Cele mai staliniste legi din 1990 încoace

Declarație în Senatul României

Doamnelor și domnilor Senatori,

În ședința de plen din 26 mai, Senatul României a votat una dintre cele mai staliniste legi din 1990 încoace. De fapt, a fost încheierea unei triade legislative toxice, care a început cu Legea 217/2015 („Legea antilegionară”), continuată în 2018 cu Legea Vexler, și încununată, iată, cu proiectul legislativ L125/2025 „privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură”.

Pentru cei care nu știu ce au votat – presupunând că aceștia există – reamintesc că Articolul 2 din „Legea Vexler” (pe care actualul proiect legislativ o completează), definește antisemitismul astfel: „a) prin antisemitism se înțelege atât percepția referitoare la evrei exprimată ca ură împotriva acestora, cât și manifestările verbale sau fizice, motivate de ură împotriva evreilor, îndreptate împotriva evreilor sau ne-evreilor ori a proprietăților acestora, împotriva instituțiilor comunităților evreiești sau lăcașurilor lor de cult”. Ce caută cuvântul ură într-un text de lege? Cum o evaluezi, după ce criterii legislative, și cine o evaluează? Institutul Wiesel? Silviu Vexler?

Stimați colegi, ura și iubirea sunt sentimente, nu concepte juridice. Justiția sancționează fapte, nu sentimente, gânduri sau vise.

De asemenea, prin „Legea Vexler”, completată cu proiectul L125/2025, poporul evreu este singurul popor din lume pe care nu ai voie să-l critici fără să riști închisoarea. Căci iată până unde se întinde „harta” conceptuală a antisemitismului în expunerea de motive a „Legii Vexler” din 2018: „Potrivit Definiției de lucru a antisemitismului, adoptată de IHRA (Alianța Internațională pentru Comemorarea Holocaustului), unele exemple contemporane de antisemitism în viața publică, media, în școli, la locul de muncă și în sfera religioasă pot include, luând în considerare contextul general, dar fără a se limita la acestea: […]

Utilizarea de simboluri sau imagini asociate cu antisemitismul clasic pentru a caracteriza statul Israel sau cetățenii acestuia (de exemplu, acuzații că evreii l-ar fi ucis pe Iisus sau acuzarea acestora de comiterea de ucideri rituale)”. Nicio clipă nu se pune problema adevărului sau neadevărului acestor acuzații.

Deci nu ai voie să spui nici măcar „că evreii l-ar fi ucis pe Iisus”. Dar cine l-a ucis?

Asistăm în plus și la o deturnare programatică a proprietății cuvintelor în limba română, în care semantica termenului „șovinism”, de exemplu (cuvânt aproape dispărut din circulație), a fost transferată cuvântului „naționalism”, iar cea a „extremismului” transferată „suveranismului”. Și nu e vorba doar de un transfer semantic, ci și de o grosolană falsificare a sensurilor. Căci întreb: străbunii noștri, atunci când se băteau cu turcii, tătarii, ungurii, polonezii etc., erau xenofobi? (și, apropo, „xenofob” înseamnă teamă de străini, nu ură față de străini!).

Și mai întreb: dacă spun că Germania lui Hitler a realizat primul și cel mai modern sistem de autostrăzi, sau că a inițiat prima campanie antifumat și primele legi de conservare a mediului din lume, sau că a deschis producția primelor avioane cu reacție și a tehnologiei spațiale, înseamnă că sunt nazist sau fascist?

Și dacă mai spun că Nicolae Ceaușescu a realizat lucruri excepționale, cum ar fi Canalul Dunăre-Marea Neagră sau Palatul Parlamentului, în care ne desfășurăm activitatea, înseamnă că sunt comunist?

Și dacă spun că Ana Pauker, Iosif și Liuba Chişinevschi, Teohari Georgescu, Alexandru Nicolschi, Silviu Brucan, Alexandra Sidorovici etc. au fost torționari și criminali, înseamnă că sunt antisemit?

Și vreau să mai întreb ceva: ați citit cumva poezia lui Radu Gyr, „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”? Există vreun cuvânt – un singur cuvânt! – „antisemit” în această poezie a celui care a fondat Teatrul Evreiesc „Barașeum” din București, într-o perioadă când în toată Europa evreii erau prigoniți și duși în lagăre? Nu există. Și totuși, pentru această poezie, autorul a fost condamnat la moarte de regimul celor enumerați înainte. Nu suntem departe de acele vremuri care ne pândesc din viitor. Cât privește Mișcarea Legionară, e bine de știut că, până la Legea 217/2015, nu exista sursă de drept pentru a o condamna. Niciun legionar nu a făcut pușcărie pentru că era legionar, deoarece nu exista încadrare juridică. Ei au fost întemnițați în baza Art. 209 din vechiul Cod Penal („uneltire contra ordinii sociale”) sau pentru infracțiuni de drept comun.

Doamnelor și domnilor senatori,

Legea Vexler, completată cu L125/2025, este înspăimântătoare pentru orice om care dorește să trăiască într-o lume sau într-o țară democrată. Restricția dreptului la libera exprimare, generată de o ură patologică împotriva celor care nu sunt evrei, atinge un nivel pe care numai epoca stalinistă l-a cunoscut. E o impunere, cu forța, a excepționalității suferinței evreiești, dar și o discriminare cum nu s-a mai pomenit pe pământ, a ne-evreilor, izbucnită, probabil, dintr-un complex istoric, care și-a găsit debușeul într-o lege din România.

Stimați colegi care ați votat această lege în cunoștință de cauză, sunteți trădători. Iar cei care nu ați știut ce votați, sunteți iresponsabili.

Dumnezeu să aibă grijă de sufletele voastre!

Vă mulțumesc!

Senator Dumitru Manea (Miron Manega)

28 mai 2025

Sursa: Certitudinea Nr 188/2025

Citiți și:
Libertatea de exprimare, mai amenințată ca niciodată: prin cenzură, elitele UE se protejează de nemulțumirea populară – dar când vor realiza ce se petrece, va fi prea târziu
Comisia Europeană cheltuie din banii noștri 649 de milioane de euro pentru „a combate discursul instigator la ură și dezinformarea”, adică pentru a cenzura mai bine
Cenzură à la Maia. Luminița Arhire: Tocilarul solar

yogaesoteric
9 iunie 2025