului nostru şi în acelaşi timp locul geometric al tuturor universurilor.

Există un sistem energetic – informaţional natural, în care totul este în contact cu totul, făcând posibilă comunicarea şi schimbul. În realitate, Centrul din Bucegi reprezintă o adevărată „poartă” de ieşire din universul terestru, el constituind punctul planetei Pământ plasat pe acest loc geometric de conexiune universală. Prin proprietăţile pe care le are acest centru, ar rezulta că timpul (a patra dimensiune terestră) poate fi abolit, deci poate fi controlat, şi în acest caz, viteza luminii încetează de a mai fi o barieră în calea omului spre cosmos.

În urma cercetărilor a rezultat că acest centru are o activitate (prezentând maxime şi minime) ciclică, cu perioada de un an. Din datele furnizate de tradiţii rezultă că aceste cicluri anuale sunt înscrise în nişte cicluri mult mai mari ce se întind pe milioane de ani.

Un ciclu complet, în tradiţia vedică, se regăseşte sub denumirea de Mahayuga. Un ciclu Mahayuga se compune din patru yuga sau vârste ale umanităţii. Aceste patru perioade nu sunt egale. O serie de argumente pledează pentru ipoteza că, începând cu anul 1986, intensitatea activităţii centrului a depăşit „pragul de latenţă”, urmând şi în prezent o creştere din ce în ce mai accelerată.

Zona care conţine acest centru este Sanctuarul principal al Kogayonului, deci, Muntele Sacru al dacilor. Găsindu-se în Bucegi, el se compune din trei trepte supreme de iniţiere, la care se adaugă alte douăsprezece superioare şi numeroase trepte inferioare de „învăţătură”, accesibile numai iniţiaţilor. Strămoşii noştri nu au ales întâmplător acest munte. Ei cunoşteau existenţa acestui Centru, precum şi legile care guvernează funcţionalitatea lui.

Chemaţi de Sfinx, strămoşii noştri ştiau a se face nemuritori 

Aceste legi pot fi redescoperite. Teoria prezentată de Cristina Pânculescu la televiziune, în cărţi, radio şi în presă a suscitat un viu interes, cercetători de renume din întreaga lume arătându-se interesaţi de straniile fenomene din munţii noştri. Arheologii au identificat o piesă inedită, un veritabil mesaj al dacilor, care au trăit în sec. I-II e.n., în zona Podişului Central Moldovenesc.

La 10 kilometri SV de Iaşi, pe un promontoriu numit de localnici „la Căprărie”, unde culmile dealului Bârsan coboară lin către iazul de deasupra satelor Dumbrava şi Ciurbeşti, săpăturile specialiştilor au scos la iveală vestigiile a 18 locuinţe antice, 14 de suprafaţă şi 4 bordeie, care alcătuiau, în urmă cu aproape două milenii, un sat locuit de daci.

Bogăţia şi varietatea materialelor găsite reliefează nu numai continuitatea locuirii dacice pe aceste meleaguri, ci şi evoluţia culturii strămoşilor noştri. Unul dintre cele mai importante obiecte descoperite îl constituie o tabletă din ceramică (un fragment de disc), care prezintă un decor incizat pe ambele feţe, plăcuţa având la partea superioară un orificiu pentru prindere. Conform ipotezei descoperitorilor, tableta ar conţine imagini referitoare la un decor cosmic. Astfel, cercul de pe avers ar semnifica Pământul, cadranul, cele patru puncte cardinale, iar inciziile, circulare şi semicirculare, ar figura Soarele, Luna şi alte planete.

În funcţie de reprezentările de pe celelalte două sferturi de cerc (care nu au fost găsite), s-ar fi putut aprecia dacă întregul decor al aversului imaginează cele patru faze ale Lunii. Pe revers, s-ar contura o corabie, mijloc de navigaţie considerat în diverse culte străvechi ca simbol solar şi vehicul al morţii. Orificiul pentru prindere de pe tăbliţă a dus la concluzia că ar fi vorba de o amuletă cu funcţie magică.

Descoperirea de la Dumbrava îmbogăţeşte cunoştinţele noastre despre preocupările astronomice ale dacilor, adăugându-se calendarului din incita sacră de la Sarmizegetusa. De altfel, istoricul Iordanes (sec. al IV-lea) arăta că dacii făceau observaţii asupra stelelor. Cultul soarelui era răspândit printre daci, dovadă fiind un vas găsit în aşezarea de la Bucureşti-Tei pe care este încrustat un cerc solar, aceeaşi reprezentare figurând şi pe câteva vase identificate la Sarmizegetusa. De asemenea, la Piatra-Roşie, specialiştii au descoperit fragmentele unui car solar în miniatură, din fier şi bronz.

În lume există unele mici populaţii izolate, ce se consideră a fi urmaşii primilor oameni de pe Pământ

Aşa se socotesc multe comunităţi din Caucaz, bascii din Pirinei şi guanchii din Canare. Exemplele ar mai putea continua. Dar puţini ştiu că în România, în preajma muntelui Gagu, din masivul Retezat, trăiesc aşa-numiţii gugani sau gugulani, păstori voinici şi foarte înalţi, cu viaţă retrasă şi particularităţi lingvistice destul de stranii, care se pretind a fi urmaşi direcţi ai dacilor şi coborâtori din… cei mai vechi oameni din lume!

Neam de păstori, guganii îşi trag numele şi se cred de-o seamă cu piscul Gugu din masivul Godeanu, la sud de Retezat (care are 21 de vârfuri, toate peste 2.000 m, dar niciunul mai mare ca vârful Gugu – 2.291 m). Anumite particularităţi lingvistice (dialecte) în vorbire, destul de stranii, au creat legende şi au făcut din gugulani un izvor de presupuneri şi de ipoteze, care îşi au originea în preistorie. Credinţa acestor păstori români cum că ar fi cei mai vechi oameni de pe Pământ este mai adâncă decât legenda, pentru că ajunge tocmai la rădăcina miturilor primordiale ale omenirii.

Se povesteşte, de pildă, că strămoşii ancestrali ai guganilor ar fi urmaşii pământeni din Gigantomachia Elină, care păşeau din munte în munte, cum am călca noi din piatră în piatră, iar Iovan Iorgovan, nimeni altul decât modelul după care a fost întruchipat Hercules, a luptat cu balaurul la poalele muntelui Oslea, de lângă izvorul Cernei, cum se păstrează în baladele populare din partea locului, şi nu pe Ossa din Olimp, cum se narează în Odiseea.

Probabil că Homer, împreună cu Hesiod au strămutat Gigantomachia din Ţara Haţegului, leagănul civilizaţiei româneşti şi unul dintre leagănele lumii de astăzi, pe coasta golfului Thermaios ca să le fie, probabil, mai la îndemână. Ideea cu Gigantomachia carpatică a fost lansată, cu exemplificări patronimice, de Nicolae Densuşianu (1846-1911) în opera sa capitală Dacia preistorică, fiind reluată în mai multe studii de dată recentă, care reanimă această poveste de neuitat!

Numele de giganţi vine de la hogigas – uriaş care, fiind identic cu ho gegenes, poate însemna şi „născut din pământ”, adică băştinaş. Este, credem, revelator să reamintim că în textele antice se pomeneşte de localitatea Gigonus – Guganul, iar pe harta geografică a României, lângă Caransebeşul de astăzi este menţionată aşezarea cu numele de Gaganis, pentru a ne convinge de străvechea etimologie mitică a guganilor.

Să nu uităm că sunt unele aprecieri, din ce în ce mai des citate, potrivit cărora spaţiul carpato-danubiano-pontic ar fi jucat un rol hotărâtor în anumite momente-cheie ale istoriei lumii şi că, potrivit altor estimări, într-un viitor apropiat, aici se va afla centrul spiritualităţii umane!

Citiți și:

Cercetările istoricului Gabriel Gheorghe arată că geto-dacii au fost poporul primordial al Europei

Ultimii idoli ai lumii romane – Gladiatorii daci

«Gurile de Rai» ce sunt înzestrate cu puteri magice! Cele mai cunoscute puncte energetice din România care sunt benefice

yogaesoteric

13 februarie 2021

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More